Cracovia evreiască

Cracovia, august 2015. Locul şi momentul în care o vacanţă s-a transformat în cea mai bogată şi intensă experienţă legată de cultura evreiască, într-o perioadă în care studiile ebraice au ocupat un rol prioritar în activitatea mea.

Timpul petrecut mi-a oferit posibilitatea documentării şi aflării unor detalii care mi-au confirmat influenţa pe care cultura evreiască a avut-o asupra Poloniei, dar şi asupra unei zone extinse, având in vedere multitudinea de elemente pe care le întâlnim în estul Europei, în Statele Unite ale Americii şi Israel. Numai o cultură solidă poate rămâne atât de bine definită şi de influentă. Din toate obiectivele vizitate, o impresie specială mi-a lăsat cartierul cracovian Kazimierz, locul în care am şi locuit în timpul vizitei, cel mai bine păstrat şi consistent în ceea ce priveşte cultura evreiască autentică, manifestată în principal prin arhitectură, dar şi prin literatură sau gastronomie. Multe din locurile de acolo păstrează atât de bine atmosfera acelor vremuri, încât senzaţia de transpunere este cât se poate de reală. Subiectiv, din Cracovia am ales Kazimierz.

Cartierul Kazimierz a fost înfiinţat în 1335 de către Cazimir cel Mare, fiind înconjurat de un zid, având propria primărie şi piaţă. Evreii au ajuns acolo tot în secolul al XIV-lea, însă numărul lor a crescut începând cu secolul al XV-lea, după ce au fost nevoiţi să se retragă acolo din Cracovia, unde erau supuşi unor nedrepte persecuţii. Dezvoltarea economică a comunităţii evreieşti în Kazimierz-ul creştin a ajuns la scară largă abia după 1776, când au pierdut dreptul de a face comerţ în Cracovia. Din 1816, evreii s-au putut stabili liberi oriunde în Kazimierz, iar de-a lungul secolului al XIX-lea şi în primele decenii ale secolului XX, teritoriul şi-a asumat identitatea de district evreiesc al Cracoviei. Există străzi pe care casele au fost mai degrabă aduse decât construite de evrei. Lista cu clădiri folosite în diverse scopuri, majoritatea bine păstrate, este impresionantă. Clădirea primăriei, spre exemplu, a fost construită în secolul al XIV-lea, iar în 1830, când nu a mai funcţionat ca primărie, a devenit şcoală pentru copiii evrei. Pe peretele estic este o copie după basorelieful realizat de Henryk Hochman, intitulat „Primirea evreilor în Polonia”, realizată în 1907. 

Atât din punct de vedere arhitectural, cât şi simbolistic, cele mai importante şi atractive vestigii arhitecturale rămân sinagogile, construite de-a lungul istoriei comunităţii evreieşti, reflectând întreaga poveste. O parte dintre ele sunt frecventabile sub formă de muzeu, având anumite părţi modificate, iar altele desfăşoară serviciul religios, pentru turiştii evrei şi pentru cei aproximativ 200 de evrei rămaşi în Cracovia. 

