INTERVIU Vlad Zamfirescu, despre „Secretul fericirii”: „Vizavi de locul de filmare era un club şi aveam muzică noapte de noapte pe platou”
0„Secretul fericirii”, debutul în regie al actorului Vlad Zamfirescu, a intrat recent în cinematografe. O poveste despre prietenie, dragoste şi răzbunare, filmată într-un singur loc, pe terasa de pe acoperişul unui bloc, „Secretul fericirii” are la bază cartea lui Alexandru Popa. Într-un scurt interviu pentru „Adevărul”, Vlad Zamfirescu povesteşte ce a însemnat munca la acest proiect.
Pe Vlad Zamfirescu (44 de ani) îl ştiţi de pe scenele teatrelor, dar şi de pe ecrane, din filme precum „Restul e tăcere”, în regia lui Nae Caranfil. Cel mai recent proiect al său este „Secretul fericirii” în care are o dublă calitate: de actor şi de regizor.
În calitate de actor îl joacă pe Tom, personaj de o inteligenţă sclipitoare, după cum a povestit pentru „Adevărul”. În ceea ce priveşte partea de regie, totul a venit foarte firesc, mai ales pentru că a fost fascinat de text, la care s-a raportat ca la unul scris de un mare autor.
Filmul urmăreşte doi prieteni care descoperă că fericirea unuia depinde de nefericirea celuilalt, pentru că resursele de fericire ar fi limitate. Spre final, o răsturnare de situaţie arată cât de fragilă este fericirea oamenilor şi cât de rapid poţi trece de la extaz la agonie. Toate astea cu camera doar pe chipurile celor trei personaje.
Cum ai ajuns în postura de regizor?
Destul de firesc. Am început acum ceva ani să montez în teatru, apoi proiectele ca şi regizor s-au înmulţit. Şi aşa am ajuns la „Secretul Fericirii” care mi-a fost propus ca scenariu de film. Şi, pentru că şi Cristina Dobriţoiu (producătorul filmului-n.r.) a considerat că scenariul e foarte bun, am ajuns aici.
Cum te-ai raportat la textul scris de Alexandru Popa?
Am fost fascinat de text. Am învăţat în şcoală că atunci când te întâlneşti cu un text al unui autor important, trebuie să te gândeşti de 10 ori înainte să ai curajul să tai sau să modifici ceva. Omul ăla a stat probabil luni de zile aplecat asupra textului. Cine să mă cred eu să tai, să inversez scene şi să hotărăsc într-o repetiţie de patru ore că am soluţii mai bune decât el?
La „Secretul Fericirii” m-am raportat ca la un text scris de un mare autor.
Theo Marton, Vlad Zamfirescu şi Irina Velcescu în „Secretul fericirii”
Cum ai invita pe cineva să vadă „Secretul fericirii”? Ce i-ai spune?
I-aş spune, „du-te să îl vezi şi vorbim după. E o poveste coerentă, cu răsturnări de situaţie şi cu un final consistent. Aştept să mă contrazici”.
Din postura de regizor, care ţi s-a părut cel mai dificil lucru în realizarea filmului?
Multe lucruri au fost dificile. Am lucrat nopţile, m-am întâlnit cu situaţii noi, provocări. Cea mai mare provocare a fost să ne descurcăm cu sunetul în direct. Vizavi de locul de filmare era un club şi aveam muzică noapte de noapte pe platou. Dar am avut alături o echipă de profesionişti care m-a ajutat s-o scoatem la capăt.
Există puncte în care te regăseşti în Tom, care ar fi?
Sigur că făcând rolul am căutat să-l înţeleg. E un om în primul rând. Cu emoţii, cu dureri. Aici cred că ne regăsim toţi.
Inteligenţa lui, a personajului, din punctul meu de vedere, e sclipitoare. Aici am avut mult de furcă, încercând să fac faţă.
La Irina Velcescu şi Theo Marton cum ai ajuns? De ce ei ca parteneri în film?
Simplu. A fost un casting restrâns, şi am considerat că ei sunt cei mai potriviţi pentru aceste personaje. Şi sunt încântat de ce au realizat în acest film.
Ai o scenă preferată în film?
Nu ştiu, toate îmi plac. Poate că scena când cad măştile şi iese totul la iveală e cea ma importantă.
Spuneai, la un moment dat, într-un interviu, că atunci când nu mai înveţi, eşti mort ca artist. Munca la „secretul fericirii” ce te-a învăţat?
A fost o etapă frumoasă şi consistentă din viaţa mea. Sigur am învăţat multe. Am dat cu nasul de ce înseamnă să coordonezi camera, sunetul, luminile, montajul. Şi sper să ajung să mă perfecţionez.
Tu, unde, în ce găseşti fericirea?
Încerc să o găsesc în viaţa de zi cu zi. Să fac, tot ce fac, cu plăcere şi pasiune. Să ma bucur de fiecare moment.
Dar nefericirea? Oamenii pot, de regulă, să indice mai simplu ce înseamnă nefericirea pentru ei.
Nefericirea apare, cred, când apar boala, lipsurile, dar cel mai important, cred că apare când lipseşte iubirea.