Orchestra Elveţiei Romande a desăvârşit integrala discografică Bruckner

„Ultimul număr al integralei l-a constituit cea de-a patra Simfonie, „Romantica“, lucrare ce se integrează perfect întregului ciclu prin valorile construcţiei formulate în trasee ample.“

O mare operă discografică a fost desăvârşită în anul precedent, o operă fundamentală pentru cariera unui mare muzician, în viaţa unui cunoscut, foarte cunoscut ansamblu cum este orchestra geneveză de la „Suisse Romande“.

În adevăr, integrala simfoniilor lui Anton Bruckner ‒ integrală realizată cu sentimentul demnităţii unui reputat ansamblu ‒ se constituie într-o piatră de fundament în viaţa profesională a acestui colectiv orchestral. A fost realizată sub conducerea maestrului Marek Janowski, personalitate puternică a unei generaţii care a dat artişti importanţi în arta dirijorală a celei de-a doua jumătăţi a secolului XX.

Două au fost motivaţiile ce-au concurat la realizarea, la finalizarea acestui proiect care a necesitat ani buni de gestaţie, de împlinire. Mă refer la iniţiativa managementului artistic al formaţiei de-a împlini imaginea acestui faimos colectiv orchestral pe direcţia simfonismului austro-german. Iar aceasta dat fiind faptul că gloria ansamblului genevez a crescut în anii în care acesta a fost condus, în deceniile de mijloc ale secolului trecut, de marele Ernest Ansermet, apropiat muzicii franceze, muzicii celebrelor balete ruse, în deceniile de început ale secolului trecut.

O conjunctură fericită a făcut ca – începând cu anul 2005, pentru o perioadă de peste un deceniu şi jumătate – Janowski să preia conducerea ansamblului. Astfel s-a născut ideea integralei simfoniilor lui Anton Bruckner, un grandios excurs artistic care include, alături de ciclul celor nouă simfonii, „Messa în fa minor“ relizată cu concursul Corului Radiodifuziunii berlineze.
 
Aşadar, ultimul număr al integralei l-a constituit cea de-a patra Simfonie, „Romantica“, în mi bemol major, lucrare ce se integrează perfect întregului ciclu prin valorile construcţiei formulate în trasee ample, direcţii pe care Janowski le defineşte cu impresionantă susţinere expresivă; se poate observa, şi în acest caz, o consistenţă de natură spirituală ce urmează traseul simfonismului austro-german, de la Beethoven, la Brahms, la Bruckner. Indiscutabil, natura romantică a expresiei se sprijină pe valoarea de excepţie a partidei corzilor, a viorilor prime, a violoncelelor în mod special, dar şi pe aportul incontestabil al suflătorilor. Tranparenţele timbrale ale suflătorilor de lemn, calitatea acordajului, par a fi realmente definitorii în realizarea acestui atât de popular opus.

Nu în ultimul rând, trebuie observat faptul că iniţiativa de leader de grup al ansamblului aparţine minunatului muzician român Bogdan Zvorişteanu, primul violonist al formaţiei, personalitate artistică importantă a vieţii muzicale geneveze, un artist cu totul eficient în zona muzicii de ansamblu, a muzicii de cameră, în domniul solistic.

Articolul a apărut anterior în revista România Literară.