Knotch este o aplicaţie pentru iOS care este o mică reţea socială în care putem să ne dăm cu părerea şi să ne arătăm aprecierea sau nemulţumirea faţă de un subiect. Totul se realizează cu ajutorul culorilor. Nu o laud pentru că aş fi plătit, ci o laud pentru că e una dintre cele mai "addictive" aplicaţii pe care le-am avut eu pe iPhone. Dacă aveţi 3G pe telefon, eu v-o recomand în metrou. Făcând un drum de 50 de minute între Militari şi Pipera, "knotchuit-ul" este activitatea mea de bază, atunci când am abonamentul plătit. 

Nu ştiu dacă înţelegeţi cât de plăcut este să lauzi sau să critici cu ajutorul culorilor, pe o aplicaţie foarte bine realizată. Iar cea care a contribuit la ea este o româncă, Anda Gânscă, din Cluj. Povestea ei o găsiţi mai jos. Cea care nu a mai apucat să fie publicată. Cea din decembrie. 

Aplicaţia o găsiţi aici, pe iTunes. Pe Android, în curând. 

Povestea vine mai jos. N-are titlu. 

„Imaginează-ţi că eşti Nike şi eu te voi contacta. O să-ţi zic «Bună, eu sunt Anda. Ţi-am construit deja un panou de control cu două variabile, la care mai ot adăuga alte 20 şi să-ţi fac o analiză completă în doar trei ore. În timp real vei şti sentimentele oamenilor asupra brandului tău»“. Acesta este unul dintre pasajele convorbirii cu Anda Gânscă. Născută la Cluj, educată la Stanford, românca este la doar 24 de ani deja antreprenor în Silicon Valley. Primul ei produs, Knotch, o aplicaţie mobilă unde oamenii pot să-şi exprime sentimentele faţă de orice concept, poate fi următorul succes de pe reţelele sociale.

Povestea Andei e una dintre acele istorii jurnalistice care pare cusută cu aţă albă. Şi deşi viitorul poate să-i surâdă, Anda vorbeşte despre momentul actual ca despre o întâmplare fericită. „Mi-aş fi dorit să zic că am fost foarte bună şi am fost selectată la Stanford. Eu la 16 ani ascultam Nirvana, citeam Nietzsche şi eram foarte emo. La 17 ani eram o piţipoancă şi aveam şuviţe blonde. Dar atunci mi-am dat seama că trebuie să acţionez pe intuiţie şi să-mi regândesc viaţa“, povesteşte tânăra antreprenoare.

Cât de greu eşti admis la Stanford din această postură? Anda Gânscă poveseşte că a a vrut să regândească totul din perspectiva genei de antreprenor, iar când a fost sunată de la Stanford să fie anunţată că a intrat tocmai asta i s-a spus. „Mi-au zis că au văzut genele unui antreprenor. Atunci am realizat că mi-a zâmbit viaţa. Nimeni nu credea că voi intra, nici măcar familia mea care mi-a zis că nu am nicio şansă şi nu au vrut să-mi plătească aplicaţia“, îşi aminteşte Anda.

Visul a început în februarie

În timpul facultăţii Anda a studiat econometrie, adică acea ramură a economiei care se ocupă cu administrarea şi interpretarea unor date din bazele sociale. Pentru antreprenoriat, tânăra spune că a simţit chemarea încă de mică. „La Stanford am înţeles cât de important e să-ţi foloseşti forţa modelând-o într-un produs şi cât de lung este drumul de la chemare, la idee, la produsul final“, spune ea.

La începutul lui februarie 2012, visul antreprenorial al Andei începea să prindă contur, atunci când a început să lucreze în centrul mondial al tehnologiei, Silicon Valley, la un nou tip de aplicaţie şi reţea socială, inspirată de studiile ei în econometrie. Knotch se numeşte, iar oamenii pot să ofere opinii în culori, de la roşu la albastru, despre orice concept. Astfel, la final, pot ieşi analize foarte interesante ale sentimentelor publicului asupra unui produs anume.

„Eu scriu de mult timp pentru că am multe opinii. Mi-am dat seama că opiniile nu contează în social media. Exprimi o opinie pe Facebook şi în câteva secunde moare. Exprimă o idee în Twitter şi a dispărut şi mai rapid. Este foarte greu să aduni opinii despre un anumit subiect într-un singur loc“, îşi începe prezentarea reţelei Anda Gânscă. Lucrurile devin mai clare acum. Vorbim despre opinii centrate într-un singur punct, despre un anumit subiect, la o anumită dată. Un fel de sondaj de opinie global despre orice subiect, la orice oră din zi sau noapte.

Inginerul salvator

Următorul pas pentru Anda Gânscă a fost găsirea unui cofondator. Pentru că orice afacere care înseamnă şi parte tehnică are nevoie de un inginer bun alături, Anda a plecat în căutarea lui, dar se pare că e mai greu să găseşti în Silicon Valley decât la Bucureşti sau Cluj, oraşul ei natal.

„Mi-am dat seama că e rău să fii în Silicon Valley. Am început să vorbesc cu oameni de la Stanford şi ei aici au oferte de la Facebook pe 200.000 de dolari pe an. Sunt obişnuiţi să îl întâlnească pe şeful de la Dropbox la petreceri, nu să-şi petreacă timpul cu o anonimă. E mult mai greu să fii relevant“, îşi aminteşte clujeanca.

Dar iată, a apărut Stephanie Volfstun, cofondatoarea reţelei Knotch. Echipa numără în total patru oameni. După patru luni de dezvoltare, aplicaţia este disponibilă acum în magazinul online Apple. „Am schimbat mereu. Am vrut o reţea privată. Apoi una de business. Am început cu o aplicaţie web, dar a fost un total eşec. Dar am lansat o aplicaţie în teste extrem de simplă la care am adăugat ce au vrut utilizatorii. Iar acum, după două săptămâni, 81% din cei care au folosit-o s-au întors deja în Knotch“, spune optimistă Anda.

Româncă, nu americancă

Deşi prezentul ei este în SUA în acest moment, Anda Gânscă nu se gândeşte să rămână acolo sau să devină cetăţean american. „Am un ţel de a atinge un anumit nivel de dezvoltare personală şi profesională ca să mă simt pregătită să mă întorc acasă. România mi-a dat mult. Mi-a dat o identitate care m-a ajutat. Vreau să dau înapoi şi cred că pot să ajut. Nu devin eu americancă. Eu sunt româncă. Punct“, spune hotărât Anda. Revenirea? Cât de curând se poate.

Visul de a „knotchui“

Nu de multe ori ne impresionează o aplicaţie. Jurnaliştii de tehnologie sunt sceptici, aşa cum a trăit-o şi Anda când a vorbit cu site-ul TechCrunch. „Când i-am zis femeii că nu există platformă de opinii, a început să ţipe că există şi că e Twitter“, spune amuzată Anda. Dar cu tot scepticismul nostru, fără urmă de naţionalism, Knotch este una dintre cele mai de viitor aplicaţii întâlnite în ultima vreme, mai ales din prisma capitalizării.

Posibilităţile reţelei sunt explicate chiar de către Anda. „Industria de analiză de sentimente în SUA s-a dezvoltat şi are o rată de corectitudine de 60%. Knotch vine cu o rată de 100%. Deja am fost contactaţi de către branduri, care aşteaptă cu interes creşterea noastră“, spune tânăra.

Anda şi Stephanie Volftsun vor să facă bani prin asocierea datelor cu firmele care au nevoie de ele. Un univers în care datele personale au devenit o monedă are acum şi un birou de tranzacţii. Prin Knotch, cele două pot lua datele generale, fără identificarea persoanelor, şi le pot transforma în baze de date cu păreri şi opinii despre un anumit brand. Iar acestea din urmă, spune Anda, vor dori să plătească bani grei pentru aşa ceva în viitor, deoarece totul este foarte rapid şi mai ales exact.

De asemenea, utilizatorii ar putea să facă bani sau să obţină avantaje prin asocierea actului de a „knotchui“ cu o firmă. „Te duci la Starbucks. Bei o cafea. «Knotch about it!». Iar apoi ai putea primi o reducere pentru că ai făcut asta“, explică fata.

„Nu vreau să fur datele oamenilor. Cred că e cazul să înţelegem că putem să culegem date împreună şi să le folosim pentru binele reciproc. Knotch ar putea fi o telecomandă prin care internetul vorbeşte cu tine. De ce nu aş vrea ca firmele să ştie ce apreciez? De ce nu aş vrea să nu mai primesc reclame la scutece de bebeluşi pentru că nu-mi plac bebeluşii, iar firmele vor şti foarte bine asta pentru că le vom da noi analize prin Knotch“, povesteşte optimist tânăra antreprenoare absolventă de Stanford.