"Biblia" lui Stanislavski, într-o nouă traducere: "Munca actorului cu sine însuşi"
0
Volumul "Munca actorului cu sine însuşi" , de Konstantin Sergheevici Stanislavski, a fost lansat în cadrul Festivalului Naţional de Teatru. Primul volum al operei a fost publicat de Editura Nemira, într-o nouă traducere semnată de Raluca Rădulescu.
Konstantin Sergheevici Stanislavski (1863-1938) a fost un inovator în teatrul şi arta actoricească ruseşti.
Născut cu numele de Constantin Sergeievich Alexeev în Moscova într-o familie bogată, el şi-a făcut debutul pe scenă la vârsta de numai şapte ani. Şi-a luat numele de scenă Stanislavski la începutul carierei.
În 1888, Stanislavski a înfiinţat Societatea de Artă şi Literatură la teatrul Mali, unde a căpătat o experienţă în arta dramatică.
În 1897 a fost cofondatorul Teatrului de Artă din Moscova alături de Vladimir Nemirovici-Dancenko. Una dintre primele piese puse în scenă a fost Pescăruşul al lui Anton Cehov.
În Teatrul de Artă, Stanislavski a început dezvoltarea faimosului său "Sistem", bazat pe tradiţia realismului lui Alexandr Puşkin. "Sistemul" va fi mai apoi dezvoltat de Lee Strasberg, Stella Adler, Robert Lewis, Sanford Meisner şi mulţi alţii în Statele Unite.
"Sistemul" lui Stanislavski se concentrează pe dezvoltarea în mod realist a personajelor. Actorii erau instruiţi să folosească "memoria afectivă" pentru a portretiza în mod natural emoţiile personajelor interpretate.
Pentru a reuşi în această încercare, actorilor li se cerea să se gândească la un moment din vieţile lor în care au simţit emoţia dorită şi să încerce să o prezinte pe scenă, totul în dorinţa de a asigura o interpretare cât mai apropiată de realitate.
Sistemul lui Stanislavski este o metodă complexă pentru interpretarea unor personaje credibile.
„Oare câte spectacole se joacă zilnic, în întreaga lume, nu după esenţă, ci după principiul «în general»? Zeci de mii. De aceea să nu vă mire dacă vă voi spune că în fiecare zi, în întreaga lume, sute de mii de actori greşesc profund, prelucrând sistematic procedee scenice incorecte şi periculoase. Şi este cu atât mai rău, cu cât, pe de o parte, însuşi teatrul şi condiţiile artei sale îl împing pe actor spre aceste obiceiuri periculoase. Pe de altă parte, însuşi actorul, care caută calea minimei rezistenţe, foloseşte de bunăvoie meşteşugul «în general»“, spune Stanislavski.
„În profesia mea, folosesc această carte în fiecare zi. Ceea ce nu înseamnă că o deschid în fiecare dimineaţă sau că folosesc numai exerciţiile lui Stanislavski. Din nefericire, nici măcar n-am timp s-o citesc foarte des. Dar ea este prezentă în felul în care gândesc teatrul. Îmi aminteşte de profunzimea şi de pasiunea cu care fiecare artist adevărat poate şi trebuie să-şi analizeze propria artă“, afirmă regizorul Yuri Kordonsky, în prefaţa cărţii.
Se încarcă comentariile...
