FILMELE DIN ORAS

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Apocalipsul acum Calatorie in inima intunericului "238 de zile de turnaj, 250 de ore de pelicula inregistrata, un buget de trei ori mai mare decat cel prevazut, un taifun care a distrus decorurile,

Apocalipsul acum
Calatorie in inima intunericului
"238 de zile de turnaj, 250 de ore de pelicula inregistrata, un buget de trei ori mai mare decat cel prevazut, un taifun care a distrus decorurile, schimbarea protagonistului in plina filmare, o criza cardiaca a celui care i-a luat locul", aceasta ar fi doar o parte a bilantului cu care, in luna mai a anului 1977, se intorcea din Asia Francis Ford Coppola. Venea mai slab cu 40 de kilograme si cu nervii la pamant. Lasase in urma un infern, pentru a nimeri in altul: toata suflarea cinematografica americana nu vorbea decat despre dezastrul numit "Apocalipsul acum", adaptare libera a unei povestiri de Joseph Conrad (In inima intunericului), dar inspirat si de un poem al lui T.S. Eliot si de eseurile etnografice ale lui James George Fraser (Creanga de aur). Giganticul proiect incepuse cu stangul si se incheiase si mai prost. Dupa ce toti marii actori pe care ii solicitase pentru rolul enigmaticului colonel Kurtz il refuzasera, de la Brando (nici nu a vrut sa stea de vorba) la Steve McQueen, de la Al Pacino la Robert Redford si Jack Nicholson, dupa ce, in cele din urma, "Nasul" si-a dat consimtamantul, dar a adus cu el, pe platouri, si teroarea, la mijlocul filmarilor in nemiloasa jungla dintr-o tara aflata in pragul razboiului civil (Filipine) si la capatul puterilor, Coppola nu avea decat un gand: sa lase totul balta. A dus treaba la capat, dar acasa ideea esecului plutea in aer: "Abia incepusem primul montaj si criticii, mai ales cei americani, se indoiau de valabilitatea filmului. Am trecut la defensiva si am vrut sa le dovedesc ca nu au dreptate. L-am scurtat, am eliminat elementele cele mai stranii, pentru a-l face accesibil publicului epocii" - avea sa spuna, mai tarziu, cineastul. Pentru a-si intari argumentele, va accepta sa participe in competitie, la Cannes, in 1979, unde a ajuns pe ultima suta de metri, cu o copie de lucru. A plecat cu "Palme d'Or", premiu suprem, impartit, insa, la insistentele presedintei juriului, Francoise Sagan, cu Volker Schloendorff (Toba de tinichea). De acum incolo, filmul va circula prin lume ca o referinta coplesitoare a capitolului cinematografic despre paranoia razboinica, in general, nu numai despre Vietnam. Acum doi ani, Coppola s-a hotarat, in sfarsit, sa aduca filmul la forma pe care si-ar fi dorit-o de la inceput, cu secventele si scenele inlaturate cu mai bine de doua decenii in urma. Aceasta este si versiunea oferita, astazi, spectatorilor nostri, "Apocalypse Now Redux", cu 53 de minute mai bogata. "Noul montaj nu spune in alt mod lucrurile stiute din cel vechi - declara cineastul, in 2001, la Cannes. Se multumeste doar sa le spuna mai bine, cu mai multa profunzime". Este greu de jurat ca, dupa un sfert de secol, generatiile de spectatori care au asteptat sa vada "Apocalipsul acum", care au auzit atatea despre el, pot trai cu aceeasi intensitate "calatoria in inima intunericului". Nu cred, insa, ca ar putea sa ramana neimpresionati de acest "oratoriu baroc" care este filmul, aflat mult departe de granita dramelor razboiului. Trimis intr-o misiune speciala, aceea de a da de urmele enigmaticului, megalomanului colonel Kurtz, refugiat intr-un templu la frontiera cambodgiana, tanarul ofiter Willard (Martin Sheen) va trai drumul asemenea tuturor eroilor solitari aflati in cautarea propriei identitati, tulburat de apropierea de barbatul vanat care devenise, intre timp, o adevarata zeitate pagana. Natura insasi ii pusese la dispozitie un adapost fastuos. Premonitia descoperirii, a fascinatiei raului sunt prezente, de la inceput, in dementialul dans al elicopterelor pe muzica lui Wagner din "Walkiria", scena ce poate fi admirata in integralitatea ei, dupa cum Marlon Brando, in ultimul sau mare rol pe ecran, ne apare in deplina, malefica lui maiestuozitate. Vazandu-l acum, inconjurat de copii, citind prizonierului articole din Time Magazine, am inteles ca sfasietoarele sale cuvinte "The horror, the horror" pot fi, de ce nu, "Rosebud"-ul lui Welles din "Cetateanul Kane".

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite