Fragmente din scrisorile de dragoste ale marilor filosofi

Scurte extrase din scrisorile de dragoste trimise de marii filosofi ai lumii către iubitele sau partenerii de viaţă, publicate de revista „New Yorker“, arată feţele mai puţin cunoscute, ale celor mai importanţi gânditori de-a lungul istoriei: îndrăgostiţi nebuneşte, patetici, romantici dar, mai ales, frivoli.

Scurtele fragmente fac parte din cartea „Love Voltaire Us Apart: A Philosopher’s Guide to Relationships“, publicate pe site-ul New Yorker.

Socrates: Singurul lucru pe care îl ştiu e că, de fapt, nu ştiu nimic. Ne-am adunat la agora de câteva ori şi am împărtăşit aceleaşi consideraţii pentru divinitate, dar ştiu atât de puţine lucruri despre tine! Ai fost dintotdeauna moaşă? Ai alege să urmăreşti în viaţă virtutea în pofida bogăţiilor? Câţi fraţi şi câte surori ai? Sunt un ignorant în multe privinţe, dar înţeleg câte ceva despre arta iubirii: dragostea e atunci când pui o mulţime de întrebări până când celălalt devine prea obosit ca să mai răspundă. Să continuu?

Descartes: Mi se pare esenţial să elimin orice fărâmă de îndoiala şi să fiu sigur. Aşa că trebuie să întreb: când te priveam în timp ce tu îi pregăteai roba Reginei Christina a Suediei şi te-ai uitat la mine a fost o privire de tipul „S-ar putea-să-fiu-interesată“ sau aveai ceva în ochi? Voi înţelege dacă preferi să nu-mi răspunzi. Incertitudinea este singura certitudine adevărată, la urma urmei.

Mary Wollstonecraft: Trebuie să recunosc - sprijinul tău pentru drepturile femeilor este destul de excitant. E privirea aceea în ochii tăi atunci când susţii că femeile ar trebui să fie educate. E felul în care braţele tale se încordează atunci când le spui celorlalţi că nu ar trebui să fim tratate ca pe nişte obiecte. E zâmbetul tău. (Sincer, e foarte drăguţ că ai cam toţi dinţii). Vrei să ne întâlnim în zori pentru protest, în faţa Adunării Naţionale?

David Hume: Când vei fi terminat de citit această scrisoare, îţi vei da seama că nu există nicio concepţie a eului. Nu există „tu“ şi „eu“. Există, totuşi, un pachet de senzaţii pe care le experimentăm: ziua aceea în care ne-am întâlnit în faţa casei familiei mele din Berwickshire; modul atât de profund în care ai plâns atunci când ai aflat că sunt ateu; cu câtă repulsie m-ai privit dupa ce ai descoperit că am avut scorbut. Te iubesc, iar aceste momente ne construiesc pe noi înşine. Ai putea spune că eu pun „hume“ în humour, însă asta nu e o deloc glumă.

Aristotel: Permite-mi să deduc motivul pentru care noi ar trebui să fim împreună. Dacă Aristotel e bărbat şi tuturor bărbaţilor le place actul sexual, atunci cu siguranţă că şi lui Aristotel îi place sexul. Ştiu la ce te gândeşti acum – ţi-e teamă că mă folosesc de tine ca de un bun material. Dar nu poţi da vina pe mine dacă într-un final suntem fericiţi. Ne vedem pe la nouă.

Friedrich Nietzsche (foto):

Dragă Lou,

Mai jos vei găsi zece motive pentru care eu cred că ar trebui să ne căsătorim:

1. Ştiu că te-am mai cerut de două ori până acum şi tu ai refuzat, dar sunt încrezător că a treia oară e cu noroc.
2. Eşti prima femeie-psihanalist, lucru pe care îl respect în totalitate.
3. Te înţelegi bine cu Freud, aşa că deja ştiu că eşti grozavă cu prietenii mei.
4. Eşti protejata mea intelectuală preferată.
5. Îţi place să scrii despre sexualitatea feminină şi despre cum diferenţele sexuale sunt mai complexe decât economia. Îmi place mult asta; de asemenea îmi place orice ce ţine de erotism.
6. Suntem amândoi fani Ibsen.
7. Mereu miroşi bine.
8. Îmi place curiozitatea ta băieţoasă şi înfăţişarea ta aspră.
9. Amândoi avem o pasiune în a critica raţiunea şi în a respinge adevărul obiectiv.
10. Mă simt atât de singur.

Albert Camus: Ne dorim un scop, dar totuşi nu-l putem găsi. În schimb, suntem siliţi să ducem o viaţă tragică, în care eu încerc să găsesc un sens al acestei lumi în care sunt obligat să-ţi scriu şase scrisori la rând, fără să primesc niciun răspuns. Şase. Nu pricepi? Te doresc şi totuşi nu te pot avea. De ce Absurdul vrea să mă tachineze în halul ăsta? E din cauză că am zis ceva greşit? Poţi să-mi spui, serios. Nu mai pot să rezist acestei linişti crude şi indiferente a universului. Adică, un răspuns din partea ta ar fi drăguţ. Sau ştii ceva? Nici nu-mi mai pasă. Nu ieşi cu mine. Oricum o să mor în curând, iar viaţa este mult mai bună fără un sens. În felul ăsta, n-o să fiu niciodată dezamăgit.

Karl Marx : Te-am iubit încă de când eram copii. Unele dintre cele mai dragi amintiri ale mele sunt cele când ne jucam pe străzile din Trier şi citeam, împreună, pe furiş, despre liberalismul politic. Având în vedere că amândoi suntem proletari, mă gândeam că am putea să ne unim mai târziu în jurul unei halbe de Krombacher, ce zici?