Mistere ale Primului Război Mondial

În cărţile de istorie, războaiele au învingători şi învinşi. Dispar state, altele se nasc. Oamenii care iau parte la război  pot fi încadraţi în două categorii: supravieţuitori şi victime.          Există situaţii în care, însă misterul planează asupra unei bătălii, unui conflict.

La 13 februarie 1914, în Ucraina, cu trei ani înainte de apariţia miraculoasă de la Fatima, Fecioara Maria s-a arătat locuitorilor, într-un sătuc, la Hruşiv, prevestind optzeci de ani de prigoană a credincioşilor (evident, a fost vorba de prigoana comunistă).

În Noaptea de Crăciun 24-25 decembrie 1914, soldaţii englezi şi germani, inamici de război au fraternizat, încheind de facto „armistiţiul de Crăciun”, jucând chiar o patridă de fotbal.

În 1915, Primul Război Mondial era în plină desfăşurare. Trupele britanice se găseau în Peninsula Gallipoli, la Sulva dorind să ia cu asalt poziţiile otomane. Era vara anului 1915. Regimentul 1/5 Norfolk este la datorie. A fost dat ordinul ca 266 militari să se îndrepte spre ”cota 60”, iar colonelul Horace Proctor-Beaucamp merge în fruntea oamenilor săi. Vremea e frumoasă, câţiva nori perlaţi (7-8 la număr) de dimensiuni mici par să obtureze vizibilitatea artileriei de sprijin. Un nor mai mare, aflat practic deasupra solului pare să nu fie afectat de briza puternică. Militarii intră în nor, iar după ce acesta se ridică, cei intraţi au dispărut fără urmă.

Aceasta ar fi în rezumat relatarea unor veterani neo-zeelandezi exprimată în 1965, deci la 50 de ani de la situaţia relatată. Adepţii existenţei UFO (O.Z.N.-obiecte zburătoare neidentificate) au găsit explicaţia răpirii de către extratereştri. Alţii au speculat intrarea militarilor într-o „poartă a timpului”, ajungând într-o altă dimensiune. Un alt aspect îl reprezintă deosebirile de dată. Unii afirmă că misteriosul eveniment s-a petrecut pe 12 august, alţii avansează data de 28 august 1915.

Cei mai conservatori au pus dispariţia lor pe seama măcelului ordonat de turci, despre care se ştia că nu obişnuiau să ia prizonieri, deoarece aceştia le-ar fi îngreunat capacitatea de luptă. În ultimele decenii ale secolului XX, au apărut informaţii despre o groapă comună în care ar fi fost găsiţi militarii dispăruţi atunci, având pe cap, urma împuşcăturii cu pistolul de la mică distanţă.

Totuşi, persistă întrebarea: de ce nu au mai fost zăriţi când norul s-a risipit la puţin timp după ce ei au intrat în acel nor? O altă întâmplare stranie a apărut după scufundarea navelor Britannia şi Lusitania. Mult mai mari şi cu mai multe victime decât Titanicul scufundat în 1912, cele două nave nu au avut un sfârşit la fel de celebru. Totuşi, s-a instalat superstiţia că navele a căror terminaţie era ”-a”, erau predispuse scufundării. Nici rebotezarea navelor al căror nume se termina în ”-a” nu le scutea de necazuri.

În anii Primului Război Mondial s-a născut superstiţia că niciodată un chibrit nu trebuie să aprindă două sau mai multe ţigări. Este cunoscut faptul că în misiunile de noapte, soldaţii aflaţi în camuflaj nu trebuiau să fumeze, deoarece luminiţa roşie de la ţigara aprinsă îi putea transforma în ţintă sigură pentru lunetiştii inamici. Totuşi, odată se spune că trei soldaţi şi-au aprins ţigara de la acelaşi chibrit, ultimul fiind împuşcat. Explicaţia ar fi fost aceea că prima ţigară aprinsă a însemnat reperarea adversarului, a doua a însemnat fixarea ţintei, iar cel care a aprins a treia ţigară a fost nimerit de cartuşul tras.

Primul Război Mondial a reprezentat un conflict de o anvergură nemaiîntâlnită până atunci. De aceea, misterele, superstiţiile în ceea ce priveşte acest război au rămas mereu în atenţia publicului.