Săptămîna luminată. Despre un atelier de traducere

În cele ce urmează voi vorbi despre un fenomen pe cît de concret, pe-atît de abstract, respectiv despre unul care nu poate fi controlat în niciun fel.

Este vorba despre fenomenul traducerii şi unul şi mai important: interesul. În perioada 22-26 iunie am condus un atelier de traduceri literare din limba română în limba maghiară la Mogoşoaia. Atelierul a fost sprijinit de ICR prin Centrul Naţional al Cărţii în colaborare cu Balassi Intézet — Institutul Maghiar din Bucureşti şi Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti. La concurs, s-au înscris zece persoane din care pe baza unor fragmente traduse, a CV-urilor, a scrisorilor de intenţie etc. un juriu a ales şase bursieri. 

Dar acestea sunt numai detalii formale. Important este că a fost o săptămînă minunată. Aceşti bursieri au venit cu o onestitate intelectuală remarcabilă, au lucrat plini de pasiune, se vedea pe ei că nu au făcut drumul numai ca să vadă Palatele Brâncoveneşti. M-au rugat să repetăm experienţa, să facem un ”atelier” al nostru, să continuăm discuţiile asupra textelor din literatura română. Am vorbit despre miniconferinţele ţinute în ordine cronologică de Horia Gârbea, Floarea Ţuţuianu şi Simona Sora, despre mentalitatea românească şi cea maghiară, despre Cărtărescu şi Boia, Marta Petreu, Adina Kenereş, Doru Pop şi Radu Ţuculescu, Mariana Marin şi Ioan Es. Pop, s-a conturat un proiect editorial pe care vrem să-l ducem la bun sfîrşit, şi am creat chiar un grup Facebook al nostru.

M-am întors de la Mogoşoaia cu un optimism nesperat. În contextul actual cînd aud ba că FILITul nu se va mai organiza, ba că dinozaurii UNATC nu se lasă, am petrecut o ”săptămînă luminată” cu nişte oameni care sunt familiarizaţi cu mentalitatea şi cultura română şi maghiară deopotrivă. Nu sunt pretenţios: această lumină mă va învălui mult timp de aici încolo.