Ei bine, poliţiştii bistriţeni erau lipsiţi de imaginaţie: în deceniul luptei anticorupţie, ar fi putut s-o acuze de abateri de la Legea contabilităţii (chiar dacă nu avea atribuţii contabile) şi de lipsire de libertate în cazul în care ar fi întrebat de sănătate pe cineva, în sediul Poliţiei.

La case mai mari, cu oameni cu meserii creative, aşa se face. La UNATC, de pildă.

Pe 27 mai, lector univ. dr. Andrei Rus, de la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) Bucureşti afla că, în dimineaţa acelei zile de miercuri, Comisia de Etică, reunită să decidă asupra prejudiciilor de imagine pe care Rus le-ar fi cauzat Universităţii pentru că a scris public despre lipsa ei de transparenţă instituţională, a decis să-l concedieze, printre altele, pentru „extinderea la nivel naţional şi internaţional a prejudiciului de imagine creat Universităţii; instigarea studenţilor din cadrul ambelor facultăţi (de Teatru şi Film), urmărindu-se destructurarea instituţiei; utilizarea platformei revistei Film Menu pentru a crea un fals curent de opinie în rîndul tinerilor cineaşti de marcă, manipulîndu-i la solidarizare“. Aceasta e prima decizie de concediere a unui cadru didactic al UNATC din ultimii 30 de ani. Ea urmează să fie confirmată – sau nu – de Senatul UNATC, săptămîna aceasta.

  • Pasul 1: Se cercetează „banii publici“

Pe 29 mai, în curtea UNATC a avut loc un protest, de solidarizare cu Andrei Rus şi de apel la reformarea Universităţii, la care au participat studenţi, foşti studenţi, profesionişti din teatru şi film (Alexandru Solomon, Radu Afrim, Gianina Cărbunariu, Corina Şuteu etc.) şi ziarişti.

Pe 15 iunie, la o săptămînă după ce Andrei Rus primea informarea oficială privind concedierea şi motivarea ei, prorectorul Nicolae Mandea – un om cu gîndire de stînga, după cum se autodefineşte – trimitea presei un comunicat, căruia îi ataşa, „pentru a aduce mai aproape de realitate imaginea construită printr-o comunicare debalansată“, un raport de audit intern ce acuza nişte nereguli procedurale privind încheierea şi desfăşurarea contractelor din 2013 şi 2014 cu tipografia care printează revista universitară, scrisă exclusiv de studenţi, coordonată de Andrei Rus şi distribuită gratuit, Film Menu. Pe 23 iunie, acelaşi Nicolae Mandea – care îndeplineşte atribuţiile rectorului, acesta (Adrian Titieni) fiind absent – publica, pe prima pagină a site-ului UNATC, alt comunicat, referitor la acelaşi raport de audit şi la comisia constituită pentru verificarea faptelor acuzate, subliniind că:

Nici în acest caz nu este vorba de implicarea domnului Andrei Rus – nu numai pentru că nu este pomenit în textul respectiv, ci şi datorită faptului că problemele discutate sînt de ordin administrativ, neacademic“. Exact aşa e, nicăieri în audit nu se pomeneşte de Andrei Rus.

Şi totuşi. Tot pe 23 iunie, Andrei Rus primea o convocare în faţa comisiei de verificare a concluziilor auditului. Comisie constituită de prorectorul Nicolae Mandea şi prezidată de prof.univ.dr. Florin Zamfirescu, cel care îşi expusese, în ultima lună, pe larg opiniile negative despre Andrei Rus şi „problemele de bani“ ale UNATC, adică se antepronunţase, în Ziarul Ring (aici şi aici). Trei zile şi două şedinţe ale comisiei mai tîrziu, toate „problemele“ din audit, cu acel contract cu tipografia, care priveau contabilitatea şi achiziţiile fuseseră clasate, iar singurul cercetat rămăsese… Andrei Rus. „Revistele, unde sînt revistele?“ întreabă nu atît membrii comisiei cît avocata UNATC. A, şi „Procesele-verbale de la tipografie, unde sînt procesele-verbale?“. Să precizăm: cele 3.000 de exemplare ale Film Menu se distribuie gratuit, ca urmare, nu există rapoarte de vînzare, retururi sau trasabilitatea copiilor ajunse la cititori, singura dimensiune financiar-contabilă priveşte tipărirea integrală a tirajului, pe tipografie n-a întrebat-o nimeni nimic, iar Andrei Rus are un contract cu UNATC pentru activităţi didactice şi de cercetare, nu de înregistrare contabilă a ceva, fie el şi un proces-verbal (care procese-verbale există, în contabilitate, căci altfel nu le-am putea oferi aici drept dovadă). După cum scrie negru pe alb Nicolae Mandea, „Andrei Rus nu e implicat, problemele discutate sînt de ordin administrativ“.


 

 

În plus, să ne-nţelegem: raportul de audit făcut public de Nicolae Mandea e datat 6 aprilie 2015. Pe 25 mai 2015, Nicolae Mandea în persoană a semnat un nou contract cu aceeaşi tipografie, care nu a fost reziliat pînă în ziua de azi. Ciudată decizie, dacă instituţia bănuieşte că ceva nu e cuşer cu publicarea Film Menu şi procedurile tipografiei... Ceea ce n-a împiedicat-o pe avocata UNATC ca, după cum spun unii membri ai comisiei, să anunţe că pe Andrei Rus îl paşte puşcăria, el însuşi fiind ameninţat cu poliţia pentru un prejudiciu de „1 miliard de lei vechi“ (100.000 lei). Altfel spus, fără să conteste vreun moment că revista s-a tipărit – nimeni neanchetînd tipografia –, în public se vehiculează să i se impute lui Rus toate cheltuielile de tipar pe 2013 şi 2014 (cca 81.000 lei; la sub 3 lei pe exemplarul broşat de 80 de pagini şi avînd copertă color, Film Menu e una dintre cele mai ieftin produse publicaţii de pe piaţă), plus, probabil, ceva compensaţii morale…

  • Pasul 2: Se acuză sechestrări – la o lună după „eliberare“

Existenţa unei plîngeri penale la poliţie, datînd din a doua jumătate a lunii iunie, a fost, de fapt, confirmată de avocata Universităţii în cea mai recentă şedinţă a Comisiei Zamfirescu şi există indicii că, în acelaşi timp în care e acuzat de prejudicii financiare şi propus spre concediere pentru prejudicii de imagine, Andrei Rus e acuzat şi de faptul că, împreună cu alte persoane participante la protestul din 29 mai, a contribuit la restricţionarea libertăţii de mişcare a profesorilor Doru Ana şi Ştefan Velniciuc. Altfel spus, în ciuda multiplelor materiale de presă despre protest, UNATC dă semne că se sesizează abia după o lună că profesori ai săi au fost „lipsiţi de libertate“ – prof.univ.dr. Doru Ana fiind profund afectat de „sechestrare“, probabil, în timp ce striga la autoarea acestui articol, prezentă la protest: „O să mă umpli de bani“. Lipsirea de libertate în mod ilegal (UNATC a planificat să facă referire, în plîngere, la art. 205 din Noul Cod Penal) e una dintre cele mai serioase infracţiuni contra libertăţii persoanei – şi totuşi, poliţiştii chemaţi de un membru al conducerii UNATC la protestul din 29 mai au plecat la fel cum au venit, fără să sesizeze grava încălcare a legii.

