Reunirea se face, nu se aşteaptă, domnilor Ponta şi Băsescu!

Pică pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă! - acesta pare a fi proverbul după care se conduce o bună parte din clasa politică de la Bucureşti, dar şi de la Chişinău. În loc să stabilim programe clare prin care să ne atingem obiectivele naţionale, noi românii stăm şi ne plângem despre acele lucruri care nu vin de la sine.

Coreea de Sud are o politică clară ce vizează reunificarea cu partea de Nord a statului Coreean. Acolo există programe în acest sens, iar societatea civilă şi clasa politică nu aşteaptă vreo minune de la Dumnezeu pentru ca procesul să poată avea loc.

Germania Federală a avut de asemenea un program foarte clar ce viza reunificarea şi de care s-a ţinut până în 1989, atunci când a profitat de contextul internaţional. Dar să nu ne imaginăm că statul nu a lucrat în tot acest timp în vederea consolidării poziţiei societăţii în favoarea unui astfel de proces.

România a intrat în Uniunea Europeană nu doar pentru că doar noi am dorit acest lucru ci şi pentru că am fost doriţi. Dar dorinţa aceasta nu a venit aşa, de la sine, ci  a fost o politică clară a occidentului de a promova ideea de Europă Unită. Nimeni nu a aşteptat ca de la sine toate popoarele Europei să se decidă în mod accidental şi concomitent ca Uniunea Europeană să devină o realitate.

Acum vreau să îi critic pe mai marii acestei ţări, în speţă primii doi oameni în stat: preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta.

De parcă puterea nu ar fi în mâinile lor,ambii se declară în favoarea Unirii, dar par a fi împăcaţi cu ideea că la Est de Prut moldovenii noştri nu împărtăşesc aceleaşi gânduri. Este uimitor că este singurul lucru la care au găsit un consens.

De la nea-Lena de culege roşii toată ziua de prin Cucuieţii de deal m-aş fi aşteptat de la o astfel de abordare, dar să vorbeşti din calitatea de preşedinte sau premier, ca şi cum acest subiect ţine doar de Dumnezeu, mi se pare o clară dovadă de incompetenţă. Îi rog pe cei doi să scuze cuvântul folosit mai înainte, dar el reflectă pur şi simplu percepţia ce rezultă din discursul lor.

Ei par a se fi înţeles că Unirea e bună, ar bucura pe români, dar sunt foarte trişti că nu întrevăd în viitorul apropiat o portiţă. 

În cadrul deselor întâlniri pe care le-am avut cu politicienii români, inclusiv cu preşedintele României(a se vedea Izvorul Mureşului), ni se spunea că e nevoie ca noi să lucrăm mai mult la Est de Prut, de parcă ei sau statul român nu ar trebui să se ocupe de acest lucru.  

Federaţia Rusă lucrează intens în Republica Moldova. Ea are politici, urmăreşte o strategie. Noi ce urmărim? Aşteptăm să vină vreo minune şi lăsăm soborul să se roage toată ziua ca moldovenii să îşi dorească Reunirea? Probabil că asemenea ucrainielor dorim să vină americanul ca să lupte în locul nostru.

Pentru acest lucru este nevoie să lucrăm. E ca atunci când doreşti să cucereşti o fată - trebuie să fii drăguţ, să îi faci cadouri, să îi spui că o iubeşti, eventual o ceri şi în căsătorie. Doar nu vă aşteptaţi ca prin minune domnişoara să se lase cucerită doar de şarmul vostru.

"Dacă la un moment dat, în timp vieţii noastre, mai târziu, vom decide mai mult decât atât, nu pot decât să mă bucur" spune domnul premier Victor Ponta despre Reunire. 

E bine că Reunirea îl bucură pe Victor Ponta, dar nu ar fi cazul să şi lupte puţin pentru acest lucru? 

Ce interes are România în Republica Moldova dacă nu Reunificarea? Avem interesul de a pompa bani dincolo de Prut dacă obiectivul nu este unul clar? Cât timp vom urmări întreţinerea unui stat artificial incapabil de a-şi asigura securitatea, integritatea şi chiar prerogativele statale?

E foarte bine că România a alocat 20 de milioane de euro pentru şcolile din Republica Moldova, dar oare nu aceasta ar fi trebuit să fie responsabilitatea celui de al doilea stat românesc? Nu se poate susţine, atunci haide în România. 

Cum poate fi Integrarea Europeană prima opţiune când realist vorbind cea mai sigură este reunirea? Mergeţi domnilor şi staţi o săptămână în Chişinău, ca să nu spun Bălţi sau Cahul, şi apoi să văd de o să mai credeţi că Republica Moldova e pregătită de aşa ceva. Acolo peste ceva ani vor veni comuniştii la putere şi totul se va opri, ori integrarea e la vreo 20 de ani distanţă.

Tare mi se pare mie că nu vreţi să vorbiţi tare ca să nu se supere vecinii. Dar lăsa-ţi domnilor la o parte ruşinea şi faceţi şi ceva dacă sunteţi îndrăgostiţi.