Dezbatere Historia: Ce aduce nou referendumul din Scoţia pentru mişcările separatiste din Europa?

Rezultatele oficiale ale referendumului din Scoţia anunţă o victorie categorică a unioniştilor. Aceştia ar fi câştigat 55,42% din voturile scoţienilor. Districtul decisiv pentru soarta Regatului Unit şi a Uniunii Europene a fost Fife, care a votat „NU”.  Totuşi acest lucru e departe de a calma mişcările separatiste din Europa.

Scoţia a votat rational NU, dar mişcările separatiste din Europa continuă să se propage. Ce se va întâmpla în continuare cu Catalunya, cu Tara Bascilor sau cu diversele regiuni din ţări aflate în conflict precum Ucraina?

Comentăm rezultatele din Scoţia, dar şi elementele de noutate aduse pe agenda internatională cu ambasadorul României la Londra Ion Jinga, analistul Ion Petrescu, jurnalistul Cristian Unteanu şi editorul coordonator Historia, Ciprian Plăiaşu, într-o ediţie moderată de redactorul şef Historia, Ion M. Ioniţă.

Principalele declaraţii:

„Până la urmă, rezultatele acestui vot istoric arată foarte clar că majoritatea scoţienilor vor să rămână în Marea Britaniei”, începe redactorul-şef „Historia”, Ion M. Ioniţă. 

Referendumul din Scoţia aduce „veşti bune“ 

Mă bucur să ne reîntâlnim pe această cale şi să vorbim despre veşti bune, intervine şi ambasadorul României la Londra, Ion Jinga.

Cred că atmosfera este una de bucurie în tabăra unionistă, este una de acceptare fără niciun fel de rezerve în tabăra celor care doreau independenţa. De altfel, Alex Salmond (premierul Scoţiei, n.r.) a declarat explicit că acceptă acest rezultat şi, de asemenea, speră ca şi partidele să-şi respecte aceste promisiuni. Chiar şi David Cameron, premierul Marii Britanii, a declarat că a ascultat vocea Scoţiei şi că toate promisiunile din campanie la adresa Scoţia vor fi respectate. 

Dincolo de subiectul principal, există o problemă veche, din 1977: ce s-ar întâmpla dacă Scoţia ar primi competenţe suplimentare, ce se întâmplă cu Anglia. Parlamentarii scoţieni (59) din Parlamentul de la Londra au drept de vot, însă competenţele au fost transferate către Edinburgh. Indiferent de rezultat, Marea Britanie va intra într-un proces de regândire a distribuirii competenţelor. Întregul proces al referendumului s-a desfăşurat în condiţii impecabile. Marea Britanie dovedeşte că are o democraţie impecabilă, este de părere Ion Jinga, ambasadorul României a Londra.

„Avem nevoie de o Europă unită, nu de tendinţe secesioniste“

„Se vor schimba nişte lucruri, evident, este un proces promis, dar se vor schimba lucruri doar înăuntrul Marii Britanii sau credeţi că ce se va schimba va afecta şi comportamentul european?”, întreabă Cristian Unteanu pe ambasadorul român la Londra.

Ion Jinga: Cred că, acum putem spune, ne-am dorit ca Scoţia să rămână parte a Regatului Unit, pentru valoarea ei incontestabilă şi din perspectiva angajamentului european. Speculând un pic, cred că prezenţa Scoţiei în Regat vine ca un sprijin pentru tabăra celor care susţin menţinerea Marii Britanii în UE. Inclusiv premierul David Cameron. Ceea ce se doreşte acum este o „reamenajare“ a poziţiei în UE. Sigur că prezenţa

scoţienilor la vot va reconforta tabăra celor care doresc rămânerea în UE. Indiferent de evoluţie, competenţele ce ţin de apărare, de politică externă rămân neschimbate. Marea Britanie îşi va păstra statutul de lider pe plan european şi de partener al României. Noi nu am dorit să ne implicăm prin declaraţii publice în această dezbatere, fiind considerată o problemă internă, însă cred că în această perioadă, în condiţiile provocărilor actuale, avem nevoie de o Europă unită, nu de tendinţe secesioniste.

„Preşedintele american, Barack Obama, a adresat un mesaj înainte de votul scoţienilor. Credeţi că un mesaj similar va lansa Obama, în raport cu relaţia lor cu «Bătrânul Continent»”, întreabă col. Ion Petescu.

Ion Jinga: Nu pot eu să speculez ce ar spune Barack Obama. Referendumul privind relaţia Marii Britanii cu UE a fost promis de Cameron în condiţiile în care Partidul Conservator va câştiga alegerile din mai 2015. Din câte ştiu eu, ceilalţi au rezerve considerabile. Nu vreau să anticipăm nici ce se va întâmpla într-un guvern de coaliţie. Orice mesaj care vine din afară este analizat, prezentat, comentat. Nu am sesizat să se fi acordat o atenţie suplimentară acestui mesaj, pentru că britanicii îşi iau propriile decizii. Implicarea lui Obama a fost un mesaj binevenit, dar până la urmă votul a aparţinut scoţienilor, oameni destul de încăpăţânaţi. Cel mai mult a contat forţa de convingere internă a celor implicaţi în această campanie.

Lecţiile referendumului – tendinţe secesioniste

Au apărut foarte multe lucruri în presă despre independenţa altor regiuni. Scoţia este o regiune bine definită. Vorbim despre o ţară care la un moment dat în istorie a vrut să se unească cu Anglia. Catalonia sau alte bucăţi teritoriu au alt statut. Întrebarea este cine are interes ca aceste ţări se se fracţioneze. Mă bucur că Scoţia a votat nu, că înţelepciunea scoţiană s-a dus spre o zonă fără riscuri. Un stat apărut după 300 de ani în peisajul european ar fi ridicat semne de întrebare, cu apartenenţa la UE, la NATO, la piaţa liberă, completează şi jurnalistul Ciprian Plăiaşu.

Cristian Unteanu şi Ion Petrescu, la Adevărul Live FOTO Marian Iliescu 

Este limpede că intrăm, la nivel european, într-o perioadă de rescriere a formulelor naţionale. Este posibil ca ce s-a întâmplat în Scoţia să fie un eveniment local, să zicem că acum s-a încheiat şi gata. Dar ne interesează. Aşa că se naşte o întrebare: de ce atâta emoţie, interes în jurul acestui referendum? Au mai fost evenimente ca acesta, care n-au ţinut prima pagină atât de mult. Dacă Europa este pregătită să treacă mai departe într-un regim de consolidare de piaţă unică, sau dacă, dimpotrivă, lăsăm loc ca un eveniment de acest fel să se petreacă mereu şi mereu în alte zone? Din punctul meu de vedere, echilibrul dintre cele două tendinţe a fost aproape de mijloc. Niciodată nu a existat o majoritate de peste 70%, pentru că atunci nu s-ar mai fi făcut un referendum. De referendumul din Catalonia ne mai desparte o lună şi două săptămâni. În Catalonia avem o situaţie de majoritate. UE este acum al treilea mare actor în discuţia Marea Britanie-Scoţia. Asta este problema: această uniune este chemată să ia o decizie. Să nu credem că manifeste, că programe autonomiste apar din senin. Nu! Această concordanţă istorică temporală a apariţiei acestor mişcări face parte dintr-un program, explică Cristian Unteanu.

NATO se raportează altfel la situaţia din Scoţia pentru simplul motiv că acolo se află silozuri nucleare. Dar în spatele independenţei Cataloniei se pune altfel problema, intervine şi col. Ion Petrescu.

Oriunde se va întâmpla ceva în Europa, se va reacţiona în acelaşi mod. Altfel, fiecare dintre statele membre se vor trezi izolate. La Bruxelles oricând se poate explica orice, punctează Cristian Unteanu.

Arta compromisului, dar este important ca acest compromis să servească interesul comun, completează şi ambasadorul Ion Jinga.

Cine vrea să distrugă Europa din interior propune principiul anarhismului naţionalist. Este vorba despre acel principiu al obţinerii drepturilor colective pe un criteriu unic: etnic. Aţi văzut, Guvernul britanic a promis lucruri importante: mărirea competenţelor, dar au propus unei scoţii care nu este formată doar din scoţieni. Am văzut în România acestor zile că a reapărut această problemă: criterii etnice de împărţire administrativă. La scoţieni s-au dat atribute administrative, dar fără să se spună că va exista constituirea unei administraţii pure etnice, explică Cristian Unteanu.

Acolo este vorba de o conştiinţă naţională, dar scoţienii n-au avut nicio problemă de ordin etnic. Ultimul sondaj arată că majoritatea se consideră britanică, adaugă Ion. M. Ioniţă.

Simpla extrapolare a cazului Scoţiei la alte zone este forţată, pentru că Scoţia este o situaţie unică. Nu poate fi repetată. Ţara are o identitate proprie istorică, culturală, religioasă. A fost stat independent peste 1000 de ani. Succesul mişcării naţionaliste nu s-a datorat unui program etnic, a fost rezultatul capacităţii unui lider politic de a ataşa un proiect politic unei forme de naţionalism politic. Autonomia sa a fost moştenită de la actul din 1707. Acea uniune s-a făcut prin vot liber-consimţit al reprezentanţilor scoţieni, intervine şi Ion Jinga.