Cum cel mai probabil UNATC a cerut Poliţiei identificarea persoanelor participante la protestul de acum o lună, să dăm o mînă de ajutor instituţiilor Statului şi să enumerăm cîteva: Alexandru Solomon, Corina Şuteu, Cristian Neagoe, Radu Afrim, Gianina Cărbunariu, David Schwartz, Mihail Bumbeş, Luiza Vasiliu, Sidonia Bogdan, Anghel Damian, Vera Ion, Sorin Poamă, Simona Cuciurianu. La incitarea lui Andrei Rus, aceste persoane sînt pasibile de a fi acuzate de „restricţionarea libertăţii de mişcare“ şi „hărţuirea“ celor doi profesori şi a altor cadre didactice, nenumite. Cu deplină competenţă juridică, UNATC-ul a meditat, cel puţin, la posibilitatea de a face o plîngere pentru hărţuire, deşi conform articolului 208 din Noul Cod Penal, în acest caz, acţiunea penală se declanşează la plîngerea persoanei vătămate – iar pînă la proba contrară, cînd dovedeşte că are ADN uman, Universitatea nu este persoană şi nici subiect individual de drept.

  • Intermezzo. Avocata UNATC, „prietena“ Roşia Montană Gold Corporation

Deşi îşi are propriul jurist, UNATC apelează, ca multe alte instituţii publice, şi la asistenţa unui avocat „extern“. Avocata care formulează juridic acuzaţiile la adresa lui Andrei Rus şi plîngerile la poliţie la adresa lui se numeşte Lidia Chiran şi este o specialistă în reprezentarea Ministerului Culturii în diverse contexte. În 2011, Lidia Chiran a fost cea care a semnat, alături de directorul Institutului Naţional al Patrimoniului, Kovács Joszef, protocolul prin care Roşia Montană Gold Corporation promitea să dea 70 de milioane de dolari Ministerului Culturii, din care 60 de milioane erau condiţionate de obţinerea autorizaţiei finale pentru începerea proiectului minier (aici, inclusiv fotocopia documentului, cu semnătura Lidiei Chiran). Ministerul Culturii a fost obligat printr-o decizie a justiţiei, la solicitarea ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei, să facă public acest protocol, pe care-l clasase drept secret şi pe care succesorul lui Kovács Joszef, Alexandru Muraru, îl considera, în 2013, ilegal şi abuziv. Tot Al. Muraru declara atunci, pentru Casa Jurnalistului, că:

"Pe avocata care a avizat [acest protocol] am concediat-o. Tot ea a spus conducerii să nu facă public protocolul“.

După cum se poate vedea în tabelurile cu plăţile efectuate de Ministerul Culturii pînă în august 2013, av. Lidia Chiran se afla, cel puţin pînă la acea dată, pe statul de plată al MC, onorariul pe care-l primea (peste 8.600 lei pe lună, plus resturi de plată, de pildă, pentru luna iulie 2013, de peste 4.900 lei, plătite în septembrie) fiind sensibil mai mare decît cel declarat, în 2012, de reprezentanţii Ministerului (3.500 lei/lună, fără TVA).

  • Cum presionezi un angajat cînd vrei să-l concediezi

Însă dincolo de istoricul… interesant al avocatei UNATC, aici există un pattern comportamental al instituţiei: toată povestea cu Andrei Rus şi Film Menu a pornit de la suspendarea, de către rectorul Adrian Titieni, a decanului Facultăţii de Film, Sorin Botoşeneanu, acuzat fiind de nereguli în facturarea unor cabluri. Rectorul UNATC a cerut Consiliului Facultăţii de Film demiterea lui Botoşeneanu pentru că Facultatea ar fi achiziţionat la un moment dat, în timpul mandatului său, două cabluri de la două firme care ar fi fost fictive. Sorin Botoşeneanu: „Au fost achiziţionate nişte cabluri printr-o asociaţie a Universităţii numită Pro Casandra. (…) Asta s-a petrecut acum doi ani.

Au fost, pe parcursul ultimilor ani, mai multe inspecţii în şcoală – de la Curtea de Conturi, de la Corpul de Control al Ministerului Educaţiei şi o doamnă auditoare solicitată de domnul rector, care a descoperit erori privind acele facturi. (…) Primele două controale nu au găsit nereguli majore. Doamna care a venit să controleze contabil Pro Casandra a găsit, însă, aceste facturi unde TVA-ul era trecut în locul totalului, şi invers. (…) Ulterior, în decizia de suspendare a mea din funcţie se menţiona, printre cauze, decontarea unor facturi emise de către firme fictive. (…) Am luat şi am verificat la ANAF şi pe site-ul Ministerului de Finanţe dacă acele firme există cu număr de înregistrare. Ba chiar m-am dus la un moment dat să verific unde sînt adresele şi ele există, nu sînt ficţionale, iar cablurile sînt în şcoală“.

După ce lui Botoşeneanu i s-a ridicat suspendarea, iar el şi-a dat demisia din funcţia de decan, considerînd că nu mai poate lucra cu actuala conducere, istoria despre cabluri a dispărut în neant, rectorul solicitînd în schimb, în mod similar, un audit în cazul Film Menu, care, tot identic, a „descoperit“ lucruri, neidentificate de Curtea de Conturi şi de reprezentaţii Ministerului Educaţiei, ulterior „lămurite“ ca inexistente. Pe acelaşi pattern bazat pe interpretări dubioase ale „procedurilor“, înainte de a se concentra exclusiv pe Andrei Rus, UNATC i-a trimis şi colegului său de departament şi reclamare a lipsei de transparenţă, criticul de film Andrei Gorzo, o convocare la Comisia de Etică, pe baza aceluiaşi tip de acuzaţii ca în cazul lui Rus, ignorînd faptul legal că Gorzo se afla în concediu fără plată, iar relaţiile lui contractuale cu UNATC erau suspendate.

Cercul intenţiilor Universităţii se închide. Convocările lui Andrei Rus la comisia în care urmează să se decidă cum e cu procesele-verbale – convocări la care el a răspuns cerînd documentele pe baza cărora e constituită comisia şi faptele pentru care e cercetat (cereri rămase, ele însele, fără nici un răspuns oficial, nici măcar unul de tipul „nu aveţi dreptul să întrebaţi asta“) – vin în contextul şedinţei de Senat în care se va decide dacă se aprobă sau nu darea sa afară. La fel şi plîngerea penală la Poliţie – în care intenţia, cel puţin, era să se reia punct cu punct afirmaţiile din propunerea de concediere, dîndu-le astfel o aură de infracţionalitate care să le întărească dimensiunea „etică“. De ce? Pentru că art. 52, lit. c) din Codul Muncii spune aşa: „Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului (…) în cazul în care angajatorul a formulat plîngere penală împotriva salariatului (…)“. Spre deosebire de o concediere intempestivă pentru „instigare la destructurare“, una care trece prin etapa prealabilă a suspendării contractului de muncă are un iz crescut de legitimitate – chiar dacă angajatorul s-a plîns penal că, să zicem, nu ţi-ai plătit întreţinerea la bloc. Fiindcă despre ceva similar e vorba: plîngerea penală a UNATC, în baza unor articole pe care, cel puţin unul dintre ele, Universitatea nu avea calitatea legală să le invoce în plîngere, priveşte un protest la care Andrei Rus nu a fost de faţă şi o discuţie cu prof. Ştefan Velniciuc la care Rus nu a participat direct (ceea ce se vede tocmai din înregistrările video pe care se bazează UNATC). Senatului UNATC, care are ultimul cuvînt în ce priveşte demiterea sau suspendarea lui Andrei Rus, alcătuit din profesori a căror formare nu include o pregătire juridică ori contabilă, i se va prezenta, astfel, o combinaţie intimidantă de acte penale şi nu simpla motivare, a Comisiei de Etică, de concediere, pe care o are, teoretic, de analizat.

Toate actele administrative în baza cărora Andrei Rus e acuzat, de la decizia Comisie de Etică încoace, de felurite lucruri sînt semnate de prorectorul Nicolae Mandea, cel care îşi şi foloseşte anteriorul capital simbolic, atent construit, dar cu totul factice în lumina actualelor fapte, de „om de stînga“ pentru a comunica public propria versiune – una în care pedalează intens pe sensibilitatea publică la ideea de furt din banii poporului şi de „apărare a Universităţii“. Totul, doar pentru a da afară din UNATC un om care a făcut publică lipsa de transparenţă şi dorinţă de reformă a şcolii.