Noul val românesc, dominat „de rivalitatea dintre Cristi Puiu şi Cristian Mungiu“, în viziunea Los Angeles Times

Cristian Mungiu şi Cristi Puiu                                                                                     FOTO: revista-vip.ro

Los Angeles Times a publicat un articol despre succesele de la Cannes ale regizorilor românii, dar şi despre rivalitatea dintre Cristi Puiu şi Cristian Mungiu. Steven Zeitchik, autorul articolului, vorbeşte despre importanţa Noului Val, concurenţa dintre regizorii românii Cristi Puiu şi Cristian Mungiu şi problemele pe care cineaştii le întâmpină în România.

Autorul articolului din L.A. Times, Steven Zeitchik, vorbeşte la superlativ despre filmul "Bacalaureat", care a câştigat premiul pentru regie în acest an pe Croazetă. Jurnalistul american este de părere că ”acest trofeu este cel mai recent premiu obţinut de o ţară care, cu toate scuzele pentru Donald Trump, pare să câştige, să câştige şi iarăşi să câştige”. Autorul acestui articol scrie:

La gala de închidere a Festivalului de Film de la Cannes, duminică seară, juriul festivalului a reamintit lumii cât de mare este umbra pe care o ţară atât de mică a lăsat-o asupra evenimentului.  

Au trecut 11 ani de când ”Moartea domnului Lăzărescu”, de Cristi Puiu (foto), un film despre modul în care un sistem naţional de sănătate eşuează în salvarea unui muribund, a câştigat premiul secţiunii Un Certain Regard, deschizând drumul pentru apariţia aşa-zisului Noul Val românesc. După doar doi ani, în 2007, Cristian Mungiu  a câştigat trofeul Palme d'Or  cu ”4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, un film despre avorturile ilegale din perioada României comuniste.

”De atunci, cineaştii români au lansat opere cinematografice complexe, interesante şi subtile, în mod constant, an după an, utilizând adeseori cadrele lungi - care au devenit o veritabilă marcă naţională - şi un minimalism riguros. „California Dreamin'“, „A fost sau n-a fost?“, „Poliţist, adjectiv“ şi „După dealuri“ au câştigat, toate, premii majore la Cannes în ultimii ani. Dacă nu aţi văzut încă drama despre infidelitate a lui Radu Muntean „Marţi, după Crăciun”, care a fost la Cannes în 2010, vizionaţi-o imediat pe internet în această seară! Va face va viaţa voastră să devină de trei ori mai profundă. Alte filme româneşti, precum „Poziţia copilului“, „Amintiri din Epoca de Aur“ şi „Aurora“ au multe virtuţi la rândul lor. În acest condiţii, nu prea mai e vorba de un „nou val“, ci de o serie persistentă şi puternică de valuri”, scrie jurnalistul american.

Steven Zeitchik consideră:

Însă plaja poate să devină un loc foarte aglomerat, metaforic vorbind. Şi, chiar dacă această ţară sud-europeană (România, n.r.) continuă să reprezinte  o mişcare cinematografică surprinzător de potentă - Cristi Puiu a fost selectat şi el în competiţia din acest an de la Cannes cu excelentul „Sieranevada“ -, „gaşca de la Bucureşti“ a ajuns, cumva, la o răscruce[...] poate cel mai puţin previzibil deznodământ dintre toate este cel al unei rivalităţi suficient de încordate. Puiu a pornit acest val, dar Mungiu l-a dus până la linia de sosire câştigând Palme d'Or, iar primul dintre cei doi e puţin cam „ţepos“ din cauza acestor discuţii. Şi, întrucât Mungiu ştie că Puiu crede aceste lucruri - şi pentru că Puiu crede că stilul său a fost imitat de ceilalţi -, această relaţie ar fi putut să devină la rândul ei cam „spinoasă“.

Jurnalistul american vorbeşte în acest articol şi despre personalităţile diferite ale celor doi regizori români, adaugând ”Însă cei doi cineaşti sunt prea maturi, sau prea experimentaţi, pentru a discuta în mod deschis despre asta”, continuă Steven Zeitchik.

Jurnalistul american citează şi declaraţiile făcute de Cristi Puiu şi Cristian Mungiu.

”Cred că, una peste alta, e mai degrabă un lucru benefic faptul că acest festival sprijină acest tip de cinematografie şi oamenii ajung să devină atenţi la filmele lor. Însă cred că e ceva evident. Ce s-a întâmplat: eu am câştigat acel premiu la Cannes şi, apoi, mulţi regizori au văzut asta, iar ei au promovat acest stil - cinema direct, realism românesc, neo-realism, realism-negru sau cum vrei să îl numeşti. Spun asta pentru că eu am făcut un film şi în 2001, dar pe acela nimeni nu l-a copiat”, afirmă Cristi Puiu, referindu-se la ”Marfa şi banii”, considerat de LA Times ”o bijuterie de road-movie”, urmat de Mungiu, cu ”Occident”, în 2002, care nu au făcut parte din Noul Val românesc.

Înainte de Festivalul de la Cannes din 2016, Cristi Puiu a participat la o întâlnire organizată de Cinepub cu tema de pornire „15 ani de realism“. Întrebat dacă este deranjat de influenţa pe care a avut-o asupra altor cineaşti români, regizorul a răspuns:

Cum să mă deranjeze? Mă simt ultra-flatat. Bine, n-aş merge până acolo încât să-i spun lui Mungiu că ceva din Palme d`Or-ul ăla e şi al meu. [...]Mi se pare foarte sexy: cumva, nici nu a mai trebuit să fac niciun efort, pentru că s-a vorbit despre chestia asta. Pot să mă duc la culcare, gata, mi-am făcut datoria.

În schimb, Cristian Mungiu (foto) a acordat un interviu în The Times, în care a avut o atitudine mai rezervată vorbind despre acea presupusă relaţie tensionată cu Puiu:

E adevărat, cu toţii suntem influenţaţi în filmele care au fost făcute în ţara noastră şi care au avut succes. Dar, atunci când te inspiri din viaţă, nu din filme, şi încerci să transpui viaţa pe ecran, poţi să ajungi să faci un anumit tip de filme.

”Rivalităţile cinematografice sunt bizare. Pentru că regizorii nu prea au şansa de a concura în mod direct unul cu celălalt - includerea filmelor «Sieranevada» şi «Bacalaureat» în competiţia de la Cannes din acest an reprezintă maximul de concurenţă posibilă. Însă acela care poate să revendice mantia de lider, în special într-o ţară atât de mica precum România, este esenţial. Piaţa americană a creatorilor de film e suficient de mare pentru Spike Lee, Richard Linklater, Steven Soderbergh şi alţi creatori de tendinţe. O ţară ca România, cu o populaţie de 15 ori mai mică decât aceea a Statelor Unite, ar putea fi mai puţin permisivă”, spune Steven Zeitchik.
 

”Puiu - persoana lipsită de nonsens şi artistul exact; Mungiu - politician extrovertit şi cizelat”.

Corina Şuteu (foto), ministrul Culturii din România, a declarat într-un interviu pentru The Times.
 

Cred că Puiu e acela care sparge gheaţa şi are personalitatea necesară pentru a fi un lider. El este creatorul de context [...] Iar Mungiu este forţa care a străpuns şi a avut succes [...] Avem aceşti doi poli opuşi. Puiu este cel îndrăzneţ, care pune lucrurile în mişcare, iar Mungiu le consacră şi le fixează

Ministrul mai adaugă: „Cred că Puiu şi Mungiu au reuşit să facă aceste lucruri în pofida sistemului. Sarcina noastră este de a ne asigura că ei vor avea acest sprijin, pe care nu l-au avut în trecut. Trebuie să-i sprijinim pe oamenii care fac filme, să nu tolerăm vechile aranjamente din zilele în care anumite persoane primeau bani fără să producă nimic”

Steven Zeitchik reaminteşte numărul mare de producţii cinematografice româneşti selectate în acest an la Cannes, graţie cărora România a ocupat locul al treilea în topul ţărilor cu cele mai multe filme incluse în programul proiecţiilor de pe Croazetă, fiind depăşită doar de două dintre marile puteri cinematografice ale lumii, Statele Unite şi Franţa.

”Efectul Noului Val românesc a fost atât de mare, încât favoritul criticilor de la festivalul din acest an - filmul german „Toni Erdmann“, care se înscrie în tradiţia vest-europeană a dramo-comediilor umane - a avut o acţiune plasată la Bucureşti, deoarece regizoarea lui, Maren Aden, a devenit interesată de contextul dezvoltării cinematografice a României”, potrivit articolului din LA Times.

Autorul articolului vorbeşte despre cum cei doi regizori, născuţi la un an distanţă, au avut influenţe similare, influenţe ce se văd în stilistica asemănătoare.

Totuşi Zeitchik ne aminteşte că:

Istoric, valurile nu ţin mult, audienţa oboseşte iar regizorii devin neliniştiţi, lăsând  toată energia să se risipească. Unii au început, în linişte, să se îndoiească de stilul Noului Val, care oricât de bine executat ar fi, poate să alunece în clişeu.

Regizorul Cristian Mungiu a primit premiul pentru cea mai bună regie, pentru filmul ”Bacalaureat”, ex aequo cu cineastul Olivier Assayas, regizorul filmului ”Personal Shopper”, la gala de închidere a Festivalului de Film de la Cannes, care are loc duminică.

În competiţia oficială din acest an a Festivalului de Film de la Cannes au fost proiectate şi lungmetrajele româneşti ”Bacalaureat”, de Cristian Mungiu, şi ”Sieranevada”, de Cristi Puiu.

Filmul românesc ”Dogs”, regizat de Bogdan Mirică, şi coproducţia cu participare românească ”Toni Erdmann”, de Maren Ade, au câştigat, sâmbătă seară, două dintre cele trei premii decernate de Federaţia Internaţională a Criticilor de Film (FIPRESCI) la Cannes, fiind recompensate în secţiunea Un Certain Regard respectiv în competiţia oficială a festivalului. ”Toni Erdmann” reprezintă o coproducţie Germania-Austria-România, al cărei coproducător român este Ada Solomon.