Mai avem timp/chef să râdem?

FOTO Costel Pătrăşcan

În fiecare zi navigǎm – cel puţin noi, citadinii- între reflexul mediatic onest al evenimentelor şi ştirile false, între preocupǎrile oficiale nombriliste, care nu se uitǎ decât la cazanul cu puroi al realitǎţii interne, şi nevoia de a privi şi respira într-un spaţiu mai larg, ce ne determinǎ viaţa de zi cu zi, în feluri vizibile sau subtile.

Fiindcǎ, vrem, nu vrem, trǎim într-o lume globalizatǎ, în care informaţia – ca şi fluxurile financiare - circulǎ instantaneu, astfel încât speranţa cǎ minciuna vândutǎ la Bucureşti va fi cumpǎratǎ şi la Bruxelles sau Washington este vanǎ. De ce? Pentru cǎ azi profitǎm cu toţii de ideea unui englez, care, pe la începutul anilor ’90, s-a gândit cum sǎ scoatǎ toate calculatoarele lumii, din singurǎtatea lor. Aşa a creat Sir Tim Berners-Lee autostrada informaţionalǎ mondialǎ, numitǎ world wide web, care astǎzi permite oricui sǎ se deplaseze virtual în orice punct al planetei şi sǎ comunice cu orice alt utilizator. Şi care ne ocupǎ zilnic timpul, producând o schimbare fundamentalǎ a comportamentelor individuale şi sociale.

Fǎrǎ internet, multe din protestele lumii nu s-ar fi putut organiza. Fǎrǎ internet, noi şi copiii noştri am citi mai multe cǎrţi. Fǎrǎ internet, multe din consultaţiile medicale de mâine nu ar avea loc. Fǎrǎ internet, multe din cuplurile de azi s-ar privi în ochi şi s-ar ţine de mânǎ, fiindcǎ nu ar sta alǎturi unul de altul, dar cu ochii în ecranul telefonului şi cu  mâinile ocupate cu iPhone-ul.

La plusurile şi minusurile acestui mijloc de comunicare total invaziv i-a îndemnat sǎ reflecteze, pe caricaturiştii lumii, Costel Pǎtrǎşcan, umoristul en titre al momentului, în România. Mai curând la minusurile reţelelor de socializare, fiindcǎ e vorba de caricaturǎ, adicǎ de acea formǎ de reacţie artisticǎ la imediat, care nu mângâie realitatea pe creştet, ci o cam ia la întrebǎri.

Aşa a apǎrut în lumea realǎ – nu în cea virtualǎ – Salonul Internaţional de Caricaturǎ de la Brǎila, oraşul dunǎrean care are norocul sǎ-i spunǎ lui Costel Pǎtrǎşcan: cetǎţeanul meu. Nu-i zice încǎ: de onoare, dar, dupǎ ce proiectul primului Muzeu al Umorului din România va prinde viaţǎ aici, s-ar putea ca umoristul sǎ primeascǎ şi acest calificativ de nobleţe, permis de autoritǎţile locale republicane.

Premiul 3 - Jitet Kustana

Sanda Vişan: - Peste 300 de caricaturişti, adunaţi într-un poligon, adicǎ o salǎ de expoziţie. Aţi obţinut aprobarea pompierilor, dat fiind potenţialul exploziv al evenimentului?

Costel Pǎtrǎşcan: - Tot timpul am extinctorul pregătit! Totodată, ţin cont să dozez intensitatea râsului, pentru a fi suportabil publicului.

S.V. - Aţi ales materialul exploziv din oferta participanţilor, sau au lucrat ei cu substanţe/teme impuse de dv.?

C.P. - S-a lucrat pe tema impusă. Anul acesta tema a fost: Reţele de socializare, iar numărul lucrărilor s-a apropiat de 800, caricaturişti au fost din 50 de ţări, iar numărul graficienilor satirici a fost 319!

S.V. - Cine a finanţat evenimentul, industria de armament?

C.P. - Salonul Internaţional de Caricatură este finanţat de Consiliul Judeţean Brăila, iar echipa a fost completată de Centrul de Creaţie. Chiar dacă pare lipsit de modestie, trebuie să spun că este cel mai important salon din România, că s-a consacrat în competiţiile internaţionale de gen şi am ajuns la a 13-a ediţie!

S.V. - Trǎim într-un timp în care performanţa politicienilor care ne conduc ne îngheaţǎ râsul pe faţǎ. De la expoziţie la ce sǎ ne aşteptǎm?

C.P. - Expoziţia se bucură de succes, iar publicul tânăr pe care l-am avut drept ţintă a fost constant în sala de expoziţie, s-a regăsit în multe dintre ipostaze, fiindcă, în caricaturi, era vorba despre Facebook, Instagram, Twitter - altfel spus, despre ei!

S.V. - Ce mǎsuri au luat autoritǎţile locale, aflând cǎ vreţi sǎ schimbaţi statutul oraşului, transformându-l în capitala caricaturii?

C.P. - Nu vor fi luate măsuri, dar vom încerca să facem un oraş mai vesel. Sperăm ca Brăila, prin Muzeul Umorului, la care lucrăm, să devină capitala bunei dispoziţii.

