Este unirea celor două state româneşti un proiect fezabil? (dezbatere virtuală)

Imagini de la marşul unirii din Bucureşti

În ultima perioadă, dezbaterea privind Unirea celor două state româneşti devine de interes public şi chiar politic. Dar este acest lucru un proiect fezabil? Mari „experţi", susţinători ai globalizării prin pierderea identităţii naţionale româneşti, spun că NU. Aceste afirmaţii au la bază fie necunoaşterea istoriei şi a fenomenelor sociale, fie au un scop bine determinat: anihilarea voinţei naţionale.

În general, astfel de afirmaţii sunt făcute de specialişti  ce nu au o implicare directă în societate, asemenea unor comentatori sportivi, care observă din exterior anumite fenomene. Lipsa de implicare duce la lipsă de cunoaşterea a informaţiei şi a modului în care societatea românească funcţionează. De exemplu, cei care stau în stradă au putut anticipa protestele împotriva proiectului de la Roşia Montană, precum şi cele împotriva exploatărilor de gaze de şist, dar ei, care oferă consultanţă pe la guvern, NU.

Eu consider că orice român responsabil, faţă de naţiunea din care face parte, are o obligaţie faţă de aceasta, inclusiv obligaţia de a fi constructiv şi de a nu accepta delăsarea.

Haideţi să facem acest articol sub forma unui interviu, cu întrebări fictive. La aceste întrebări va răspunde un unionist, adică în speţă eu. Voi prezenta şi o alternativă, ca şi cum ar răspunde cei care de fapt se opun proiectului unionist, şi nu cei care nu cred în el şi atunci automat şi-au creat un discurs în acest sens, sau l-au preluat din propaganda clasică venită din estul extrem.

Reporter: în ultima vreme se observă o intensificare a fenomenului unionist pe cele două maluri ale Prutului. Consideraţi acest proiect ca fiind fezabil?

Unionistul: Atunci când există un precedent, din start nu poţi anula posibilitatea ca acel eveniment să se întâmple din Nou. Să nu uităm că România nu a renunţat niciodată la teritoriul pe care se află astăzi Republica Moldova, şi că desprinderea teritorială s-a produs ca urmare  a unei agresiuni recunoscute la nivel internaţional inclusiv de Rusia post-sovietică.

Globalistul: Unirea nu este un proiect fezabil, deşi eu nu m-aş opune acestui lucru. Decalajele sunt mult prea mari şi un astfel de proiect ar trage România în jos. Sunt costuri mult prea mari.

Reporterul: Aţi vorbit de costuri, dar oare cât ar costa unificarea?

Unionistul: Nu există un studiu real asupra acestui caz, dar putem merge pe ceea ce s-a întâmplat deja în Germania. Acolo unificarea a adus în interiorul Comunităţii europene Germania de Est, devenită astfel cea mai săracă provincie a Europei democrate. Nu doar nemţii au suportat costurile unificării ci şi ceilalţi parteneri europeni, ca urmare a utilizării fondurilor europene pentru dezvoltarea zonelor defavorizate. Astfel Germania a luat bani pentru dezvoltare din bugetul comun, dar a impus autorităţilor locale ca toate produsele care se produc în Germania să fie cumpărate de acolo. În consecinţă, Unirea celor două state Germane nu a generat doar costuri ci şi foarte multe venituri, lucru care a împins Germania de astăzi  la statutul de cea mai mare putere a Europei.

Globalistul: Republica Moldova este extrem de săracă iar Unirea ar aduce numai rele. Costurile unui astfel de demers ar depăşi 20 de miliarde de euro, lucru pe care România nu şi l-ar permite. Eu sunt pentru Unire, dar aceasta nu este un proiect fezabil. O unire prin integrarea europeană este mult mai reală.

P.S. Unionistul: 20 miliarde a împrumutat România şi nu ştie nimeni ce s-a întâmplat cu ei. Oare dacă luăm 20 de miliarde să ne unim nu ar fi mai bine? Oricum suma nu este reală şi arată neprofesionalism :să arunci valori care nu au la bază studii, pe care noi de altfel le-am fi cunoscut.

Reporterul: Aţi vorbit de Unirea prin integrarea europeană. Care din cele două variante este mai reală?

Unionistul: Integrarea europeană reprezintă un proces de durată ce se va întinde pe aproximativ 20 de ani. Şansele ca în acestă perioadă să apară probleme externe sau interne sunt extrem de mari, cu atât mai mult cu cât Rusia face tot ce este posibil pentru a bloca acest demers. 20 de ani reprezintă prea mult pentru societatea românească de dincolo de Prut, lucru demonstrat de faptul că peste 1,5 milioane de cetăţeni au părăsit deja acel teritoriu. Vorbim de 1,5 milioane dintr-un oficial de 4 milioane, şi vorbim de populaţia activă. Practic oamenii de acolo nu au încredere că statul Republica Moldova poate supravieţui sau îi poate reprezenta.

Globalistul: Integrarea europeană este varianta reală. În astfel de abordări trebuie să lăsăm la  o parte sentimentele şi să fim realişti, iar cel mai bine acum este să nu vorbim de Unire, lucru care ar compromite definitiv integrarea europeană, şi care oferă sprijin propagandei ruseşti care vorbeşte de o anexare a Republicii Moldova de România.

Reporterul: În aceste zile a fost un marş în Bucureşti şi prin care s-a cerut Unirea celor două state româneşti. Sunt aceste manifestaţii benefice şi reflectă ele dorinţa societăţii civile?

Unionistul: Fenomenul este în România unul de masă. Conform unui studiu făcut în 2012 de CRSS, peste 87% dintre români doresc ca cele două state româneşti să se unească şi peste 55% consideră că acest lucru ar trebui să fie o prioritate pentru politicienii români. Manifestaţiile de stradă fac bine deoarece sunt preluate de către presă şi nu este vina celor care militează că simpozioanele, conferinţele, sau alte manifestaţii culturale favorabile acestui demers, nu prezintă la presă. Aceste manifestaţii sunt de fapt o reflecţie a dorinţei societăţii iar ele fac parte din procesul democratic, atâta timp cât ele sunt în limitele legii.

Globalistul: Au participat foarte puţini, oameni, undeva la 5 000 de persoane. Numărul este unul foarte mic- de fapt oamenii au alte preocupări mai importante. Nu mai punem aici şi faptul că marea majoritate era studenţi basarabeni şi nu români.

P.S. Unionistul: Oricine s-ar fi aflat în stradă ar fi văzut că nu erau studenţi basarabeni decât în procent mic. Să nu uităm că au venit oameni din toată România, ori aceea nu erau studenţi basarabeni. 5000 de persoane, deşi au fost mai mulţi, reprezintă o cifră foarte mare. Să nu uităm că în România societatea civilă nu reacţionează defel, şi nici măcar sindicatele nu reuşesc să adune mai mult de câteva sute de persoane şi asta cu bani asiguraţi pentru transport. Să nu uităm că totuşi Unirea nu este acum un subiect de prim-plan, de actualitate curentă, ci unul în curs, ori în aceste condiţii numărul este mare. Prin comparaţie, la Roşia Montană ieşeau curent câteva zeci de persoane şi la explozie au ieşit mii.

Reporterul: Aţi spus că românii îşi doresc Unirea, dar dragostea nu se poate decât în doi. Vor cei de dincolo să se unească?

Unionistul: Am să vă răspund indirect la acest lucru deoarece acolo vorbim de o societate care abia în 2009 a căpătat libertatea de a gândi. În Republica Moldova nu există un sondaj real referitor la acest lucru, marea majoritate fiind comandate cu scopul precis de a prezenta rezultate manipulatorii.  Nu poţi întreba pe cineva, nu acum, ce îşi doreşte, fără al pregăti să gândească liber. Avantajul major al acestui proces este acela că tinerii, intelectualii, diaspora(care este extrem de mare şi puternică) şi cei cu venituri superioare îşi doresc Unirea şi sunt FiloRomânia.  Schimbarea de generaţie va rezolva în curând şi problema procentului per-ansamblu.

Globalistul: Situaţia este dramatică dincolo de Prut, unde doar 15% din cetăţeni îşi doresc Unirea. Moldovenii sunt mai favorabili integrării europene, peste 65% dorind acest lucru.

P.S. Unionistul:  În 2009, când comuniştii pierdeau puterea, doar 5% din populaţia se declară favorabilă integrării europene. Acum, după  doar trei ani de propagandă, peste 65% vor acest lucru. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu cei care vor Unirea, deoarece proiectul european se va transforma în unul unionist când populaţia va vedea că integrarea  este de durată. Problema rămâne doar a identificării unui lider care să îşi asume acest mesaj.

Reporterul: Vorbeaţi de lideri-  a apărut un partid care are în faţă un lider unionist şi susţinut de preşedintele Traian Băsescu, care de asemenea s-a arătat favorabil acestei idei.

Unionistul: Eu nu cred că e vorba doar de un partid, ci se asumarea mesajului ce vine din interiorul societăţii civile de către clasa politică. După 20 de ani de transformări, cred că politicienii devin uşor conştienţi de faptul că trebuie să aibă responsabilitate naţională şi faţă de poporul care i-a ales. Aici nu vorbim doar de un partid, şi probabil vă referiţi la Partidul Mişcarea Popolară, ci de un parlament care are un procent important de membri ce şi-au asumat să promoveze acest mesaj. Peste 116 parlamentari au semnat Pactul pentru Basarabia, un pact practic al Unirii, ori aceştia provin din toate partidele politice. De exemplu, imediat după Manifestaţia de la Chişinău, şi la care s-a strigat Unire, parlamentari români din toate partidele au făcut declaraţii politice în cadrul Parlamentului, şi prin care au cerut ca România să îşi asume un mesaj limpede, şi o politică externă clară în raport cu fraţii de peste Prut. Intensificarea discursurilor unioniste din partea politicienilor români arată tocmai conştientizarea faptului că Republica Moldova trebuie să fie următorul proiecte naţional.

Globalistul: Nu aş putea spune că tot partidul este unionist, ci că doar unii lideri şi-au asumat acest mesaj, dar în nume individual. În acest caz cred că este mai mult o bătălie electorală pentru voturi şi nu de interesul naţional, concept inexistent la politicianul român. Eu cred că e vorba mai mult de unionism conjunctural, şi aş pune întrebarea: câţi din aceşti politicieni sau câte asociaţii neguvernamentale nu promovează această ideea, dar numai pentru că se hrănesc din banul public pentru a o întreţine?

Reporterul: Aţi amintit de modelul Reunificării Germaniei. Poate constituie el o bază de pornire?

Unionistul: După cel de al doilea război mondial Germania şi România au fost cele două ţări care au fost împărţite în două unităţi statale diferite. În 1989, datorită unei experienţe democratice îndelungate, Germania federală a ştiut să profite de moment şi a făcut Reunirea. Să nu uităm că atunci şi ei au spart zidul Berlinului, şi noi am anulat graniţa de pe Prut prin podurile de flori. Diferenţa a fost că noi nu dispuneam de politicieni formaţi într-un sistem democatic, şi am pierdut acel moment. Momentul Unirii la români este astăzi, când ne aflăm practic în situaţia Germaniei Federale de acum 20 de ani. Germania poate fi un model, cu atât mai mult cu cât situaţia ei era cu mult mai complicată internaţional decât este a României astăzi. Deci Da, reunificarea Germaniei poate fi un model şi ea arată  că puterile europene sunt deschise spre astfel de procese.

Globalistul: În nici un caz Reunificarea Germaniei nu poate fi un model. În primul rând românii nu sunt nemţi şi în al doilea rând noi nu suntem la fel de puternici ca Germania. Am văzut amintit acest lucru destul de des în ultimul timp, dar să nu uităm că cele două Germanii au fost despărţite doar 30 de ani, şi nu peste 200 ca Republica Moldova de România. De asemenea să nu uităm că România practic a părăsit Republica Moldova în al doilea război mondial.

P.S. Unionistul: Românii nu sunt nemţii de astăzi, dar ar putea fi nemţii de acum 20 de ani. Românismul din Republica Moldova nu a încetat  nicioadată şi drept dovadă stă faptul că după acestă perioadă, care de fapt nu este de 200 de ani, în Republica Moldova limba română este cea oficială. Observaţia legată de faptul că România a părăsit Republica Moldova este una falsă: peste 300 000 de soldaţi români au căzut victime pe frontul de Est, pentru această bucată de pământ românesc. Nu ne-ar fi ruşine să spunem că sacrificiul lor nu a avut nici o valoare?

Reporterul: Dar dincolo de voinţa românilor, care credeţi că va fi reacţia partenerilor europeni? Suntem totuşi membri NATO şi ai Uniunii Europene, vor accepta ei acest lucru?

Unionistul: Precedentul există, nu numai în cazul Germaniei, ci şi în cazul unirii celor două principate româneşti, în 1859, şi apoi în 1918, Marea Unire de la Alba Iulia. Aici totul ţine de arta diplomaţilor români de a face acest proiect de acceptat. România trebuie să îşi recâştige demnitatea şi să gândească în termeni de partener şi nu de slugă. Acest lucru ţine de natura relaţiilor interne dintre români şi de principiul autodeterminării, singurul principiu care primează în acest moment la nivel mondial. Naţiunile au dreptul legal de a-şi decide singure soarta. Apoi să nu uităm că România este unul din cei mai activi membri NATO şi un partener de încredere al Americii. Amplasarea scutului de la Deveselu este dovada cea mai clară că America nu va părăsi România, din punct de vedere al securităţii, în următorii 50 de ani. Ori America s-a arătat permanent deschisă pentru subiectul unificării şi să nu uităm că preşedintele actual, Obama,  a ţinut un discurs memorabil la Berlin legat de acest subiect, amintind suav şi de dretul altor naţiuni de a-şi decide singure soarta. Ţinta acestui discurs au fost România şi Coreea. În cadrul unei discuţii cu oficiali NATO, răspunsul legat de acest subiect a fost: este problema voastră. Dar oare Germania ar putea spune NU, când România a fost cea care făcut notă discordantă cu Rusia, în cadrul blocului comunist, numai pentru a susţine interesul german de reunificare? Oare nu Franţa a fost cea care a năşit România? Oare nu am făcut permanent notă concordantă cu fraţii noştri italieni? Eu cred că de fapt doar noi mai suntem de convins, deoarece Europa şi Lumea occidentală are nevoie de un bastion puternic în această parte a Europei, ori o Românie unită va fi o Românie mai puternică.

Globalistul: Europa are mari probleme legate de Unitatea internă şi nu are nevoie de noi teritorii pe care se află conflicte îngheţate. De asemenea Unirea poate fi percepută ca un proiect revizionist şi se poate deschide o cutie a pandorei care poate arunca iar Europa în haos. Europa spune clar Nu unui astfel de proiect.  Europa se află acum într-o criză profundă şi nu mai are nevoie de alte probleme.

Este foarte interesant că cei care se declară făţiş Unirii sunt persoane remarcabile în domeniile lor, iar cei care se opun nişte cvasinecunoscuţi(să nu se simtă ofensaţi, dar oricând pot face dovada). Atunci când Academiile celor două state româneşti susţin acest demers, atunci când Biserica ortodoxă română susţine acest demers, atunci când preşedintele ţării tale este deschis spre acest subiect, atunci când primul premier al Republicii Moldova, persoană remarcabilă, spune că Unirea va avea loc, mai există dubii cu privire la care este de fapt viitorul european al Republicii Moldova?

Am încercat acest dialog virtual deoarece în general polemicile legate de subiect sunt deja arhicunoscute şi se repetă. Personajul virtual denumit globalist, este de fapt un individ care şi-a pierdut identitatea culturală dar şi responsabilitatea socială, considerând că de fapt globalizarea înseamnă renunţarea la propria identitate. Acest lucru este total fals, deoarece sloganul Europei este Unitate prin Diversitate, iar cele mai naţionaliste state din lume sunt tocmai cele mai puternice(SUA, GERMANIA, RUSIA, CHINA, ISRAEL, FRANŢA, etc...).

Îi cunoaştem pe cei din România, care acum promovează europenismul moldovenesc, ca total opus unionismului, deşi ele ar trebui să reprezinte unul şi acelaşi lucru. Ei sunt cei care au creat acest concept în Republica Moldova. Aceştia sunt specialiştii care stau la birou şi oferă consultaţii care nu bat în realitatea de pe teren, dar care nu vor alte lozinci deoarece ar înseamnă să recunoască că au greşit. Aceştia sunt cei care au fost, şi sunt consultanţii plătiţi de partidele de la Chişinău, cu stat de plată recunoscut oficial, şi care nu pot avea alt discurs prin prisma acestui lucru. Poate că uneori ar trebuie să dăm la o parte orgoliile, deoarece interesul naţional este cel de-apururi-Unirea românilor.