Mai avem nevoie de eleganţă şi sobrietate?

M-am gândit la întrebarea din titlu când ascultam trei dintre cele mai recente apariţii de pe piaţa discografică: Schubert cu pianistul Rudolf Buchbinder şi albumul „Verdi” al sopranei Anna Netrebko. Şi aş vrea să cred că un răspuns pozitiv nu ar fi decât salvator măcar pentru unii, dacă nu pentru toţi oamenii din jur.

Schubert cu Rudolf Buchbinder

În 29 iulie, puteţi asculta la Radio România Muzical cel mai nou disc al pianistului austric Rudolf Buchbinder, pe care românii au şansa să-l audă şi live, în cele două concerte (11 şi 12 septembrie) pe care le susţine alături de Orchestra Filarmonicii George Enescu.

Nu există amănunte picante în viaţa lui Rudolf Buchbinder, este unul dintre interpreţii care se feresc de (prea) multă publicitate, ceea ce nu înseamnă că este uitat de public sau de critică, dovadă fiind, de exemplu, premiul Echo din 2012 (Echo este gala industriei discografice germane) pentru albumul său cu lucrări de Beethoven sau faptul că înainte de Festivalul Enescu urcă pe scena celebrului Festival de la Salzburg.

Cel mai nou album al pianistului Rudolf Buchbinder include lucrări Franz Schubert, câteva dintre cele mai cunoscute: 4 impromptu-uri şi o sonată. Nu este un repertoriu spectaculos, însă nici facil, Schubert situându-se la graniţa aceea subţire dintre clasicism şi romantism şi de aceea fiind greu de interpretat. Iar Rudolf Buchbinder oferă versiuni încărcate de eleganţă şi sobrietate, motiv pentru care am inclus acest album în campania „Votează discul de muzică clasică al anului 2013”. Ascultaţi emisiunea Music box de la Radio România Muzical, luni, 29 iulie de la ora 20, sau accesaţi oricând site-ul campaniei de pe pagina www.romania-muzical.ro pentru o lecţie de interpretare a muzicii lui Schubert.

Verdi cu Anna Netrebko

Tot la eleganţă şi sobritate m-am gândit când am ascultat şi cel mai nou disc al sopranei Anna Netrebko, mult aşteptatul album cu arii de Verdi ce urmează să se lanseze la nivel internaţional în 9 august 2013.

Sigur, Anna Netrebko este mult mai vizibilă în media decât Rudolf Buchbinder, dar asta nu scade deloc valoarea intrinsecă a ceea ce face atât bine, adică să cânte operă.

Mi se pare foarte frumos că în anul când aniversăm 200 ani de la naşterea lui Verdi, una dintre cele mai mari soprane ale timpurilor noastre a ales să înregistreze un album integral Verdi, ocolind însă ariile celebre şi punând în circuitul unui public foarte larg arii mai puţin cunoscute din opere ca „Giovanna d’Arc”, „Macbeth”, „Vecerniile siciliene” sau „Don Carlo”.

M-a surprins şi coperta albumului: pentru că nu a fost căutată o postură prea comercială, cu o Anna Netrebko machiată superb şi într-o rochie de seară care să taie suflarea. Este o Anna Netrebko care arată foarte bine, însă cu părul vânt, mai curând vrând să exprime intensitatea muzicii verdiene, decât să epateze cu propria figură.

Şi mă bucur că o mare cântăreaţă a timpurilor noastre, adulată pe marile scene, mereu în atenţia tabloidelor, cu milioane de discuri vândute, ca o vedetă pop-rock, a preferat să cânte Verdi şi nu Wagner, celălalt mare aniversat al anului 2013. Pentru că în mod bizar pentru mine, majoritatea operelor şi festivalurilor au preferat să pună în scenă mai ales operele lui Wagner, din creaţia lui Verdi fiind preferat mai ales Requiemul. Iar eu recunosc că am crezut mereu că Verdi rămâne mai accesibil şi în orice caz mai cantabil…

Să fie oare pentru că încrâncenarea lui Wagner e mai aproape de societatea în care trăim?

Discul Annei Netrebko poate fi ascultat la Radio România Muzical în luni, 12 august, ora 20 şi este de asemenea inclus în cadrul campaniei „Votează discul de muzică al anului 2013”.

Şi pentru final, Mozart cu Rolando Villazon

Totuşi, 2013 nu este doar anul Wagner şi Verdi; pentru alţii este anul Mozart. Adică pentru tenorul mexican Rolando Villazon, un alt mare nume de cântăreţ al timpurilor noastre, pe care eu nu pot, de exemplu, să mi-l disociez de rolul din „Boema” lui Puccini, unde cânta alături de Anna Netrebko.

Rolando Villazon şi-a propus, alături de dirijorul Yannick Nezet Seguin, să realizeze o serie de discuri cu 7 opere mozartiene. A fost în 2012 „Don Giovanni”, iar în 2 august 2013 se lansează „Cosi fan tutte”.

Intriga din „Cosi fan tutte” (în traducere aşa fac toate…femeile, aş adăuga eu) este general valabilă: o poveste despre iubire şi trădare, condimentată cu mult umor şi însoţită de o muzică superbă. Aşa că iată o opţiune de vară pe care v-o propun, asta dacă nu cumva canicula anunţată nu a topit totul, inclusiv gustul pentru lucruri elegante şi mai sobre decât spectacolul fără sfârşit de care avem parte, vrem, nu vrem, zilnic, în România.

Şi „Cosi fan tutte” va putea fi ascultată la Radio România Muzical: sâmbătă, 31 august, de la ora 19, la emisiunea „Seara de operă”.

Şi dacă reuşiţi să ascultaţi vreunul dintre discurile despre am scriu vreodată pe acest blog, vă aştept reacţiile. Întotdeauna dialogul mi s-a părut important.