Premiul 2 - Didie Sri Widiyanto

S.V. - Care este echipa din spatele lui Costel Pǎtrǎşcan, cum au ajuns caricaturiştii lumii sǎ ştie despre Brǎila, capitala râsului de toamnǎ?

C.P. - Nu există o echipă în spatele meu, dar pentru acest salon formez o echipă cu angajaţii Centrului de Creaţie, care ştiu sǎ organizeze evenimente artistice, indiferent de domeniu. Regulamentul Salonului de Caricatură Brăila a fost postat pe site-urile internaţionale de caricatură, dar transmis şi individual cǎtre foştii participanţi valoroşi, din ediţiile anterioare, noi având câteva sute de adrese ale caricaturiştilor din lume.

Premiul 1 - George Licurici

S.V. - Ce criterii de selecţie aţi avut? Au fost şi respinşi?

C.P. - Criteriile după care au fost selectate lucrǎrile în expoziţie, cât şi desenele premiate au fost: generozitatea ideii, măiestria artistică şi respectarea temei. Într-adevăr, am eliminat caricaturile care nu au fost la nivelul unui astfel de salon...

S.V. - Cine a ales câştigǎtorii?

C.P. - Câştigătorii au fost aleşi de un juriu al cǎrui preşedinte a fost criticul de artă Tudor Octavian, un prieten de 13 ani al Salonului brăilean. Ceilalţi juraţi au fost: Constantin Pavel, Doru Axinte, Leonte Năstase, toţi caricaturişti cu rezultate deosebite în astfel de competiţii. Şi, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, Costel Pătrăşcan.

Timp de 10 ani, din echipa noastră de juraţi a făcut parte un caricaturist cu totul special: Mihai Stănescu.

S.V. – Dumnezeu sǎ-l ierte! Cine sunt teroriştii râsului, care au tras în poligonul din Brǎila?

C.P. - Anul acesta, câştigătorii Salonului au fost caricaturiştii: Marele Premiu - Agus Harsanta (Indonezia), premiul I - George Licurici (România), premiul II - Didie Sri Widiyanto (Indonezia), premiul III - Jitet Kustana (Indonezia), iar premiile  special au mers la: Constantin Ciosu (România), Pawel Kuczynski (Polonia), Gabriel Rusu (România).

S.V. - Premiile sunt doar morale sau au şi ceva material agǎţat de ele?

C.P. - Premiile au şi o componentă morală, dar şi financiară, acestea însumând 4.700 euro. Sunr cele mai importante premii din ţară, comparabile la nivel internaţional.

S.V. - Ce comisioane şi cui le-aţi dat, ca sǎ cuceriţi Brǎila cu explozia râsului?

C.P. - Şpăgile au fost bine plasate şi am urmărit sǎ atingem acel centru al râsului despre care se spune că-l avem în creier. Vă fac o confidenţă: nu-ţi trebuie mult ca privitorul să fie fericit, doar o caricatură inteligentă, în care să se regăsească.

Marele premiu - Agus Harsanta

S.V. -  Pentru cine nu are acces la expoziţie, ne puteţi spune cam ce gândesc, în mare, caricaturiştii despre felul cum (nu) mai vorbim unii cu alţii?

C.P. - Pentru cei ce nu vor vedea expoziţia, vă pot spune că au ce regreta. Tema a fost privită şi rezolvată din toate unghiurile posibile. Bineînţeles cǎ unele trebuie “”citite”” în contextul spaţiului de unde provin autorii. Umorul este greu de povestit, expoziţia trebuie neapărat văzută!

S.V. - Costel Pǎtrǎscan ce crede despre facebook, unde e (zilnic) prezent?

C.P. - Pentru mine, personal, Facebook-ul este chiar un mod de comunicare cu bucata mea de societate românescă. Pot să-mi spun părerea, să iau atitudine, atunci când este cazul şi să fim fericiţi câteva minute împreună, fiindcă râsul, după părerea mea, este sinonim cu o porţie de fericire.

S.V. - NU existǎ şi un bine, în tot rǎul reţelelor sociale?

C.P. - Ca şi frumuseţea, binele stǎ în ochii utilizatorului. Cred cǎ există şi mult bine în reţelele de sociale, mai ales dacă le vom folosi cu măsură!

S.V. - Conform planului dv., va supravieţui cineva experienţei privitului, la Salonul Caricaturii de la Brǎila?

C.P. - Evident că va supravieţui! În primul rând, toţi cei care vor trece pragul expoziţiei. Totodată, va mai rămâne în urmă un Muzeu al Umorului, în care vor fi arhivate zâmbete şi, de ce nu, hohote de râs. Vă aşteptăm la Brăila pentru o burtă de peşte, dar mai ales, o burtă de râs!

Nu-l luaţi total în serios pe Costel Pǎtrǎşcan; doar e umorist, nu ştii niciodatǎ când vorbeşte serios şi când glumeşte. Aşa cǎ grǎbiţi-vǎ la Salonul Caricaturii, care rǎmâne deschis pânǎ pe 14 octombrie. Şi dacǎ chiar nu ajungeţi, priviţi o ediţie prescurtatǎ, „rǎsfoind“ catalogul expoziţiei.