Filiala Timişoara a USR face publică cererea prin care Herta Müller a solicitat intrarea în Uniunea Scriitorilor din România

Filiala Timişoara a USR face publică cererea prin care Herta Müller a solicitat intrarea în Uniunea Scriitorilor din România

Scriitoarea Herta Muller

Filiala Timişoara a USR a furnizat pentru News.ro cererea prin care Herta Müller, premiată cu Nobel pentru Literatură pe 2009, solicita pe 30 mai 1985 intrarea în Uniune, precizând că există în dosar şi cele trei recomandări conform cutumelor, semnate de Daniela Crăsnaru, Nora Iuga şi Grete Tartler.

Ştiri pe aceeaşi temă

Potrivit reprezentanţilor Filialei Timişoara, cererea scriitoarei, aflată în dosar, contrazice afirmaţiile Herta Müller prin care a transmis presei că nu a cerut să fie membră a Uniunii.

„Tovarăşe secretar, subsemnata Müller Herta, născută în comuna Nichişoara, jud. Timişoara în 17 august 1953, absolventă a Facultăţii de Filologie (secţia germană-română) din Timişoara lucrez pe tărîm literar din anul 1979 cu volumul "Niederungen" publicat în revista Neue Literatur. Am publicat texte în diferite ziare, cîteva au fost traduse în lb.română şi au apărut în publicaţii în lb. română.

Am publicat volumele "Niederungen", editura Kriterior 1982, preluată în 1984 de editura Rorbuer din Berlinul de Vest cu acelaşi titlu. În anul 1984 a apărut tot la editura Kriterior volumul de proză scurtă „Drückender Tangou” (Tango apăsător).
Rog a fi primită în Uniunea Scriitorilor din R.S. România - Asociaţia Scriitorilor din Timişoara”,
este cererea olografă a semnată la 30 mai 1985.

Anul 1985 este cel în care operele sale au fost interzise în România. Presiunile tot mai puternice din partea Securităţii au forţat-o să emigreze în Germania în 1987, iar de atunci trăieşte la Berlin. 

Cererea prin care Herta Muller solicita intrarea în USR, din 30 mai 1985 FOTO: news.ro

Scriitoarea Herta Müller a transmis recent în presă că nu ştia că este membră a Uniunii Scriitorilor din România, prin urmare nici că are de plătit o cotizaţie şi se întreabă cui foloseşte acest "teatru absurd", făcând referire la faptul că nu şi-a exprimat vreodată intenţia de a deveni membru al Uniunii. 

„Nici măcar nu ştiam că sunt membră a Uniunii Scriitorilor din România. Pe mine nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să intru în Uniune şi nimeni nu mi-a comunicat că am fost admisă - indiferent din ce motiv. Şi când să se fi întâmplat asta? Niciodată nu am primit vreo solicitare de-a plăti cotizaţia", a spus Herta Müller.

Ea precizează: „Pe vremea când mai trăiam în România, în 1985 sau 1986, s-a pus problema să fiu primită în Uniunea Scriitorilor. Atunci am condiţionat primirea mea de primirea lui William Totok (din Aktionsgruppe Banat, n.r). Dar cum el nu a fost admis, nu am intrat nici eu. De atunci nu am mai avut nici un contact cu aceasta organizaţie. Şi nici ulterior nu mi-am exprimat vreodată intenţia de-a deveni membru al Uniunii. Ce înseamnă tot acest teatru absurd? Un fel de cooptare ca pe vremuri? Cineva decide peste capul meu şi apoi mă trage şi la răspundere. Asta nu este în niciun caz o procedură democratică", a afirmat Herta Müller. 

Criticul literar Vasile Popovici, profesor la Universitatea de Vest din Timişoara şi membru al Filialei Timişoara a USR, explică pe pagina de Facebook care este legătura dintre Herta Müller şi Uniunea Scriitorilor din România. 

„În 1985, cu un an adică înainte de a pleca definitiv în Germania, Herta Müller a depus un dosar de înscriere în Uniunea Scriitorilor. Atunci ea avea o carte publicată şi premiată. Însă partidul decisese că porţile Uniunii Scriitorilor sunt definitiv închise - şi aşa au rămas până în 1990. Acest lucru îl ştiam cu toţii, toţi cei care debutaserăm în acei ani, fuseserăm premiaţi şi cărora ni se comunicase faptul că nu are rost să facem cereri de înscrieri. Drept pentru care nici n-am făcut. Totuşi, Herta Müller a făcut", precizează criticul.

Potrivit lui Vasile Popovici, "în ianuarie 1990, adică imediat după Revoluţie, toate cererile adunate în anii 80 şi nerezolvate au fost aprobate de Consiliul Uniunii, inclusiv a Hertei Müller. Însă ea era deja de patru ani în Germania. În anii de după Revoluţie au existat schimburi de mesaje între secretariatul Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara şi scriitorii germani din Banat plecaţi în Germania. Nimeni - nici Herta Müller - n-a mai fost însă interesat de statutul de membru al Uniunii Scriitorilor din România".

Profesorul Vasile Popovici explică ce se întâmplă cu scriitorii care nu îşi achită cotizaţia la Uniunea Scriitorilor, explicaţii pe care le-au oferit în presă şi alţi membrii ai USR. 

„Conducerea Uniunii de la Bucureşti, la fel ca şi conducerea filialei Timişoara, n-are absolut niciun rol în faptul ca foştii noştri colegi scriitori germani, rezidenţi de ani de zile în Germania, au ales să ignore statutul lor de scriitori cu carnet în România. Pentru astfel de cazuri statutul Uniunii Scriitorilor prevede fapul ca acei scriitori ce au fost admişi în Uniune dar care nu-şi achită cotizaţia rămân în continuare membri, dar - şi aici intervine cuvântul mizerabil - cu statul de suspendare. Aşa scrie în statut, aşa e! Nici conducerea de azi a Uniunii, nici cea de ieri şi nici cea de alaltăieri nu au jucat niciun rol malefic în această poveste", a conchis criticul literar.

Într-o precizare acordată News.ro, scriitorul Mircea Mihăieş, membru al Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor, filiala Timişoara, a explicat: "Membrii Uniunii care nu-şi plătesc cotizaţia timp de un an îşi pierd anumite drepturi printre care: să aplice la proiecte ale USR; să participe la acţiuni remunerate de USR; să nu voteze sau să poată candida”, a precizat scriitorul. "În această situaţie se află şi scriitorii Nicolae Breban şi Eugen Simion, care de ani de zile nu şi-au plătit cotizaţia. Mă mir că domnul Simion, pe care nu-l ştiam zgârcit, nu şi-a plătit-o, mai ales că beneficiază de o indemnizaţie frumoasă de la Academie. Totuşi, când eşti membru al unei Uniuni trebuie să cunoşti statutul”.

Cotizaţia, pe care membrii Uniunii Scriitorilor din România trebuie să o plătească, este de 150 de lei pe an.

Herta Müller s-a născut într-o familie de şvabi din Banat şi a emigrat în Germania în 1987, după ce legăturile ei cu studenţii şi scriitorii de limbă germană din Aktionsgruppe Banat au intrat în atenţia Securităţii. Mama scriitoarei a fost deportată într-un lagăr din Uniunea Sovietică, aflat în prezent pe teritoriul Ucrainei.

Herta Müller a debutat cu volumul "Niederungen" ("Ţinuturi joase"), care a apărut însă incomplet în ediţia din română din 1982. Comunitatea academică germană a nominalizat-o de două ori pentru Nobel şi i-a acordat premiul oraşului Berlin. Herta Müller a mai fost distinsă cu Premiul european pentru literatură "Prix Aristeion" şi cu Premiul internaţional pentru literatură IMPAC Dublin, pentru cartea "Animalul inimii", tradusă şi în limba română de editura Polirom, în 2006.

Întrebată, în 2007, dacă premiul Nobel este semnificativ pentru creaţia unui scriitor, Müller spunea că singurul atuu al acestei distincţii este suma mare de bani pe care laureatul o primeşte, nicidecum recunoaşterea literară.

viewscnt

citeste totul despre: