Istoria unui conflict care pune pe jar întreaga lume: neînţelegerile dintre cele două Corei

Soldaţi sud-coreeni patrulează în zona dimilitarizată care separă cele două Corei FOTO Reuters

Conflictul dintre cele două Corei este războiul care nu s-a terminat niciodată cu adevărat în 1953, când peninsula s-a scindat în două. Războiul brutal din urmă cu 60 de ani a dus la moartea a mai bine de două milioane de coreeni, a separat mii de familii, a dus la crearea celei mai fortificate frontiere din lume şi a încheiat alianţele existente şi astăzi, scrie CNN.

Războiul nu s-a încheiat cu un tratat de pace, ci cu un armistiţiu pe care Coreea de Nord ameninţă să-l rupă. În 2009, Coreea de Nord a declarat că armata sa nu se va mai supune armistiţiului pentru că Seulul se alăturase unui plan de antiproliferare iniţiat de americani.

De această dată, agenţia oficială de ştiri a Phenianului, KCNA, a anunţat vineri că rupe armistiţiul cu Seulul, îşi închide graniţa comună şi are rachete cu rază lungă de acţiune pregătite, iar asta după ce ONU a decis să impună o nouă rundă de sancţiuni împotriva Phenianului, după al treilea test nuclear.

CNN a analizat motivul tensiunilor dintre cele două Corei şi de ce un conflict vechi de 60 de ani încă îngrijorează lumea.

Cauze

În cea mai mare parte de la începutul secolului XX, Japonia a controlat peninsula coreeană ca pe o colonie. La sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Japonia fiind înfrântă, aliaţii au decis pentru independenţa Coreei. Trupele sovietice au ocupat Nordul peninsulei, iar cele americane Sudul ei.

Partea de Nord a intrat sub conducerea lui Kim Il-Sung, bunicul actualului lider nord-coreean, care a instaurat comunismul. În partea de Sud, a fost ales la putere Rhee Syng-Man, un anti-comunist educat în SUA. Rhee şi Kim au vrut să unifice peninsula sub guvernele proprii.Tensiunile dintre cele două părţi s-au accentuat, fiind susţinute şi de superputerile de care erau susţinute.

Cum a izbucnit războiul

Pe 25 iunie 1950 a avut loc un atac surpriză din partea soldaţilor nord-coreeni asupra Sudului. Statele Unite au sărit în apărarea Seulului şi, pe măsură ce forţele sud-coreene, americane şi ale ONU câştigau teren, chinezii s-au alăturat nord-coreenilor.

Luptele au continuat până la semnarea armistiţiului, în iulie 1953. În acest acord s-a prevăzut şi crearea unei Zone Demilitarizate, o puternică şi fortificată fâşie de teritoriu, lungă de 250 de kilometri şi lată de 4 kilometri, care separă cele două ţări.

Bilanţul războiului număra peste 1,2 milioane de morţi în Coreea de Sud şi peste un milion în Coreea de Nord. SUA au pierdut peste 36.000 de soldaţi, iar chinezii peste 600.000.

Rivalitatea coreeană

Imediat după război, partea de nord a devenit prosperă din punct de vedere economic, având sprijinul Uniunii Sovietice. Cu toate acestea, după prăbuşirea URSS în 1990, şi economia nord-coreeană şi-a început declinul, ceea ce a determinat dispariţia raţiilor de orez împărţite populaţiei. Foametea din anii `90 a dus la moartea a 10% din populaţie.

De cealaltă parte a graniţei, Coreea de Sud a avut un început destul turbulent după război, având parte de un regim autocrat şi zbătându-se să supravieţuiască în calitate de una dintre cele mai sărace economii ale lumii. Însă economia ţării şi-a revenit în anii '60, fiind considerat un adevărat model de miracol economic. În prezent, Coreea de Sud este a patra cea mai mare economie a Asiei.

Preşedintele Park Chung Hee a fost unul dintre fondatorii Coreei moderne, care a preluat puterea după o lovitură de stat şi a condus timp de 18 ani, înainte de a fi asasinat în 1979. Mulţi specialişti din Coreea de Sud îl consideră o piatră de temelie a actualei prosperităţi a ţării, în timp ce alţii îl privesc ca pe un dictator.

Fiica acestuia, Park Geun-hye, a devenit noul preşedinte al Coreei de Sud luna trecută. Ea şi-a luat angajamentul de a păstra în siguranţă Coreea de Sud împotriva ameninţării Coreei de Nord.

Relaţii tensionate

În ultimii 60 de ani, relaţiile diplomatice între Nord şi Sud au oscilat între o atitudine de conciliere la una ameninţătoare.

În vremuri mai paşnice, cele două ţări au aranjat reuniuni între familiile separate de război, iar liderii celor două ţări au dat mâna în cadrul unui summit din 2007 la Phenian. Însă aceste perioade au fost de scurtă durată şi violenţele nu au lipsit. În 1983, membrii cabinetului sud-coreean care vizitau Birmania au fost victimele unor bombardamente, iar în 1987 alte bombardamente au dus la moartea tuturor pasagerilor ce se aflau la bordul unui avion. În ciuda investigaţiilor care au constatat implicarea Coreei de Nord în aceste atacuri, guvernul de la Phenian a negat cu fermitate orice amestec.

Mai recent, în 2010, Coreea de Nord a bombardat insula sud-coreeană Yeonpyeong, provocând moartea a doi marinari şi a doi civili. În acelaşi an, Coreea de Nord a fost acuzată de vecinii din sud de scufundarea unei nave de război sud-coreene, atac în urma căruia 40 de marinari şi-au pierdut viaţa.

Relaţiile dintre cele două Corei au rămas tensionate, mai ales după ce Coreea de Nord a efectuat teste nucleare pe care guvernul de la Seul le-a numit „o ameninţare de neiertat la adresa păcii peninsulei coreene şi a siguranţei“.

China, în calitate de aliat al Coreei de Nord, a susţinut sancţiunile ONU împotriva naţiunii, chiar dacă înainte s-a împotrivit.