Fostul deţinut politic Gherasim Ţic, la Adevărul Live: „Nu am suferit o mutilare morală sau intelectuală. Comuniştii nu au reuşit acest lucru“

Scriitorul Gherasim Ţic, despre romanul „Tinereţe furată“

Scriitorul Gherasim Ţic a vorbit la Adevărul Live despre cei 12 ani petrecuţi în temniţele comuniste, experienţ pe care le-a relatat în romanul-cronică „Tinereţe furată” care va fi distribuit luni, 11 decembrie, cu ziarul „Adevărul”, la preţul de 14,99 lei.

Scriitorul Gherasim Ţic (86 de ani) a petrecut 12 ani în temniţele comuniste, fiind arestat în 1952 şi eliberat în 1964. „Tinereţe furată” spune povestea destinului tragic al autorului şi al altor deţinuţi politici. Ţic şi-a petrecut tinereţea în temniţele Deva, Jilava, Capul Midia, Aiud, Baia Sprie (în mina de plumb) şi Gherla. După eliberare (1964), în toamna aceluiaşi an, a intrat la Facultatea de Filologie (limba română), transferându-se în anul al doilea, la Institutul de Limbi Străine, Facultatea de Engleză. A absolvit în 1969 şi până în 1990 a predat limba engleză în diferite şcoli din capitală, iar mai târziu, s-a apucat de scris literatură în care a inclus experienţe pe care le-a avut în anii comunismului.

Gherasim Ţic a povestit despre momentele crunte pe care le-a trăit în temniţele comuniste, despre ce mâncau deţinuţii, despre oamenii cu care a împărţit celulele, despre cum a ajuns să înveţe mai multe limbi străine în închisoare (engleza, germana, maghiara, turca), precum şi despre ce anume îi sfătuieşte pe tinerii din ziua de astăzi. 

Gherasim Ţic este Dragoş Florea

Romanul „Tinereţe furată” este despre viaţa lui Ţic de după ieşirea din închisoare, dar numele personajului este Dragoş Florea. Întrebat de ce a ales să facă acest lucru, Ţic a răspuns cu spiritul său glumeţ că nu îi convenea să spună că el e cel care s-a combinat cu profesoara de română şi cu doctoriţa. 

„Sunt nişte scene în care eu am vrut să prezint nu numai persoana mea, că Dragoş reprezintă de fapt un deţinut politic care se manifestă foarte uman şi conform vârstei lui după ce iese din închisoare- dovadă că nu i-a fost mutilată conştiinţa nici intelectul. Nu voiam să mă laud pe mine. L-am pus pe omul ăsta”, a explicat Ţic. 

Închisoarea ca şcoală

În închisoare, Gherasim Ţic a învăţat mai multe limbi străine. Acesta a explicat că la închisoarea Gherla, unde a petrecut opt ani de zile, a fost ca un fel de clasă, unde nu a fost profesor, ci elev. Preţul a fost scump.

„Lecţiile pe care le-am primit acolo, le-am plătit cu palme, cu lanţuri, cu bătaie cu ciomagul. Asta am vrut să prezint în acest roman. De asta îi spun roman cronică.... Au scris şi alţii despre viaţa din închisoare, dar s-au oprit. În momentul în care au ieşit, s-au oprit”, a spus scriitorul. 

 

Gherasim Ţic a rezistat tratamentului crunt din închisori şi nu s-a dezis de principiile sale. Nu a suferit o mutilare morală sau intelectuală, spune el, comuniştii nu au reuşit acest lucru. Nu au reuşit să îl reeduce.

„Datorită entuziasmului meu la vârsta aceea, nu m-au înspăimântat încât să mă transforme sau să mă înscrie pe o linie care mi-ar fi compromis existenţa”, a punctat Ţic. 

Bucuria de a suferi pentru neamul românesc

După o foame teribilă, în 1953, scriitorul ajungea la Baia Sprie, unde a cunoscut un călugăr catolic. S-a împrietenit cu el şi au avut discuţii pe multe teme. Ţic îşi aminteşte vorbele călugărului cu lacrimi în ochi şi spune că întâlnirea cu acesta a fost un lucru formidabil pentru el.

„El mi-a spus: <<Domnul Ţic, să te bucuri că ne-a ales Dumnezeu să suferim pentru neamul românesc.>>”, îşi aminteşte scriitorul. 

În clasa a XI-a, Gherasim Ţic înfiinţa „Liga anticomunistă”, din care făceau parte liceeni, ţărani şi studenţi. Ajuns la Facultatea de Drept, la Cluj, a fost arestat pe când era în anul doi.  L-au dus în anchetă la Deva, la Securitate, după care a fost dus în penticeniar. Îşi aminteşte că acolo a întâlnit oameni interesanţi, fiind coleg, la un moment dat, cu un ţăran, un legionar şi un colonel, al cărui tată fusese mare general în vremea primului război mondial.

Într-o zi, un ţăran le-a povestit despre un individ care omorâse un câine cu pietre. Colonelul a spus că ar fi tras cu mitraliera în toţi legionarii. Legionarul l-a întrebat: „cum valorificăm noi persoanele? E mai valoros un câine decât un om?” Colonelul a înghiţit în sec şi s-a terminat, şi-a amintit Ţic. 

Bătaia ca argument

Ţic a fost judecat şi condamnat la 20 de ani. I s-a spus că dacă nu recunoaşte ce a scris în declaraţie, va fi dus înapoi în anchetă. 

„Declaraţia mea era de fapt declaraţia lui, dar eu o semnam. Eram amândoi în fals”, a spus acesta.

Scriitorul a explicat că în anchetă, nu a fost bătut cum au fost bătuţi alţii: „Am primit palme, m-au verificat şi cu bastonul de cauciuc , dar nu să mă distrugă. Erau nişte argumente pentru a mă convinge să vorbesc.”

Torţionarul Borcea, o greşeală a naturii

Ţic le-a spus numai ce a vrut el. Exista o categorie despre care nu putea vorbi: foarte mulţi colegi din organizaţie erau ţărani, inclusiv tatăl său. După judecare, a fost dus de la Deva, la Capul Midia. Acolo l-a întâlnit pe unul dintre cei mai faimoşi directori, Liviu Borcea.

„A  fost, cred, o greşeală a naturii cu omul ăsta. Nu era uman deloc”, a spus scriitorul. 

În discursul pe care l-a ţinut în seara în care a ajuns, Borcea le-a spus: „aici este mormântul vostru”. 

Acolo, se sculau de al 5 dimineaţa şi începeau munca la 7. Primeau o cană de ceai şi o felie de pâine. Lucrau până la 13, când aveau o pauză de o jumătate de oră. Atunci mâncau  supă de varză sau arpacaş, uneori şi câte „un peştişor din ăla lung”. Norma nu putea fi oricum realizată. Lucrau până la 18-19, când erau luaţi cu trenul şi ajungeau la colonie pe la 21-22. 

Pentru a se înţelege mai clar atmosfera de la Capul Midia, Ţic a vorbit despre un câine vagabond care se hrănea la popota militarilor.„ A avut ghinionul să intre în colonie şi n-a mai ieşit”, a spus scriitorul.

„Un farmacist şi încă o persoană, l-au tăiat şi au mâncat carne de câine. A făcut Borcea un scandal grozav despre lipsa noastră de umanitate- să mâncăm un câine. S-au mâncat şi şerpi. A fost ceva groaznic”, a mai povestit Ţic. 

Norocul lor a fost că munca la canal a fost suspendată când România a început să lege relaţii de prietenie cu SUA. Autorul a fost în închisoare şi cu echipa de ingineri care s-a ocupat de canal. Au fost acuzaţi de sabotaj şi condamnaţi la moarte. 

La Piteşti şi-au bătut joc de tot ce era sfânt

În 1949, la o închisoare din Moldova, fostul legionar Ţurcanu a  avut ideea să se facă o reeducare a deţinuţilor, în special a tineretulul şi a legionarilor. Motivul era că fusese legionare şi era deranjat că făcuse ceva împotriva regimului. 

„ Această reeducare a ajuns la apogeu la Piteşti. La Piteşti a fost groaznic. Eu ştiu o persoană care a spus că maică-sa era curvă. Şi-au bătut joc de ce era sfânt pentru tineret, dar absolut tot”, a mai spus Ţic. 

Am avut un amic pe care l-am cunoscut la Baia Sprie, se numea Măruţă. Ăsta mi-a spus: Măi, Ţic, prietenul meu a stat mort spânzurat la pat şi mi-au spus şi mie: dacă nu accept să fac ce mi se spune, ajung şi eu ca el. „Era o bătaie cruntă, era tot ceea ce se putea să dezumanizeze”.

Nichifor Crainic căra hârdăul cu mâncare

După Capul Midia, Gherasim Ţic a ajuns la Aiud, unde a stat trei luni. Îşi aminteşte că mâncarea era groaznică. Acolo a întâlnit cu profesor de istorie de la Iaşi care într-o zi le-a arătat o persoană care căra hârdăul cu mâncare şi i-a intebat dacă ştiu cine e ţiganul? Era scriitorul Nichifor Crainic.

Legat de acesta, Ţic a povestit şi un moment după ieşirea sa din închisoare. Crainic a mers la Uniunea Scriitorilor să îl caute pe Radu Gyr. În mod ironic, întrebat de cineva pe cine caută, Crainic a răspuns că pe tovarăşul Radu Gyr. 

La Baia Sprie, la mină, avantajul, a povestit Ţic, era că aveau o mâncare mai acceptabilă. Acolo a lucrat la lopată, la vagonet şi a fost şi perforator. Când un gardian i-a insultat pe unul dintre ei, Ţic s-a sesizat, întrebându-l de ce îşi bate joc de el. Urmarea? „ Mi-a făcut raport şi am stat 14 zile în carceră”.                                                                              Nichifor Crainic (foto: arspoetica.ro)

Fără lamentări

La un moment dat, şi-a mai amintit Ţic, s-a făcut o revoltă din cauză că erau doar două tinete la 100 de oameni. În urma acesteia, a ajuns printre cei care au fost băgaţi la zarca din Gherla. În camera în care au fost băgaţi, hainele pe care le puneau noaptea pe ei, a doua zi, erau ude. 

„Acolo am cunoscut un om condamnat la moarte, dar impecabil din punct de vedere moral. Au venit şi l-au luat pe la 3 dimineaţa, dar nu am auzit nicio lamentare”, a mai spus scriitorul.

În acele condiţii i-a încolţit pentru prima dată ideea lui Gherasim Ţic să scrie, începând cu epigramele. 

Maestrul judecător Pascu

La un moment dat, Ţic s-a trezit într-o cameră unde, spune el glumind, era liga naţiunilor- unguri, saşi, evrei şi români. Despre acest moment, acesta spune că a fost „cea mai plăcută şedere a mea în închisoare”.

„M-am împrietenit cu fostul judecător Pascu, un om foarte cult. El m-a pregătit pentru facultate. Când am ieşit, puteam să intru la drept în anul patru. E maestrul pe care eu nu pot să îl uit niciodată”, a punctat Ţic. 

Cum a învăţat engleza în închisoare

Ţic a fost prins de un gardian poreclit Chioru' în timp ce învăţa de la un locotenent engleză. Cum învăţau?

„Ungeam o sticlă cu scuipat, pe urmă cu  săpun, pe urmă cu praf de DDT sau cu perete, dacă nu aveam asta, şi pe urmă, scriam cu un beţişor, cu un pai. Aşa am învăţat cuvintele. Aşa am învăţat engleză şi germană”, şi-a amintit Gherasim Ţic. 


După stingere, Ţic stătea cu un locotenent şi învăţa engleză. Într-o seară, Chioru' a intrat şi i-a trimis şapte zile la izolare. Au fost duşi într-o celulă cu paturi din fier şi plase de fier. Acolo, primeau trei zile apă caldă şi o felie de pâine, iar în cea de-a patra zi, mâncare. 

Pe 7 noiembrie nu primiseră încă echipamentul de iarnă, iar ei erau în izmene. Locotenentul nu a mai rezistat- Ţic bănuieşte că avea probleme cu ficatul- aşa că a început să bată în uşă.

„Mi-am zis că trebuie să solidarizez cu el aşa că am bătut şi eu cu el”, a mai spus scriitorul. 

Când a venit plutonierul, acesta l-a întrebat cum se poate ca pe 7 noiembrie să îi ţină în astfel de condiţii? El vorbea calendaristic, iar plutonierul a crezut că se referea la revoluţia din Rusia. A considerat că era o insultă aşa că, în 10 minute, aveau lanţurile la picioare. Îi duceau în zarcă, ei credeau că în fabrică. 

Acolo, într-o cameră joasă unde se aflau şi doctorul, directorul adjunct al închisorii şi încă un plutonier, Ţic a fost dezbrăcat, acoperit cu un cearşaf ud, aplecat peste o saltea şi bătut cu un cauciuc. 

„Am crezut că m-a pus la priză”, a adăugat scriitorul. 

Trebuia să primească 15 lovituri, dar plutonierul a continuat până la 20 de lovituri, când a fost oprit de directorul adjunct.  În tot acest timp, Gherasim Ţic nu a spus nimic. Cineva îi spusese că atunci când ajunge în situaţia de a fi bătut, trebuie să îi înjure în gând şi să se gândească la altceva. 

Mesaj pentru generaţia actuală

Rugat să transmită generaţiei de astăzi un mesaj, Ţic le-a recomandat să se pună la punct în ceea ce priveşte cultura şi spiritul civic şi să facă ceva pentru România ca ţară. 

„Să se pună la punct din punct de vedere cultural şi civic, să nu se lase manipulaţi de interesele unor persoane şi să nu mai facă război între români. Să se pregătească pentru a face ceva pentru România, nu pentru indivizi. Pentru ţara asta. Şi să se termine războiul ăsta. Noi suntem într-un război. Românii sunt în război contra românilor. Războiul ăsta a început sub domnia domnului Băsescu şi din nenorocire, astăzi se continuă fără să fie cineva interesat să îl oprească.

Şi nu ştiu unde se ajunge. Nu respectăm legi, nu respectăm principii. Intrăm într-o fază de nihilism, ceea ce este dezastru pentru noi, şi pentru mine, care am suferit atât, este o profundă dezamăgire”, a explicat Gherasim Ţic. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

citeste totul despre: