Vocaţie şi abnegaţie: Festivalul Tinere Talente – Râmnicu Vâlcea, mai 2015

Născut din efortul profesoarei Irina Şaţki (1909-1988) de a face din muzica înaltă o achiziţie personală a oamenilor de toate vârstele, ocupaţiile şi orientările culturale, festivalul vâlcean dedicat promovării tinerelor talente a atins, la a 36-a ediţie, etapa adultă deplină.

De la început vom sublinia continuitatea iniţiativei care a cunoscut, în toţi aceşti ani, un mers ascendent, organizatorii găsind până astăzi, resursele materiale şi spirituale de a merge înainte fără sincope şi fără compromisuri de calitate. Îmbogăţit şi de această dată cu prezenţe internaţionale consistente, festivalul organizat de Filarmonica Ion Dumitrescu în parteneriat cu Primăria Municipiului Rm. Vâlcea, ordonatorul principal de credite al instituţiei, s-a desfăşurat pe parcursul a trei zile, 17-19 mai, în sala de concerte a Filarmonicii şi s-a constituit într-o nouă oportunitate de afirmare şi confirmare a unor tineri interpreţi muzicieni cu performanţe deosebite.

Primul program s-a deschis cu piesa Carnaval veneţian de Jean Baptiste Arban. Solistul, Ciprian Chirvasă, este un trompetist de aproape 16 ani, elev la liceul de arte din Iaşi, cu un palmares deja impresionant de premii şi distincţii. Evoluţia lui a produs bună dispoziţie, dată fiind popularitatea muzicii şi interpretarea spontană, luminoasă. Sunetul său frumos,  virtuozitatea instrumentală, expresivitatea specifică fiecărei variaţiuni în parte au cucerit publicul. Orchestra condusă cu maximă promptitudine de tânărul dirijor Alexandru Ilie a realizat cooperarea atentă cu solistul, la al cărui discurs a participat cu dăruire afectivă.

Studentul Horaţiu Luduşan a prezentat apoi Concertul pentru violoncel şi orchestră de Robert Schumann. Am recunoscut linia elegantă a stilului profesat de maestrul său Marin Cazacu. Am admirat cu deosebire tonul interiorizat, atmosfera tainică, dialogul armonios cu celelalte instrumente soliste din mişcarea lentă, iar în final, elanul juvenil care animă năzuinţele eroului schumannian.

Revelaţia serii şi a întregului festival, Maria Marica, elevă în clasa a X-a la colegiul muzical clujean, a dat viaţă Concertului pentru vioară şi orchestră de Jean Sibelius. Temperamentul arzător al artistei este pus în evidenţă de mijloace tehnice excepţionale. Cantilena părţii de mijloc ne-a transmis o puternică vibraţie emoţională. Finalul a strălucit prin tensiunea pasionată a trăirii interioare autentice. Orchestra a avut o contribuţie puternică la conturarea meandrelor discursului postromantic. La sfârşit, am avut revelaţia unui concert de Sibelius de o încântătoare prospeţime, ceea ce ne îndreptăţeşte să o considerăm pe Maria Marinca de pe acum o artistă împlinită.

În debutul celei de a doua seri, baritonul Daniel Pascariu, masterand la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, a demonstrat adecvare stilistică în prezentarea ariilor celebre din operele Nunta lui Figaro de Mozart, Bărbierul din Sevilla de Rossini şi Don Carlo de Verdi. Vocea cu timbru catifelat şi participarea vie la evoluţiile dramatice i-au convins pe spectatori să privească decalajele survenite pe parcurs faţă de acompaniamentul orchestrei, tendinţa de precipitare a discursului ca pe un efect al tracului şi al experienţei scenice limitate de care dispune cântăreţul la început de carieră.

Violonistul din S.U.A. Samuel Nebyu, un adolescent simpatic de provenienţă afro-israeliano-europeană, a cucerit publicul prin felul dezinvolt, spontan în care a prezentat Introducere şi Rondo Capriccioso de Saint Saёns şi Fantezia Carmen de Fr. Vaxman. Îndeosebi a doua piesă ne-a transmis fericirea de a cânta, ca pe un mesaj esenţial din partea interpretului. Cascadele de figuri virtuoze dificile care leagă melodiile ştiute din opera lui Bizet, bucuria de intona aceste şlagăre eterne, verva scânteietoare comunicată de întregul ansamblu au condus la instalarea unei atmosfere de magie a spectacolului, deopotrivă sonor şi vizual, de un puternic impact dătător de energie pozitivă.

Ultima parte a programului ne-a oferit cunoştinţa cu tânăra pianistă din Italia Serena Valuzzi, pregătită la Conservatorul din Bari, având deja câteva distincţii meritorii în ţara ei. Solista a cântat Rapsodia de Rachmaninov pe o temă de Paganini cu acurateţe, rigoare şi grijă pentru realizarea ansamblului împreună cu amplul aparat orchestral. Versiunea ei actuală asupra acestei capodopere a genului concertant ne întăreşte convingerea că are toate premisele pentru o viitoare deschidere spre marea pianistică postromantică, a cărui model absolut este Serghei Rachmaninov.

Credem că are capacitatea de a ajunge la o înţelegere superioară, la nivelul măiestriei, a anvergurii acestei lucrări.

Se cuvine să apreciem rolul extrem de important al orchestrei, care a asigurat cu deosebită competenţă parteneriatul cu soliştii, toate lucrările prezentând exigenţe mari pentru ansamblul care este mult mai mult decât un acompaniator calificat. Meritul determinant pentru succesul concertului revine dirijorului Florin Totan, coordonatorul bunei conlucrări dintre tinerii solişti şi orchestră. Dincolo de promptitudine şi forţă centripetă, şeful de orchestră a comunicat o stare de siguranţă şi o grijă eficientă, căldură prietenească, generozitate şi empatie faţă de muzicienii debutanţi în cariera concertistică.

Următorul program din festival a fost recitalul intitulat De donde venis, amore?, compus din arii de zarzuele şi cântece de inspiraţie populară create de compozitori spanioli. Solistele Cătălina Antal, Martiniana Antonie, Amaia Arietta Vargas, Iuliana Dima, Oana Neagoe, Andreea Panu şi Cristiana Vasilache sunt studente şi masterande la clasa de canto a profesoarei şi cântăreţei Claudia Codreanu, de la universitatea de muzică bucureşteană. Se relevă aici talentele native, frumuseţea vocilor, farmecul scenic precum şi dăruirea solistelor pentru autoperfecţionarea în domeniul complex al spectacolului muzical. Îndrumarea competentă a maestrei le-a ajutat să se prezinte la nivelul potenţialului lor vocal şi tehnic, iar acompaniamentul pianistic al Innei Oncescu a creat atmosfera muzicală propice pentru evoluţiile scenice. Totodată e de remarcat prezentarea recitalului sub formă de spectacol cu costume care sugerează specificul spaniol, cu mişcare adecvată, cu elemente sugestive de recuzită. Contextul creat a condus către o frumoasă abordare interdisciplinară, din care a rezultat o adevărată lecţie de stil iberic în interpretare. Au putut să ia parte la această lecţie de măiestrie şi numeroşii elevi de la liceul de specialitate vâlcean aflaţi printre spectatori.

Închiderea festivalului a fost marcată de prezenţa Corului Preludiu al Centrului de Artă Tinerimea Română. Sub conducerea fondatorului şi dirijorului său consacrat, Voicu Enăchescu, formaţia a susţinut cu verva şi strălucirea bine cunoscute un buchet de lucrări de mare atractivitate. De la madrigalul renascentist până la cântecul negro spiritual  american, printr-o fuziune perfectă a conducătorului cu ansamblul cameral, s-au conturat bijuterii sonore din cele mai diverse epoci şi stiluri. Captând atenţia şi admiraţia publicului prin puritatea stilistică, autenticitatea expresiei, verva sau atmosfera poetică diafană, artiştii şi-au demonstrat din nou măiestria, oferind o încheiere în glorie a celor trei zile muzicale vâlcene.

La capătul acestor experienţe spirituale memorabile, vom adresa un gând de admiraţie organizatorilor, conduşi cu mână sigură de Mihai Ştefănescu, dirijorul şi directorul Filarmonicii Ion Dumitrescu. Datorită efortului echipei sale ne putem bucura de perenitatea unei iniţiative stimulatoare, încărcată de speranţă, care izbuteşte, de fiecare dată, să aducă în luminile rampei valori ale patrimoniului cultural universal şi românesc.