Cea mai veche fosilă a Homo Sapiens, descoperită în Maroc, schimbă istoria originii umanităţii

Cea mai veche fosilă a Homo Sapiens, descoperită în Maroc, schimbă istoria originii umanităţii

Porţiunea de maxilar descoperită în 1961 în Jabel Irhound, Maroc.

Fosilele descoperite în Maroc sunt cele mai vechi rămăşiţe cunoscute ale Homo Sapiens, a anunţat un grup de cercetători miercuri. O descoperire ce rescrie istoria originii umanităţii şi sugerează că specia noastră a evoluat în mai multe locuri de pe continentul african.

Ştiri pe aceeaşi temă

Până acum, povestea originii speciei noastre începea aproximativ acum 200,000 de ani, în estul Africii, în Etiopia de astăzi, unde primul Homo Sapiens s-a rupt de o specie ancestrală, probabil Homo Erectus, de unde s-a răspândit, în mod linear în următoarele milenii, la nord în Europa şi apoi în restul lumii.

„Nu am evoluat dintr-un singur 'leagăn al umanităţii' undeva în estul Africii”, a afirmat Philipp Gunz, paleoantropologist în cadrul Institutului Max Planck din Leipzig, Germania, şi unul dintre co-autorii a două studii publicate în revista Nature. „Am evoluat pe continentul African”.

Până acum cea mai veche fosilă a speciei noastre avea o vechime de 195,000 de ani. Noile fosile descoperite au aproximativ 300,000 de ani. Faptul remarcabil al noii descoperiri este că aceasta contrazice paradigma acceptată până acum că Homo Sapiens a evoluat într-o singură mică regiune, de unde, acum aproximativ 70,000 de ani, au pornit spre alte continente. Descoperirea din Maroc, dintr-un site numit Jebel Irhound, indică că primii Homo Sapiens nu doar că erau capabilă să folosească focul şi să utilizeze unelte şi arme complexe, dar site-urile din apropiere arată că aceştia căutau şi utilizau resurse pe distanţe lungi. Cum unelte asemănătoare s-au găsit în mai multe locaţii din Africa, despre care paleologii nu puteau spune că aparţineau primilor Homo Sapiens, această descoperire ridică posibilitatea ca aceştia să fi evoluat într-o reţea de mici grupuri răspândite pe tot continentul.

Şi povestea fosilelor de la Jabel Irhound este interesantă. Acestea au fost descoperite în anul 1961, iar vechimea lor a fost estimată iniţial la 40,000 de ani. În anii 80, paleoantropologistul Jean-Jacques Hublin a analizat îndeaproape una dintre aceste fosile, o parte a unui maxilar. Dinţii erau asemenea oamenilor de astăzi, însă forma osului părea extrem de primitivă. „Lucrurile nu se legau complet”, şi-a amintit Dr. Hublin, în prezent la Institutul Max Planck. Din anul 2004, Dr. Hublin şi colegii săi au lucrat la o nouă metodă de datare, numită termoluminiscenţă - ce estimează perioada acestor fosile pe baza uneltelor de piatră arse găsite în acest site.

Conform concluziilor celor două studii, primii Homo Sapiens aveau forma feţelor  asemănătoare cu ale oamenilor din prezent, principala diferenţă fiind în mărimea craniului. „Faţa acestora este asemenea unei persoane pe care o poţi întâlni în metrou”, a afirmat Dr. Hublin. Pe de altă parte, creierul acestor primi oameni era diferit faţă de al nostru. Deşi erau la fel ca mărime, acestea aveau o formă lunguiaţă, asemenea primilor hominizi.

Dr. Gunz, de la acelaşi institut, a declarat că creierul uman a devenit rotund într-o etapă ulterioară a evoluţiei. Două regiuni din spatele creierului par a se fi lărgit în ultimele câteva mii de ani. Chiar dacă nu pot spune în ce fel un creier mai rotund a schimbat modul de a gândi, Dr. Gunz susţine că aceste schimbări reprezintă o „adaptare a modului în care creierul funcţionează”. 

John Hawks, profesor la Universitatea Wisconsin, a subliniat însă că este poate o problemă filosofică cu privire la „pe cine includem în categoria Homo Sapiens”. Acesta, contrazicându-l pe Dr. Hublin, susţine că evoluţia speciei noastre nu este o linie dreaptă, ci una ce produce mai multe ramuri, multe din ele dispar apoi, altele se reunesc în viitor de unde izvorăsc alte ramuri. Unele se recombină, altele mor. Evoluţia este un haos întortocheat. Iar în acest haos, nu este clar când am devenit umani.

„Sunt aceste specimene marocane cu adevărat strămoşii noştri? Nu ştim încă sigur”, susţine acesta.

„Imaginaţi-vă că vă ţineţi mama de mână, iar ea o ţine pe mama ei de mână şi tot aşa mai departe, un lanţ ce merge înapoi în trecut 300,000 de ani. Vorbim despre între 10,000 şi 15,000 de oameni într-un rând - populaţia unui mic orăşel este ceea ce vă leagă în toată această perioadă de timp. Sunteţi conectat de persoana de la capătul acestui lanţ, însă această persoană nu arată exact ca dumneavoastră. Faţa este aceeaşi, dar poate craniul este ceva mai mic. Poate că au greutăţi în a ţine pasul cu dumneavoastră într-o conversaţie. Această persoană este în acelaşi timp asemenea şi diferită de dumneavoastră”, a ilustrat profesorul John Hawks această dilemă.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările