O carte, un om, o istorie

Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj Napoca a publicat recent cartea jurnalistului Mihai Cistelican despre „Publicistica lui Ion Brad (1929-2019)“. În fapt o lucrare de doctorat, a treia pe această temă la universitatea clujeană, care purcede la o cercetare extinsă a activităţii publicistice a cunoscutului scriitor plecat nu de mult dintre noi.

Nu doar intensa preocupare în domeniul gazetăriei a scriitorului ardelean pare să fi stârnit interesul cercetătorului ci şi contextul întins pe multe decenii în care a fost prezent în presa vremii condeiul lui Ion Brad. Cum istoria traversată din anii 1949-50 şi până în 2018 de când datează ultimul său articol şi-a găsit evident exprimarea în presa vremii e de la sine înţeles că lucrarea de peste 400 de pagini radiografiază contextul politico-social condiţionat de natura regimului aflat la putere. Cele câteva convorbiri pe care le-a avut cu Ion Brad către apusul vieţii acestuia 2017, 2018 inserate de autorul cărţii la sfârşit au darul să lumineze à rebours motivaţia unor atitudini şi schimbarea acestora pe parcursul vieţii şi activităţii scriitorului care a avut cum se ştie demnităţi înalte în stat în timpul regimului comunist. Cu sinceritate şi decenţa care l-a caracterizat, poetul format în leagănul de la Blaj al cărturarilor patrioţi ardeleni, botezat şi educat greco-catolic cum el însuşi spune, îşi explică adeziunea la idealul mişcării socialiste de după război, pe care l-au îmbrăţişat şi alţi intelectuali respectabili (vezi Paul Cornea, Ce a fost, cum a fost, convorbiri cu Daniel Cristea Enache) precum şi distanţarea faţă de dictatura kominternului şi practicile totalitare ulterioare care i-au adus scriitorului marginalizarea.

Mihai Cistelican nu evită aceste teme sensibile provocând clarificări necesare de la sursă. Întrebat spre exemplu despre o poezie scrisă cu zel propagandistic şi apărută în 1949 în Almanahul literar (fondator Miron Radu Paraschivescu) poetul se justifică invocând contextul şi atitudinea asemănătoare a unor confraţi mai mari ca Deşliu, Mihai Beniuc sau Jebeleanu aflaţi atunci în fruntea literelor precum şi unele argumente biografice: eram silit de situaţia materială a părinţilor apăsaţi de cotele obligatorii şi de grijile mulţilor mei fraţi mai mici, am încercat să-mi câştig pâinea de toate zilele, încă student fiind, ca scriitor şi jurnalist. V-a impus cineva vreodată sau sugerat vreo tematică despre care să scrieţi? Sau era de la sine înţeles cam care să fie linia? mai întreabă doctorandul Cistelican: Nu, nu mi-a sugerat nimeni. Pentru că era de la sine înţeles că, dacă erai omul regimului, cum se zicea, urmai linia oficială. Linie care, treptat, după perioada proletcultistă (căreia i-am plătit şi eu tribut, ca mulţi alţii din colegii mei) ne-am debarasat prin cultură şi convingeri estetice...în perioada de relaxare după moartea lui I.V. Stalin (5 martie 1953) Cert e că din momentul în care a devenit persoană influentă şi poziţiile sale în stat pe linia Culturii i-au permis, Ion Brad a contribuit la restabilirea criteriului valoric în literatură susţinând scriitori ca Ion Agârbiceanu, Emil Isac, Lucian Blaga, acuzaţi între altele de misticism, calificativ atribuit şi lui însuşi la un moment dat. Corespondenţa cu Mircea Zaciu de care l-a legat o prietenie frumoasă chiar dacă umbrită de unele episoade răutăcioase precum şi alte multe documente epistolare, jurnalul diplomatului din anii trăiţi ca ambasador la Atena (trei volume), sutele de articole din presa vremii fac parte dintr-un fond documentar aflat în biblioteca de la Blaj şi în alte biblioteci stând la dispoziţia celor care, precum Mihai Cistelican au înţeles să facă din zelul publicistic şi hărnicia scriitorului o sursă de informare despre o istorie recentă şi mai puţin recentă care mai are pentru contemporani, atâtea necunoscute.

Munca de cercetare aplicată a autorului volumului pe care-l semnalăm scoate astfel la iveală cu probitate intelectuală şi arguţie ştiinţifică elemente capabile să reconstituie atmosfera politică, dar şi literară a anilor petrecuţi de Ion Brad în preajma unei pleiade de scriitori şi oameni de cultură. Paleta largă de oameni cunoscuţi - conchide Mihai Cistelican - cărora le prezintă trăirile în scrisorile trimise către el se întinde pe mai bine de 50 de ani. În această ordine a evocărilor se înscrie şi episodul întâlnirii cu Mircea Eliade mediată de Ionel Perlea, cumnatul savantului, dar zădărnicită de o furtună de zăpadă, când urma să-i înmâneze primul exemplar din romanele Maitrey şi Nuntă în cer şi un album despre România. În scrisoarea de mulţumire trimisă de Eliade care primeşte cadoul cu poşta acesta menţionează: în pofida faptului că de un sfert de veac am scris în alte limbi, eu am rămas ce-am fost: un scriitor român, nu-mi pierd răbdarea şi-mi văd înainte de treabă.

Vizitat la Atena de importanţi scriitori, ambasadorul a avut noi prilejuri de a lega prietenii. Printre ele aceea cu Marin Preda care după experienţa exemplară avută în Elada, după cum scrie autorul Delirului, trimite misive călduroase către mon cher Ion Brad şi soţia acestuia mulţumindu-le pentru prietenia arătată.

După 1989 publicistica abundentă a lui Ion Brad e găzduită cu afecţiune de Flacăra lui Adrian Păunescu, Contemporanul, ideea europeană condus de Nicolae Breban, de revista Cultura a clujeanului Augustin Buzura, de edituri transilvănene care-i publică volumele dedicate prezenţei sale publice în spaţiul publicistic românesc. Cunoscuţi autori ca Stefan Borbely, Mircea Zaciu, Alex Stefănescu îl includ în bibliografia unor cărţi de referinţă precum Existenţa diafană, Condiţia de scriitor, Dialog epistolar. Împrejurări încordate din viaţa sa şi din istoria ţării au determinat şi unele comportamente neconforme firii sale de ardelean blajin taxate ca atare de confraţi (Vezi scrisoarea lui Paul Anghel din preajma anului 1973 când e îndepărtat din conducerea de partid şi trimis departe... în Grecia).

Despre toate acestea Mihai Cistelican scrie cu maximă obiectivitate făcând să crească interesul pentru cartea sa şi pentru radiografia epocii pe care ne-o propune analizând activitatea publicistică a unuia dintre cei mai prolifici scriitori români contemporani. Munca migăloasă de mixare a sutelor de fragmente citate ca argument din articolele lui Ion Brad completează tabloul biografiei scriitorului care nu poate fi înţeleasă pe deplin decât prin toate aspectele ei.

Personal, am simţit nevoia pe parcurs şi a unor citări integrale de articole pentru a putea aprecia mai bine vocaţia omului de presă sau logica argumentelor. Ceea ce rămâne cel mai preţios însă, la această carte e faptul că tânărul cercetător dovedeşte echilibru în viziunea sa asupra istoriei complicate pe care o parcurge urmărind prin ani activitatea publică a scriitorului, judecată nuanţat, în cunoştinţă de cauză în raport cu diferitele momente ale acestui parcurs. Avem prin această cercetare soldată cu o carte despre Publicistica lui In Brad încă un document pentru înţelegerea scriitorului, a omului Ion Brad şi a istoriei la care a fost părtaş adesea în postura de franctiror.