FRAGMENT Scriitorul israelian Eshkol Nevo vine la Bucureşti pentru lansarea romanului „Trei Etaje”

FRAGMENT Scriitorul israelian Eshkol Nevo vine la Bucureşti pentru lansarea romanului „Trei Etaje”

Scriitorul Eshkol Nevo                                                                                         FOTO: Moti Kikayon

Miercuri, 15 noiembrie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, va avea loc o întâlnire cu publicul a scriitorului Eshkol Nevo, cea mai importantă voce a noii generaţii de scriitori israelieni, prilejuită de lansarea romanului „Trei etaje”, recent apărut la Editura Humanitas Fiction, în traducerea Ioanei Petridean. La eveniment vor participa, alături de autor, scriitorii şi jurnaliştii Marius Constantinescu şi Cristian Pătrăşconiu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Romanul „Trei etaje”, devenit bestseller în Israel la scurt timp de la apariţe, sondează abisurile relaţiilor umane, de la iubire la trădare, de la suspiciune la nevoia de apropiere, de la devotament la dependenţă. Eshkol Nevo mărturisea că ideea de la care a pornit în roman i-a venit, pe de o parte, de la „Căderea” lui Albert Camus, iar pe altă parte de la celebra melodie a lui Phil Collins, ”In the Air Tonight”. Un cartier elegant din Tel Aviv, un bloc construit pe trei etaje, trei familii locuind pe cele trei paliere diferite ale acestuia, trei personaje conturându-se ca personalităţi distincte, trei poveşti şi tot atâtea pretexte pentru Eshkol Nevo de a explora cele trei instanţe ale psihicului uman şi de a repune pe tapet, într-o manieră inedită, o celebră teorie freudiană. 

Aşa cum spune unul dintre personajele cărţii, taina cea mai mare pe care un om o poate ascunde faţă de lume este taina vulnerabilităţii sale. Cele trei confesiuni ale romanului, făcute de Arnon, Hani şi Devora, aduc în prim-plan secrete bine păstrate, vinovăţii de nemărturisit, frustrări şi dureri vechi. Arnon îi povesteşte unui prieten despre degradarea vieţii de familie, despre zbuciumul lui nesfârşit sub umbra unei îndoieli legate de fetiţa sa de zece ani, Ofri, care a fost plecată timp de câteva ore împreună cu Hermann, un vecin în vârstă. Hani îi scrie unei prietene care locuieşte în străinătate despre singurătatea înfiorătoare în care trăieşte, în ciuda faptului că e căsătorită şi are doi copii, şi despre spectrul nebuniei de care se simte ameninţată. Devora, o fostă judecătoare impunând teamă şi respect, nu găseşte pe nimeni căruia să-i vorbească despre lupta cu fricile sale şi despre fărâma de speranţă ce-i încolţeşte în suflet după moartea unui soţ dominator, iar lunga mărturisire şi-o înregistrează pe un robot telefonic.
 „Eshkol Nevo este un maestru al solilocviului. În romanul Trei etaje forţa lui Nevo rezidă în vocile lui. Cu un admirabil talent mimetic, cu un delicat simţ al empatiei, este un geniu al felului în care îşi pune personajele să vor¬bească, le distinge unele de altele, le izolează şi le înţelege în intimitatea lor.“ La Lettura, Corriere della Sera

FRAGMENT
 
„Cartea de vizită se afla încă în buzunarul pantalonilor mei în clipa în care am coborât din taxi, la întoarcerea acasă. Ca să-ţi răspund la întrebare: Am mai dormit o noapte pe salteaua de pe bulevard. I-am întâlnit pe toţi cei interesaţi de serviciile mele. Am descoperit că protestatarii erau dezbinaţi în mod tragic. Mi-am programat întâlniri pentru toată săptămâna. Am fumat o ţigară. Am fost supusă unui tratament de reflexologie. Am cântat la chitară. Am băut bere caldă şi am mâncat aproape exclusiv pizza cu ardei. Ştiu, tu nu crezi în metamorfoze de genul ăsta, atât de rapide. Dar, în primul rând, metamorfozele rapide se pot petrece doar atunci când schimbarea mocneşte de multă vreme în interior, aşteptând ocazia potrivită pentru a se manifesta, iar în al doilea rând, toate astea chiar s-au întâmplat, Michael. Am până şi fotografii care s-o dovedească.

După toate astea, stăteam în faţa clădirii în care locuim, clădirea în care ne-am petrecut douăzeci şi cinci de ani din viaţă, şi, dintr-odată, mi se părea, cum să-ţi spun, jalnică.

