Cannes 2017. Şapte premii, plus unul special şi doi câştigători la scenarii. Multe femei printre învigătoare FOTO
0Cea de-a 70-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes s-a încheiat duminică seară cu o gală la care filmul ”The Square”, regizat de suedezul Ruben Östlund, a primit trofeul Palme d’Or.
Text de criticul de film Irina Margareta Nistor
Nicole Kidman, premiul special al celei de-a 70-a ediţii, fiind considerată Regina, acestui an, în care a fost în competiţie cu două filme , coşmarescul grecului Lantimos, care a luat disticţia pentru pentru script (Eu cred că i-au dat că le-a fost frică de el! E o remarcă ironică, dar nu cred că-i departe de adevăr, cel puţin în subconştientul colectiv al juriului, cu timidul lmodovar, în frunte) şi un fel de Misery, în variantă, Război de secesiune, Beguiled, al Sofiei Coppola, care a luat pentru regie şi i-a mulţumit tătălui, care i-a transmis iubirea de filme şi tehnica şi mamei care a încurajat-o, (în ambele e şi Collin Farrell) . A mai fost prezentă gracila australiancă şi în formidabilul serial al lui Jane Campion : Top of the Lake: China Girl şi , dar din păcate şi încă înt-o oroare, în afara competiţiei: How to Talk to Girls at Parties (unde e cu Elle Fanning, care-i dă replica şi în Beguiled).
Lynne Ramsey ia, ex-aequo, pentru scenariul unui thriller violent, dar care te ţine cu sufletul la gură, şi cu inima-n gât, într-o ţesătură cronologică măiastră , pentru You were never really here. Sigur că e şi meritul lui Joaquin Phoenix, mai bun şi mai subtil ca niciodată, într-un rol în care uşor ar fi putut cădea în clişee. Capătă trofeul de interpretare masculină şi se scuză , că neaşteptându-se şi-a trimis acasă pantofii de lac acasă, şi a venit în bascheţi (Chiar dacă nu-i adevărat, sună bine!)
De pe trepte, ne-am dat seama că Diane Kruger o să ia interpretarea feminină. Nu neapărat că ar fi fost cea mai grozavă, dar filmul era din categoria celor politically correct şi a veşnicelor ameninţări teroriste!(Chiar şi în ultima zi s-a amânat cu o oră o proiecţie, cea cu pelicula japoneză, pt că a apărut ceva suspect, în Sala Bunuel.)
Premiul juriului a plecat în Rusia , la Loveless a lui Zvianghinţiev sau cum transcriu englezii Zvyagintsev! (L-a ridicat cu un aer uşor nemulţumit. Şi ce actriţă senzaţională era şi aici, în povestea cu divorţul ucigător ori la Loznitza , nevasta, care încearcă să ajungă la soţul ei, aflat pe nedrept în închisoare, ca să-i ducă un pachet!)
120 de bătăi pe secundă, despre SIDA, şi lupta unei organizaţii în anii 90, pentru recunoaşterea unei molime, unei epidemii, care a făcut infinit mai multe victime în Franţa , decât în Anglia sau Germania. 2h20 foarte agitate şi greu de urmărit, departe de impecabilul Philadelphia, dar suficient deagresiv, cât să nu fie ignorant. La limita documentarului, cu momente tulburătoare, dar şi mult prea dese scene de sex, excesiv de explicite! Regizorul Robin Campilo a cerut să ne amintim nu doar de cei care au murit, ci şi de cei care au supravieţuit!
Şi la final (din nou deductibil după cei care fuseseră pe covorul roşu cu câteva minute înainte) The Square/Pătratul, suedezul care se petrece într-un muzeu, cu snobisme şi terbilisme, plus nenumărate înjurături, neaoşe, româneşti, traduse cu destulă blândeţe. Era din start printre favorite şi-a luat Frunza de palmier, din aur, bătută-n diamante, pe care probabil că o s-o expună, pe undeva! Ruben Ostlund, la care te-ai fi aşteptat să fie mai reţinut, ca scandinav, a reacţionat după modelul (teoretic de neurmat, dar de neuitat) al lui Roberto Benigni!
Şi am să închei ca Martin Luther King Jr. : I had a dream…
În visul meu, Palme d Or-ul mergea la o capodoperă de poezie şi speranţă: Wonderstruck ! Se petrece, parţial, tot într-un muzeu, replica repetitivă, fiind Să te uiţi spre stele, chiar şi când eşti la pământ! N-are momente greu de suportat, şi nici nu e porno, sau chiar cu aer de orgie, ca altele, printre preferate şi răsplătite. E din categoria celor cu care greu te mai întâlneşti!
Pentru scenariu (şi curaj de-ai pune o oglindă în faţă lui Godard, Redutabilul) lui Hazavanicius.
Lui Naomi Kawase (care a luat Ecumenicul) pentru lumina în întunericul nevăzătorilor- cinefili (şi ca un omagiu şi o reamintire a lui Michele Morgan, în Simfonia pastorală)
Când m-am trezit, la realitate, nu m-am bucurat decât pentru You were never here, plus iranianul: Un om integru de la Un certain regard şi L Oeil d Or / Ochiul de aur pentru documentarul-bijuterie a lui Agnes Varda: Visages/Villages!
Sunt 10 ediţii de când scriu cronici de la Cannes. RomPetrolul m-a ajutat şi anul acesta să pot relata şi să pot povesti la toamnă, când o parte din titluri vor călători prin România, detalii de pe Croazetă!
Şi mi-a venit complet inima la loc, când am descoperit că pe Canal + se dădea : 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile! În paralel cu ploaia de artificii!
Lista completă a premiilor celei de-a 70-a ediţii a Festivalului Ide Film de la Cannes (17 - 28 mai):
Competiţia oficială:
Palme d’Or – ”The Square”, de Ruben Östlund
Marele Premiu al Juriului – ”120 Battements par Minute”, de Robin Campillo
Premiul Juriului – ”Loveless/ Nelyubov”, de Andrey Zvyagintsev
Premiul pentru regie – Sofia Coppola (”The Beguiled”)
Premiul pentru scenariu – ex-aequo: Yorgos Lanthimos şi Efthimis Phillipou (”The killing of a sacred deer”) şi Lynne Ramsay (”You were never really here”)
Premiul pentru interpretare masculină – Joaquin Phoenix (”You were never really here”, de Lynne Ramsay)
Premiul pentru interpretare feminină – Diane Kruger (”In the fade”, de Fatih Akin)
Caméra d'Or – ”Jeune Femme”, de Léonor Serraille
Palme d’Or pentru scurtmetraj – ”A gentle night/ Xiao Cheng Er Yue”, de Qiu Yang
Menţiune specială a juriului pentru scurtmetraj – ”The Ceiling/ Katto”, de Teppo Airaksinen
Palme d’Or onorific – Jeffrey Katzenberg
Premiul celei de-a 70-a aniversări – Nicole Kidman
Un Certain Regard:
Marele Premiu - ”Lerd”, de Mohammad Rasoulof
Premiul Juriului – ”Las hijas de abril”, de Michel Franco
Premiul pentru regie – Taylor Sheridan, pentru ”Wind River”
Premiul pentru interpretare feminină – Jasmine Trinca, pentru pelicula ”Fortunata”, regizată de Sergio Castellitto
Premiul pentru scenariu - ”Barbara”, de Mathieu Amalric
Cinéfondation:
Premiul I - ”Paul est là”, de Valentina Maurel
Premiul al II-lea - ”Heyvan/ Animal” (Iran), de Bahram & Bahman Ark
Premiul al III-lea - ”Deux égarés sont morts”, regizată de Tommaso Usberti
Premiile criticii internaţionale – FIPRESCI:
"120 Beats Per Minute", de Robin Campillo (Competiţia oficială)
"Closeness", de Kantemir Balagov (Un Certain Regard)
"The Nothing Factory", de Pedro Pinho (Quinzaine des Réalisateurs)
Premiile Juriului Ecumenic:
Marele Premiu – ”Radiance”, de Naomi Kawase
Semaine de la Critique:
Marele Premiu (Grand Prix Nespresso) - ”Makala”, regizat de Emmanuel Gras
Révélation France 4 - ”Gabriel e a montanha”, de Fellipe Gamarano Barbosa
Premiul Découverte Leica Cine pentru scurtmetraj - ”Los Desheredados”, de Laura Ferrés
Aide Fondation Gan à la Diffusion - Version Originale Condor, distribuitor al filmului ”Gabriel e a montanha”
SACD - Léa Mysius , pentru ”Ava”
Premiul Canal+ - ”How would you react in time of war?”, de Aleksandra Terpińska
Quinzaine des Réalisateurs:
Premiul Art Cinema – ”The Rider”, de Chloé Zaho
Premiul SACD - ”Bright Sunshine in”, de Claire Denis, ”L'amant d'un jour”, de Philippe Garrel
Premiul Europa Cinemas Label - ”A Ciambra”, de Jonas Carpignagno
Premier Prix Illy pentru scurtmetraj – ”Retour à Genoa City”, de Benoît Grimalt
Carrosse d'Or – cineastul german Werner Herzog
Queer Palm – "120 Beats Per Minute", de Robin Campillo
Palm Dog – Bruno din ”The Meyerowitz Stories”, de Noah Baumbach
Se încarcă comentariile...
