Cristina Modreanu, despre PITB #5: „Dorinţa noastră este de a marca în alt mod Centenarul, prin punerea în prim-plan a poveştilor oamenilor obişnuiţi”
0
Astăzi debutează cea de-a cincea ediţie a Platformei Internaţionale de Teatru Bucureşti, a cărei temă este „istoria cu i mic". Cristina Modreanu, critic de teatru, jurnalist şi curatoarea platformei, a vorbit, într-un interviu pentru „Adevărul” despre detaliile acestei ediţii.
Spectacolele de teatru vizează adesea teme sociale şi/sau politice, iar Platforma Internaţională de Teatru Bucureşti (11-14 octombrie) aduce în faţa publicului spectacole care au la bază poveşti reale din diferite oraşe ale României de astăzi, dar şi din Europa. La ediţia din acest an, oamenii vor putea interacţiona în mod direct în cadrul evenimentelor prin cântec, scris şi aducere aminte.
Doar un exemplu: v-aţi dorit vreodată să întregistraţi un cântec de dragoste? Dacă da, atunci se poate: la cea de-a cincea ediţie a Platformei Internaţionale de Teatru Bucureşti, cei pasionaţi de cântec sunt invitaţi să înregistreze un cântec de dragoste. Unde, cum, când, a explicat curatoarea Cristina Modreanu (44 de ani) într-un interviu pentru „Adevărul”.
Modreanu descrie celebrarea Centenarului „destul de incoerentă şi irelevantă, cel puţin până acum”, motiv pentru care, prin tema din acest an, „istoria cu i mic”, ea şi cei implicaţi în eveniment, vor să marcheze într-un mod diferit împlinirea unui secol de la înfăptuirea Marii Uniri.
Ce înseamnă Platforma Internaţională de Teatru Bucureşti?
Platforma este un prilej de dezbatere a unor teme contemporane acute, care nu se regăsesc în sfera publică de la noi atât cât ar merita. Noile generaţii de artişti din România, dar şi din alte ţări, sunt tot mai atente la subiectele controversate, la problemele societăţii şi le abordează în creaţiile lor, încercând să suplinească o lipsă de atenţie a clasei politice şi a mass-media. Spectacolele lor reflectă o asumare a unei responsabilităţi faţă de reflectarea acestor problematici, o înclinaţie spre dimensiunea etică a actului artistic, mai mult decât spre cea estetică. Platforma a fost încă de la prima ediţie din 2014 dedicată acestui tip de creaţii, iar temele pe care le-am ales au fost Viitorul este feminin (2014) - o ediţie exclusiv cu şi despre femei -, Familia contemporană (2015) – o temă fierbinte şi în ultima vreme, înainte şi după Referendum, apoi Celălalt/Migraţie (2016) şi Europa? (2017) – la 10 ani de la intrarea României în UE.
Ce înseamnă „istoria cu i mic”, tema din acest an?
Tema din acest an a fost aleasă şi pe fondul celebrării Centenarului, dorinţa noastră fiind aceea de a marca în cu totul alt mod împlinirea celor 100 de ani de la Unire, şi anume prin punerea în prim-plan a poveştilor oamenilor obişnuiţi, care foarte des se dovedesc a fi, de fapt, oameni extraordinari.
Alături de Irina Petrescu, directoarea Institutului Francez din Bucuresti la deschiderea PITB #4 (Foto: Adi Bulboacă)
Spectacolele alese în acest an sunt toate bazate pe poveşti reale din diferite oraşe ale României de azi, dar şi din Europa, iar artiştii care le-au creat sunt interfaţa între aceste poveşti adevărate şi publicul lor, care are şi el, la rândul lui, propriile poveşti. Platforma îşi propune să-i pună împreună în acelaşi spaţiu, încurajând un dialog care să îmbogăţească ambele părţi.
În cadrul acestui eveniment, oamenii vor putea să comunice în mod direct cu cei implicaţi în realizarea spectacolelor. Cum se va întâmpla acest lucru?
Spectatorii sunt încurajaţi în mai multe feluri să participe la evenimentele din cadrul Platformei: cei cărora le place să cânte sunt invitaţi să vină să înregistreze un cântec de dragoste în studioul din autorulota companiei britanice Action Hero, care va fi parcată în faţa sediului Arcub-Gabroveni în zilele de vineri, sâmbătă şi duminică, între orele 12.00 şi 14.00.
Cei care se exprimă mai bine în scris vor găsi înainte de spectacole în holurile sălilor de joc (Arcub-Gabroveni, respectiv Teatrul Mic) Catalogul spectatorului extraordinar în care sunt invitaţi să scrie o poveste personală legată de teatru.
Vor mai găsi şi un telefon la care pot asculta fragmente de mărturii despre începutul secolului 20 relatate de persoane care au trăit atunci, dar la care pot şi să înregistreze un mesaj care le va fi trimis înapoi peste un an, ca aducere aminte. Acest telefon special face parte din proiectul Muzeul Memoriei, proiect invitat în cadrul PITB #5.
După fiecare spectacol vor avea loc discuţii cu publicul, spectatorii care rămân având şansa de a-i întâlni pe creatori şi de a le pune întrebări despre spectacole.
Avem şi o serie de evenimente gratuite: la Institutul Francez evenimentul Scena.ro - 10 ani de existenţă, constând în lansarea celor mai noi numere ale revistei, un sampling din exemplare mai vechi şi proiecţia gratuită a filmului documentar ”În afara arenei”, dedicat artiştilor francezi de circ; la Arcub, duminică, 14 octombrie de la ora 11.00 îi aşteptăm la discuţia cu titlul Despre România numai de bine, care include proiecţii şi amintiri ale echipei Peca Ştefan - Ana Mărgineanu despre proiectul cu acelaşi titlu, precum şi proiecţii video editate de Cinty Ionescu.
Invitaţii speciali ai acestei ediţii sunt membrii companiei britanice Action Hero. Ce vor face aceştia la Bucureşti?
Action Hero au călătorit în ultimele 5 luni prin toate ţările europene şi au înregistrat cântece de dragoste, România fiind ultima lor oprire înainte de încheierea proiectului Oh Europa. Action Hero vor susţine performance-uri în autorulota cu care au călătorit în zilele de vineri, sâmbătă şi duminică între ora 11.00 şi 12.00.
De la 12.00 la 14.00 vor înregistra cântece de dragoste ale oamenilor obişnuiţi care sunt invitaţi să cânte fie hit-uri internaţionale, fie melodii populare, fie compoziţii proprii. Pentru artiştii români, vor susţine un atelier de folosire a muzicii în spectacol sub titlul Soundscapes. Ulterior, cântecele înregistrate la Bucureşti vor face parte, alături de cântece din toate celelalte ţări dintr-un podcast produs de Action Hero.
Care a fost cel mai dificil lucru în organizarea acestei ediţii?
Toamna bucureşteană este foarte plină de evenimente festivaliere, deci cel mai greu e să comunici informaţiile despre eveniment într-o mare de multe alte comunicări.
Din fericire, deşi un eveniment mai mic ca amploare, comparat cu alte festivaluri din această toamnă, Platforma Internaţională de Teatru Bucureşti are câteva lucruri care o diferenţiază şi o fac să se vadă mai bine: tema în jurul căreia sunt grupate evenimentele în fiecare an şi grija pentru spectator, care e încurajat să participe în mai multe feluri şi să fie parte din festival. Pe noi chiar ne interesează cine sunt oamenii care văd aceste spectacole şi cu ce gânduri pleacă ei de la spectacole, de aceea am imaginat multe modalităţi de a intra în contact direct cu ei.
Ce te aştepţi să vezi la finalul acestui eveniment?
Urmările unui eveniment cultural nu se văd imediat, ci au un efect latent, care se manifestă în timp. Ne bucurăm când revin spectatori de la ediţiile anterioare, cărora le-a plăcut atmosfera şi oferta noastră de evenimente, e un semn că au fost atinşi cumva.
Artiştii sunt cei care activează conştiinţa individuală şi pe cea colectivă, ei ne dau idei noi, teme de gândire şi ne pot determina să ne schimbăm opiniile, obiceiurile, la limită chiar viaţa. Noi credem în acele acte artistice care produc efecte asupra oamenilor, nu în cele care doar îi distrează pe moment, fără a avea nici o urmare mai târziu.
Cristina Modreanu la discutia de după spectacolul „Bun de export”, de Alex Tocilescu, regia Catinca Drăgănescu, alături de actori, regizoare şi scriitor (PITB #4) (Foto: Adi Bulboacă)
Cum vezi celebrarea centenarului în ţara noastră?
Destul de incoerentă şi irelevantă, cel puţin până acum. Se pune un accent excesiv pe acţiuni festiviste, pe ridicarea de noi monumente şi statui pe lângă care lumea trece oricum indiferentă, se finanţează pe ultima sută de metri nişte activităţi care sunt doar bifate de cei care le organizează şi nu lasă urme pentru nimeni.
Cu foarte puţine excepţii, şi acelea provenind în special din spaţiul cultural independent, nu de la instituţiile de cultură finanţate de stat, ceea ce vedem sunt manifestări populiste, fără o valoare culturală reală. Între timp, se pierd din neglijenţă şi lipsă de preocupare valori inestimabile păstrate de generaţiile anterioare şi date mai departe către noi, care nu vom fi în stare să le dăm mai departe generaţiilor următoare.
Ca să mă refer doar la teatru, Centenarul ar fi fost un moment potrivit pentru lansarea unui plan coerent de salvare a patrimoniului teatral existent în câteva colecţii de stat şi multe colecţii private, patrimoniu care trebuie digitalizat, conservat şi mai ales expus în forme atractive, în special pentru tineri, care ar putea afla astfel ceva interesant despre trecut. Din păcate, asta nu se întâmplă, în schimb auzim discursuri sforăitoare despre cât ne apreciem noi, românii, trecutul. Mie asta mi se pare pur şi simplu foarte trist.
Se încarcă comentariile...