Nu jalnică. Înnebunitoare. Parcarea asta, totul pus la punct. Numerotat. Maşinile decorate cu însemnele firmelor pentru care lucrează posesorii lor şi de către care le-au fost puse la dispoziţie. Curticica mult prea îngrijită de la intrare. Interfonul recondiţionat. Cutiile poştale, nici măcar una singură spartă. Nici măcar una etichetată cu mai mult de două nume de familie. Bicicletele perfect aliniate. Cu lacătele perfect încuiate. Liniştea asta pe care o iubeam atât de mult. Fără muzică tare. Din nici un apartament nu se aud urlete şi certuri. De-a dreptul îngrozitor.

„O insulă de sănătate“, aşa numeai tu cu mândrie cartierul nostru.

O insulă de plictiseală şi conservatorism, aşa mi se pare mie cartierul nostru în momentul acesta. Un fel de… Burghezistan.

Mereu spuneai:

— În ziua în care ţara întreagă va arăta astfel, curată, ordonată, populată de oameni fără probleme cu legea, bine aşezată din toate punctele de vedere, vom şti cu toţii că viziunea lui Herzl a devenit realitate şi că sionismul a triumfat.

Acum îţi răspund în felul următor: Sionismul pierde, iar oamenii din clădirea asta dorm în tot acest timp. Până când nu vine cineva să le dărâme zidurile şi să-i trezească din letargie, nu va avea loc nici o schimbare.

*

Şi tocmai asta aş fi vrut să fac, Michael: aş fi vrut să bat la uşile tuturor, la uşa lui Rut, a lui Hani, a familiei Katz şi a familiei Raziel şi să le spun: „Treziţi-vă, locuitori ai Burghezistanului. Treziţi-vă din jocurile voastre de poker şi din grijile excesive pe care le purtaţi copiilor voştri şi din infidelităţile demne de milă, inspirate de însingurare, nu de pasiune. Treziţi-vă din fotoliile voastre mult prea confortabile, aşezate în faţa televizoarelor, din ascultarea antreprenorilor care vă sfătuiesc să faceţi un împrumut şi să cumpăraţi un apartament într-un bloc exact ca acesta, într-un cartier exact ca acesta. Treziţi-vă din lipsa de credinţă, din lipsa de implicare, din lipsa de empatie. Treziţi-vă din supraabundenţa vacanţelor voastre, şi a maşinilor voastre, şi a aparaturii electronice, şi a cursurilor extraşcolare pentru copiii voştri. Nu departe de voi se petrece chiar acum un lucru foarte important. Iar voi dormiţi“.

*

Nu am spus nimic din toate astea, desigur. Nu am ciocănit la nici una dintre uşi. În clipa în care am intrat în clădire, am fost şi eu înghiţită de zidurile ei. Din apartamentul familiei care locuieşte vizavi de Rut şi Herman se auzeau în continuare certuri. Cineva a izbucnit deodată într-un hohot de râs disperat. Sau poate de plâns. Nu eram sigură. La etajul al doilea, m-am oprit în faţa uşii lui Hani. Pentru o clipă, m-am gândit să ciocănesc şi să cer o îmbrăţişare, dar ceva din uşa aceea părea că-mi spunea: „Nu este momentul şi nici locul potrivit pentru aşa ceva“.

Cu toate astea, după ce am intrat în apartamentul nostru, am trecut la acţiune: am fotografiat toată casa, din toate unghiurile posibile. Apoi am scos-o la vânzare pe internet.” (Copyright: Editura Humanitas; Traducere din ebraică: Ioana Petridean)

Eshkol Nevo s-a născut la Ierusalim în 1971.A studiat copywriting la Colegiul Tirza Granot şi psihologie la Universitatea din Tel Aviv. Astăzi deţine cea mai mare şcoală privată de creative writing din Israel şi este considerat mentorul unei generaţii de scriitori în formare. 

Toate romanele sale sunt bestselleruri în ţara natală, iar două dintre ele, „Prima dorinţă la dreapta” şi „Trei etaje” au fost dramatizate. Publicate în traducere la mari edituri din peste zece ţări (Gallimard, Neri Pozza, dtv, Chatto & Windus etc.), cărţile sale au fost premiate atât în Israel, cât şi în străinătate. Romanele „Neuland” şi „Ultima mikvah din Siberia” au fost recompensate cu Premiul Steimatzky, „Patru case şi-un alean” a fost finalist, cu titlul „Homesick”, la prestigiosul Independent Foreign Fiction Prize în 2009, „Prima dorinţă la dreapta” a fost finalist, cu titlul „Wir haben noch das ganze Leben”, la Kritikerpreis der Jury der Jungen Kritiker în 2011. „Neuland” a fost de asemenea inclus pe lista Books of the Year in Translation a cotidianului The Independent în 2014.

Eshkol Nevo a primit medalia de platină şi medalia de aur ale Asociaţiei Editorilor din Israel (2005, 2006, 2008, 2011, 2014, 2015), Premiul FFI-Raymond Wallier (în cadrul Salonului de Carte de la Paris, 2008), Premiul ADEI-WIZO (Italia, 2011).

 

citeste totul despre: