Articol publicat pe blogul Despre Opera.

Au fost multe criterii, obiective şi subiective, irelevante acum. Important este că toate mi-au plăcut aşa cum mă aşteptam, iar câteva seri au fost chiar dincolo de ce mi-am imaginat.

Top 5 cele mai frumoase momente trăite la Enescu 2017:

1. Così fan tutte – Pur şi simplu a fost o lecţie şi o revelaţie. Cum se cântă Mozart? De ce Mozart este un geniu? Concertul lui Mark Minkowski a răspuns complet ambelor întrebări, în spectacolul din noaptea de 8 spre 9 Septembrie.

2. Balkan – Oricât de subiectivă ar părea, această alegere respinge ipocrizia, în primul rând. Sunetele sunt cunoscute, indiferent de voinţa noastră, încă de la petrecerea de după botez, şi ne vor însoţi toată viaţa, fie că vrem, fie că nu. Prezentarea acestui eşantion cultural al Balcanilor a fost impecabilă, comparabilă cu cea a unui concert de muzică sacră.

3. Simfonia nr. 3 – Pentru că interpretarea lui Antonio Pappano a fost revelatoare pentru una dintre lucrările cele mai importante dar şi mai ermetice ale artei lui George Enescu.

4. Rapsodia română nr. 2 – Pentru caracterul pe care i l-a imprimat Riccardo Chailly, neobişnuit de melodramatic.

5. Œdipe – Pentru sonoritatea excelentă a London Philharmonic Orchestra şi o distribuţie foarte bună, deşi, în plan vocal, s-ar fi putut şi mai bine de-atât. O prezentare mai bună ar fi urcat acest concert pe un loc superior.

Menţiune specială: Mathis der Maler – O provocare intelectuală care m-a urmărit zile în şir. Dacă ar fi fost şi o realizare muzicală mai bună şi nişte proiecţii video mai reuşite, ar fi fost cel puţin pe locul 3.

Citeşte continuarea articolului pe blogul Despre Opera.