La rândul lor, salariaţii Bibliotecii Naţionale s-au mobilizat cu un entuziasm renăscut (fără legătură cu salariul lor mai mic decât al lucrătorilor de la salubritate) şi au populat spaţiile generoase cu cărţi şi, mai ales, cu mii şi mii de cititori dornici să se cultive. A rezultat astfel un adevărat palat al culturii scrise, care freamătă de activitate. Are încăperi înalte, luminoase, cu geamuri de la podea până la tavan şi se oglindeşte în apa Dâmboviţei care, ajungând la bibliotecă, face o curbă largă asemănătoare cu un lac.

Particip frecvent la manifestările organizate de bibliotecă, naţionale şi multinaţionale, inaugurări de expoziţii, conferinţe, lansări de cărţi. Uneori, mărturisesc, intru în clădire numai şi numai ca să mă uit la tinerii care învaţă, cu atâta seriozitate, încât redevin optimist şi încep să cred că în România nu e totul pierdut. Au la dispoziţie, peste tot, chiar şi în holuri, mese de lucru, în jurul cărora stau câte doi-trei (cu laptop-uri, cu cărţi şi reviste, cu teancuri de fişe) absorbiţi de lectură sau de discuţii referitoare la ceea ce citesc.

Nu ştiu cum s-au format în timp, nu ştiu ce idealuri îi însufleţesc (cum să ştiu, dacă în emisiunile TV sunt prezentaţi sau invitaţi să vorbească aproape numai oameni de nimic?), dar, judecând după rezultatele muncii lor, se poate spune că bibliotecarii (în marea lor majoritate, bibliotecare) de la Biblioteca Naţională sunt admirabili, că au creat o instituţie de nivel european.

Mă mândream cu această instituţie! Şi iată că acum începe din nou hărţuirea ei iresponsabilă! Ministerul Culturii încearcă iar, folosindu-şi autoritatea lipsită de prestigiu, un fel de autoritate birocratico-poliţienească, să deposedeze Biblioteca Naţională de o jumătate din clădire (parterul şi mezaninul). ministrul Culturii, care (ca şi alţii dinaintea lui), n-are nicio legătură cu cultura crede că o bibliotecă este un depozit de cărţi şi că n-are nevoie de alte spaţii. Intenţia sa este să ia sălile de conferinţe (pe cea mai mare a luat-o de la început), holurile cu luminatoare în plafon, terasele etc. şi să le închirieze ca să facă... bani. Cui să le închirieze? Şi ce activităţi să se desfăşoare în ele? Nunţi şi botezuri?  Dacă ar fi disponibile pentru a fi închiriate, le-ar închiria Biblioteca Naţională însăşi, care are mai mare nevoie de bani decât oricine altcineva. Dar nu sunt disponibile!

Domnule ministru, lăsaţi Biblioteca Naţională în pace! Această instituţie este ADN-ul  poporului român! Este o crimă împotriva culturii naţionale ceea ce vreţi să faceţi! Cum puteţi să-i izgoniţi pe tineri, studenţi şi elevi, pe profesori şi cercetători, din acest paradis al cărţii?

Mai puteţi să vă salvaţi reputaţia acum, în ultima clipă! Dacă renunţaţi la intenţia dv., vă promit că n-am să povestesc nimănui din străinătate ce acţiune descalificantă aţi iniţiat. Dumneavoastră ce sunteţi, ministrul Culturii sau al Anticulturii?