O aniversare

În 15 mai s-au împlinit 450 ani de la naşterea lui Claudio Monteverdi, unul dintre cei mai importanţi compozitori din istoria muzicii. Un nume de care merită să ne reamintim şi a cărui muzică, în iureşul vieţii de astăzi, capătă noi semnificaţii.

Ca să fiu mai riguroasă, Claudio Monteverdi nu s-a născut, ci a fost botezat în 15 mai 1567, adică în urmă cu 450 ani. Însă cum în vremea aceea nu exista starea civilă, iar copiii erau botezaţi cât mai repede după naştere, ca nu cumva să moară nebotezaţi, e de presupus că probabil s-a născut chiar în aceeaşi zi cu botezul.

Religia avea o mare importanţă în societatea în care s-a născut şi a trăit Claudio Monteverdi, un fapt care a clădit şi destinul compozitorului italian care a scris numeroase lucrări religioase; pe de altă parte, el este cunoscut şi pentru lucrările sale laice, madrigaluri şi opere. Monteverdi este compozitorul care a scris cele mai vechi opere care sunt şi astăzi în repertoriile teatrelor lirice: Orfeu (1607), Încoronarea Popeei (1643).

Claudio Monteverdi este unul dintre compozitorii providenţiali din istoria muzicii: în creaţia sa se face trecerea de la stilul renascentist la cel baroc. Evident, stilurile muzicale nu sunt ca nişte grădini separate de garduri; în creaţia lui Monteverdi întâlnim şi elemente specifice muzicii renascentiste - preferinţa pentru grupuri de voci în postura solistică, construcţia armonică de tip renascentist, dar şi elemente specifice stilul baroc – tipul de construcţie al liniilor melodice, virtuozitatea acestora, ca şi acompaniamentul instrumental al vocilor soliste.

Ceea ce elementele de construcţie nu pot descrie este impresia generală pe care o creează muzica lui Claudio Monteverdi. Există în creaţia unor compozitori geniali ceea ce aş putea numi o lumină eterică. O simţim în muzica lui Mozart, de pildă, o simţim şi în muzica lui Monteverdi.

Un argument ar putea fi cel mai nou disc consacrat muzicii lui Monteverdi, apărut în 28 aprilie sub sigla casei britanice Decca, sub semnătura unor ansambluri din Marea Britanie: I Fagiolini în prim plan, alături de The 24 şi The English Cornett and Sackbutt Ensemble, conduse de Robert Hollingworth. Albumul se intitulează The Other Vespers – Celelalte vecernii, în traducere – şi cuprinde lucrări de Claudio Monteverdi, dar şi de alţi compozitori din acea perioadă: Girolamo Frescobaldi, Giovanni Gabrieli, Lodovico Viadana.

Nu ştiu dacă aţi fost vreodată la catedrala San Marco din Veneţia; însă cei care aţi fost, veţi fi de acord cu mine că această biserică emană un tip de spiritualitate specială; este cu adevărat una dintre bisericile reprezentative pentru întreaga creştinătate. Iar sonorităţile muzicii lui Monteverdi de pe acest disc au fost create având în minte modul cum ar putea răsuna în spaţiul atât de special al Catedralei San Marco din Veneţia – Claudio Monteverdi a fost o lungă perioadă de timp maestru de capelă la San Marco, din 1613, până la moartea sa, în 1643.

Motetele religioase care pot fi ascultate pe discul The Other Vespers au fost scrise după anul 1633: Monteverdi avea deja 20 ani de experienţă ca maestru de capelă, era un compozitor matur, în 1631 primise şi tonsura şi din 1632 devenise diacon al Bisericii Catolice. Toate aceste aspecte se simt în muzica pe care o puteţi asculta pe acest disc, o muzică a cărei frumuseţe celestă, fără îndoială, se simte încă mai profund în antiteză cu spiritul vieţii de azi.

Dirijorul Robert Hollingworth a numit acest disc The Other Vespers, pentru a face diferenţa cu alte vecernii, mai cunoscute, ale lui Monteverdi, create pe când compozitorul era maestru de capelă la Mantua. Ansamblul I Fagiolini a înregistrat şi acele motete, ca şi multe alte lucrări de Monteverdi – discul apărut în 28 aprilie 2017 este al şaptelea înregistrat de acest cor cu muzica lui Monteverdi.

De altfel, ansamblul I Fagiolini este specializat în muzica veche, în special renascentistă, şi cea de secol XX şi contemporană. Calitatea specială a acestui cor este sesizabilă în frumuseţea vocilor, ştiinţa cântului, omogenitatea ansamblului, precum şi ştiinţa stilului: nu este puţin lucru să reuşeşti realmente să evoci prin muzică măreţia Veneţiei secolului al XVII-lea, aşa cum o face ansamblului I Fagiolini pe acest disc. Sigur, ansamblul are în spate experienţa a 30 ani de activitate; ansamblul s-a înfiinţat în 1986 sub egida Universităţii de la Oxford. Iar pe discul The Other Vespers nu sunt de admirat doar cântăreţii din corul I Fagiolini, ci şi instrumentiştii care-i acompaniază, toţi specializaţi în instrumente de epocă: e într-adevăr special să asculţi sunetul cald al unui instrument astăzi dispărut, cornetto mutto, despre care Robert Hollingworth povesteşte mai multe, amuzat că denumirea instrumentului ar putea duce cu gândul, astăzi, la un fel de…îngheţată.

Pentru cei care caută în vacanţă liniştea şi altceva decât trepidaţia vieţii cotidiene, The Other Vespers este alegerea ideală. Puteţi asculta albumul pe site-ul proiectului Radio România Muzical Discurile anului 2017.