Dacă tot sunteţi pe ultima sută de metri cu încheiatul problemelor la lucru, cu bagajele, gătitul sau poate cu minunata curăţenie, n-ar strica să aveţi puse deoparte şi câteva idei de lectură, mai bine le aşezaţi undeva, într-un sertar de la voi din cap şi vedeţi mai încolo dacă ţâşnesc afară atunci când treceţi pe lângă o librărie.

“Viaţa secretă a copacilor”, de Peter Wohlleben (Editura Publica) e tot ce v-aţi putea dori mai bun într-o perioadă în care aveţi nevoie de linişte. E o carte scrisă de un german specialist în silvicultură, care explică “puterile ascunse” ale copacilor, lucrurile pe care mai mult ca sigur nu le ştiaţi despre ei. De exemplu, cum comunică în subterat cu ajutorul rădăcinilor, cum fac schimburi de substanţe nutritive şi se ajută unii pe ceilalţi (dacă sunt din aceeaşi specie), cum se împrietenesc (sau nu) cu alte organisme vii din pădure, cum există în adevărate familii, în care părinţii îşi protejază progeniturile, nu le lasă să se dezvolte prea repede şi le hrănesc atunci când au nevoie.

Autorul vorbeşte despre multe alte lucruri uluitoare care se petrec în păduri fără ca noi să ştim, despre memoria copacilor şi chiar despre senzaţiile pe care se presupune că aceştia le simt, despre viaţa speciilor exotice, dar şi despre existenţa “copacilor de asfalt”, în fond, despre felul decisiv în care pădurile influenţează viaţa pe Pământ.

“Tata, eu glumesc serios!”, semnată de Tudor Şerban la vorbă cu Robert Şerban (Editura Polirom), e o altă carte care v-ar putea însenina vacanţa de Paşte. Volumul cuprinde o serie de “perle” geniale, rostite de Tudor, fiul de 7 ani al scriitorului Robert Şerban, adunate chiar de tatăl său şi denumite generic “tudorisme”. O să vă dau doar vreo două exemple. “Fiu-meu o întreabă pe maică-mea: «Buni, tu nu ai serviciu?». «La mine s-a terminat cu serviciul, Tudor, acum sunt la pensie». «Şi după pensie ce urmează?»”. Sau: “«Hai, Tudor, bea laptele, te ajută să creşti mare. O să fii mare şi o să ai grijă de mine. Chiar, când o să fiu bătrân o să ai grijă de mine?». «Da, tata, o să am şi o să fiu stăpânul tău»”.

“Sufocare”, de Junot Díaz (Editura Black Button Books), e un volum excelent, care cuprinde zece proze scurte ce trasează, în linii ascuţite, viaţa cartierelor din Republica Dominicană, dar şi a comunităţii sărace din New Jersey. Autorul, născut în Republica Dominicană, a câştigat Premiul Pulitzer în anul 2008 şi mai are o carte tradusă în română la Black Button Books: “Uite-aşa o pierzi”. Recomand ambele volume, dacă vreţi să schimbaţi registrele după una dintre cărţile de mai sus şi să treceţi la ficţiune. Orice carte aţi alege să citiţi de Paşte, nu uitaţi că vă va ajuta să fiţi bine.

Citiţi AICI toate editorialele semnate de Lavinia Bălulescu

Pe Lavinia Bălulescu o găsiţi şi pe Ferma de gânduri.