Una dintre cele mai vechi clădiri-muzeu este Sinagoga Înaltă, ridicată chiar la porţile cartierului. Construită în formă de dreptunghi, se expune străzii cu partea sudică, mai scurtă, susţinută de patru contraforturi. Între ele, la nivelul etajului al treilea, sunt cele trei ferestre înalte şi arcuite, unde era camera de rugăciune a bărbaţilor. Actualmente, la parterul acestei sinagogi se află una dintre cele mai bine dotate librării evreieşti din Polonia, cu o listă bibliografică foarte bogată, atât în limba poloneză, cât şi în limbile de largă circulaţie. După Sinagoga Veche şi cea Nouă (Remu), Sinagoga Înaltă a fost a treia construită în cartierul evreiesc, după 1556, dar nu mai târziu de 1563, la colţul străzilor Jozefa şi Jakuba. În acele vremuri, cele două străzi marcau limitele de sud şi de vest ale districtului Kazimierz, a cărui poartă principală se afla la intersecţia acestora. Numele sinagogii provine de la un aspect destul de rar întâlnit în arhitectura sinagogală: camera de rugăciune era plasată mult deasupra nivelului solului. Acest aranjament atipic a fost dictat de raţiuni de siguranţă. Sinagoga se afla foarte aproape atât de poarta districtului, un loc foarte populat şi zgomotos, cât şi de zona creştină a oraşului. Intrarea în sinagogă ducea printr-un hol către partea mai îngustă,vestică, a clădirii, la primul etaj. Aproape de când a fost terminată, pe partea de est, cea mai largă, erau magazine, rămase şi în perioada care a urmat. Până la jumătatea secolului al XVII-lea a existat doar partea originală, dreptunghiulară a clădirii. Camera de rugăciune a bărbaţilor, înaltă şi deschisă, a avut mai demult o boltă. Lumina pătrundea prin trei ferestre aranjate simetric pe partea sudică, respectiv partea estică. Unul din detaliile arhitecturale originale, un fragment care a fost păstrat, este dulapul în care se păstrează altarul de piatră, în peretele estic. Dacă faţada şi interiorul nu diferă de alte sinagogi din Cracovia, uşa reprezintă ceva diferit şi foarte interesant. A fost construită la începutul secolului al XVII-lea de către Solomon şi Chaim, fiii lui Aron şi înfăţişează o uşă din două canate, decorată pe partea exterioară cu imaginea în relief a vulturului polonez. Pe partea interioară sunt imagini cu obiecte rituale: o menora şi o masă pentru frângerea pâinii. Dovezi ale existenţei camerei de rugăciune din secolul al XVII-lea pot fi găsite în rămăşiţele unor picturi murale cu texte de rugăciune. Acestea au fost găsite şi recondiţionate în anii ’60. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea a fost construită o anexă lângă peretele de nord al sinagogii, folosit ca loc de rugăciune pentru femei, la primul etaj. Clădirea adiacentă părţii de vest a fost şi ea folosită pentru a extinde spaţiul destinat sinagogii. La sfărşitul anilor 1880, la primul etaj au fost înfiinţate două locuri de rugăciune – cea din nord era dedicată bărbaţilor iar cea din sud era dedicată femeilor. Clădirile erau conectate prin deschideri făcute în peretele de vest al Sinagogii Înalte. La parter a fost amenajată o cameră de rugăciune pentru frăţia „Ner Tamid”. 

Structura sinagogii s-a deteriorat între 1939 şi 1951 iar multe din facilităţi, printre care şi numeroase obiecte de artă ceremonială s-au pierdut. În 1951 a fost conceput un proiect care să adapteze sinagoga la necesităţile unui teatru din Cracovia. În acel moment, camera de rugăciuni pentru femei, din partea de nord, nu mai exista, planurile vizând amenajarea unei terase. Deşi fosta sinagogă nu a mai fost ocupată de trupa de teatru, spaţiul aferent a fost readaptat în 1966, devenind o parte din Studioul de Conservare a Monumetelor Istorice a oraşului. Camera de rugăciune a bărbaţilor a fost acoperită cu un tavan pentru a înlocui bolta distrusă şi a fost construită o nouă intrare. În timpul renovării au fost expuse fragmente din picturile murale autentice din secolul al XVII-lea, iar din peretele de vest au rămas cavităţile care amintesc de arcada zidită şi de deschiderea din camera bărbaţilor. Clădirea a fost acoperită cu un nou acoperiş cu streaşină, iar frontoanele de nord şi de sud au fost transformate pentru a obţine mai multă lumină în atelierele tehnice din pod. Unele sinagogi au devenit clădiri rezindenţiale, cum ar fi cea construită la începutul secolului al XIX-lea pe strada Jozefa, numită Kowea itim l’Tora, nume care indică persoanele care studiau Tora în mod regulat. Pe faţadă se poate vedea denumirea ebraică a casei de rugaciune, iar între două simboluri „Steaua lui David” sunt scrise data construirii (1810), precum şi data restaurării (1912). Un alt aspect interesant ţine de vechile case din zona Sinagogii Vechi, care au fost lăsate în degradare, până în 1976, când au fost folosite în filmul „Noce i Dnie” (Zile şi nopţi), filmat în Kazimierz, unde au „jucat” rolul caselor incendiate în oraşul Kaliniec. Ruinele celei mai vechi sinagogi hasidice din oraş, Reb Aron Klaus, fondată în 1815 de către Kalman Epstein şi mai târziu numită după fiul său Aron, s-au pierdut şi ele în incendiul controlat din timpul filmărilor. 

Strada Szeroka, numită înainte Wielka Ulica, pe care se află Sinagoga Veche, a fost punctul central al districtului evreiesc de-a lungul existenţei sale, in secolul al XV-lea până în secolul al XIX-lea. Mai târziu, după al Doilea Război Mondial, a fost una dintre cele mai aglomerate pieţe de vechituri din Cracovia. Din anii 1990, spaţiul şi-a schimbat scopul tradiţional, devenind centru turistic. Cele mai importante obicetive turistice ale străzii sunt Sinagoga Nouă (Remu), Sinagoga Veche şi Cimitirul Vechi.

Sinagoga Veche este cea mai bine păstrată dintre sinagogile vechi din Polonia. Deşi arhitectura ei a fost conturată în timpul Renaşterii, are legături clare cu stilul gotic, fiind comparabilă cu sinagogile cu naos dublu construite mai devreme, în secolul al XI-lea în Worms, in secolul al XII-lea în Regensburg, in secolele al XII-lea şi al XIV-lea în Praga, în Eger în 1375 şi în Olesnica în secolul al XIV-lea. Clădirea originală a fost contruită probabil în secolul al XV-lea şi a fost prima din Kazimierz. Zidul de est a fost construit lângă zidul de apărare a districtului. În acea vreme, era dedicată exclusiv bărbaţilor. Avea o sală dreptunghiulară, cu un naos dublu cu boltă. Podeaua sălii era sub nivelul străzii, pentru ca întreaga clădire să fie protejată de fortificaţii. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea au mai fost adăugate două încăperi, una dintre ele servind ca loc de rugăciune pentru femei. În timp a fost adăugată o casă kahal, iar cu aceasta, Sinagoga veche a devenit centrul religios şi administrativ al comunităţii evreieşti din Cracovia. În 1570, sinagoga gotică a fost reconstruită de Mateusz Gucci, unul din mulţii arhitecţi italieni care se aflau atunci la Cracovia. El a ridicat pereţii la înălţimea actuală şi a repus bolta originală, sprijinită pe două coloane toscane. Între ele a plasat bima, pe o plintă dodecagonală, camera de rugaciune fiind decorată cu motive de tip „viţă de vie”. Sinagoga a mai fost modificată la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în primele decenii din secolul XX. În 1889, acoperişul principal a fost reconstruit iar în 1891, Jan Sas-Zubrzycki a restaurat faţada vestică. Zygmunt Hendel a continuat munca de restaurare în 1904, 1913 şi 1923, ridicând standardele tehnice şi funcţionale ale clădirii, iar prin adăugarea de detalii neo-renascentiste, i-a îmbogăţit arhitectura. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sinagoga a fost preluată de nazişti, decoraţiunile interioare fiind distruse. Locul a fost folosit drept depozit. Ulterior, depozitul a fost lichidat, iar bolta distrusă. Sinagoga a rămas în ruină mai bine de zece ani după război. A fost reconstruită între 1956 şi 1959, fiind preluată de către Muzeul de Istorie din Cracovia. Muzeul a alcătuit o colecţie permanentă care reflectă cultura şi istoria evreilor din Krakovia şi organizează expoziţii care prezintă toate aspectele istorice şi culturale ale comunităţii evreieşti din Polonia. Se spune că însuşi Kazimierz cel Mare a ajutat la construirea sinagogii, donând săbii decorate cu capete de îngeri, pentru a fi topite şi transformate în candelabre. Deşi era împotriva spuselor Torei, care interzice folosirea „idolilor falşi” în sinagogă, evreii au atârnat săbiile acolo pentru un timp, pentru a-şi arăta recunoştinţa faţă de monarh. 

Un alt loc special, care se arată la orice trecere prin Kazimierz, este Sinagoga Wolf Popper (Bocian). A fost construită în 1620 de către cel care i-a dat numele, unul dintre cei mai bogaţi comercianţi din Cracovia. Datorită dimensiunilor ei mai mici, a fost cunoscută ca Sinagoga Mică. În secolul al XIX-lea i-au fost adăugate două încăperi, folosite ca locuri de rugăciune pentru femei. Tot atunci au fost construite scările, veranda de la primul etaj şi podul. Despre interiorul sinagogii şi despre obiectele de acolo se cunosc puţine detalii. Ghidurle interbelice menţionează o uşă policromă din stejar, decorată cu un basorelief înfăţişând un leu, un vultur, un cerb şi un leopard care simbolizează abilităţile omului care urmează calea Domnului şi aspiră la perfecţiunea Lui. 

Sinagoga Nouă (Remu) a fost a doua sinagogă construită în districtul evreiesc Kazimierz, după Sinagoga Veche. Fondată în 1553 de către Izrael ben Jozef, rabinul şef al comunităţii evreieşti din Cracovia, a ars aproape complet în 1557 dar a fost reconstruită în acelaţi an, cu aprobarea regelui Sigismund al II-lea. Judecând după dimensiuni, sinagoga a fost folosită de un cerc mai restrâns de persoane, format din prietenii şi familia fondatorului. Forma actuală se datorează restaurărilor minuţioase efectuate în 1829. Bolta de piatră din  interiorul camerei principale a fost înlocuită cu una din lemn. Ferestrele semicirculare şi clădirea exterioară din cărămidă sunt rezultatul aceleiaşi restaurări. Întreaga lucrare a avut un rol de conservare şi de îmbunătăţire a condiţiei tehnice şi estetice, fără schimbări semnificative în plan arhitectural. Aceeaşi aberantă ocupaţie nazistă din perioada 1939-1945 a transformat sinagoga în depozit, toate obicetele ceremoniale şi bima fiind distruse. La restaurarea din 1957, majoritatea decoraţiunilor din interior au fost refăcute. Acolo unde reconstrucţia nu a fost posibilă, au fost introduse noi elemente. Poarta conţine un tympanum decorat cu un basorelief şi cu inscripţia „Sinagoga Nouă, dedicată memoriei lui Rabbi Remu”. Această impresionantă construcţie (nu neapărat prin dimensiuni) care se arată odată cu intrarea în curtea interioară este singura casă de rugăciuni încă activă, de aici şi atmosfera specială pe care nu o întâlnim în alte sinagogi din zonă. Vestibulul este decorat cu obiecte contemporane şi pavat cu gresie din secolul al XIX-lea, la fel şi camera de rugăciune. În centru, sub boltă, se află o bima dreptunghiulară, plasată pe o platformă joasă şi încadrată de o balustradă din fier prelucrat, unde se află şi pupitrul pentru Tora. Intrarea în bima este policromă şi decorată cu basoreliefuri care datează din secolul al XIX-lea. Elementele decorative sunt aranjate simetric şi arată o afinitate pentru arta populară. Aron Kodesh, datând din renaşterea târzie, se află în peretele estic. Sulurile Torei sunt încadrate într-o uşă Art Nouveau şi de o draperie. Compoziţia e destul de apropiată de Aron Kodesh –ul din Sinagoga Veche. În stânga, în dreptul unui pilastru, se află o cutie din metal pentru ner tamid (flacăra eternă), cu o inscripţie înmemoria aceluiaşi Remu. În dreapta se află pupitrul cantorului, indispensabil sinagogii. 

La aceste vestigii se adaugă repere la fel de importante cum ar fi Sinagoga Izaak Jakubowicz, fondată în 1638, cu una dintre cele mai frumoase decoraţiuni de interior şi cu un interior spaţios, încadrat de galerii renascentiste sau Sinagoga Kupa, una dintre ultimele construcţii de dinainte de 1650, distrusă aproape total în timpul războiului cu Suedia şi refacută ulterior, cu elemente asemănătoare unor sinagogi precum Remu, Popper sau Sinagoga Veche. 

Vizitarea acestor fascinante monumente şi observarea tuturor detaliilor importante şi revelatoare necesită o perioadă prelungită de timp. Districtul Kazimierz, cu toate punctele de atracţie, reprezintă un subiect de studiu aprofundat, conţinând o parte esenţială în istoria şi cultura evreiască europeană. Arhitectura sinagogilor, împreună cu simbolistica prezentă în aproape fiecare detaliu, ne relevă identitatea unei puternice comunităţi, păstrată chiar şi după cele mai sinistre atrocităţi din memoria omenirii.