Brusc şi statul a adoptat măsuri de comunicare de la distanţă. Până şi derularea adunărilor generale ale companiilor a fost posibilă doar prin corespondenţă, la care până nu de mult nu exista această opţiune, în special la companiile de stat, unde statul trimitea mandatul cu un purtător.  

Dacă viaţa de dinainte pare ireversibilă, oare cea de acum este definitivă? Inevitabil ne-am ciocnit în ultimele săptămâni cu teorii ale conspiraţiei, care duc până la o nouă revoluţie tehnologică, totul în online, cu tehnologii bazate pe o super viteză a internetului, odată cu 5G. Toate companiile de online, cloud şi tehnologie a informaţiei au rezistat vânzărilor masive de acţiuni ale investitorilor, faţă de alte industrii – cu o scădere de 2,6% a acestui sector la bursa americană în acest an, faţă de o scădere de aproape 11% a indicelui de referinţă S&P500 şi de 15,4% a indicelui Dow Jones Industrial (DJIA), conform Marketwatch. Giganţii tehnologici – Microsoft, Apple, Amazon.com, Alphabet (Google) şi Facebook – au ajuns să fie cele mai mari companii din compoziţia indicelui american S&P500.

Cu o populaţie care ar putea fi ţinută tot mai mult la domiciliu, închipuiţi-vă un eveniment pe Facebook în 10 ani cu tehnologie 5G în care lumea va avea impresia că intră în spaţii virtuale ca şi cum ar fi acolo. Până şi democraţia se va reinventa, în acest moment interesul faţă de politicieni este la minime.

Până la un viitor mai îndepărtat majoritar online, România era anul trecut pe penultimul loc în clasamentul Indicelui economiei şi societăţii digitale al Comisiei Europene. Indicele monitorizează performanţa digitală globală din Europa. Potrivit raportului de ţară, România a avut cele mai bune rezultate la „Conectivitate”, cu scară largă a reţelelor fixe de bandă largă de mare şi foarte mare viteză, în special în zonele urbane. Cu toate acestea, digitalizarea economiei a rămas în urmă, în condiţiile în care mai mult de o cincime dintre români nu au utilizat niciodată internetul şi mai puţin de o treime au competenţe digitale elementare. În ceea ce priveşte serviciile publice digitale, România are cea mai scăzută performanţă dintre statele membre, în ciuda ponderii mari a utilizatorilor de e-guvernare (pe locul 7 în UE). 

Contează mai mult poate faptul că România a devenit un hub regional de software, supranumit şi Silicon Valley-ul Europei, dat de calitatea factorului uman, costurile scăzute de operare şi calitatea serviciilor. Sectorul s-a dezvoltat încurajat de avantajele fiscale şi infrastructura existentă, care ar trebui menţinute. 

Prima mea propunere de repornire a României a fost agricultura. A doua a fost energia. Deşi mulţi sunt experţi în digitalizare, cele trei sectoare împreună formează un trio perfect al unui nou brand de ţară pe care România şi-l poate însuşi! Un atu al României pe pieţele externe, în dialog cu investitori, clienţii şi în atragerea de noi parteneri.

Câteva direcţii de acţiune:

1. Transformarea statului în unul complet digital printr-un proiect naţional, cu o ţintă palpabilă – 2025  –  şi formarea unei structuri agregate de e-guvernare, cu statut de infrastructură critică. Este necesară creşterea interoperabilităţii sistemelor şi bazelor de date, îmbunătăţirea securităţii cibernetice, care să permită predictibilitate şi transparenţa administraţiei centrale şi locale. Realitatea acestor zile a arătat că se poate, sper să continue. Privatul se poate adapta mai repede, însă fără digitizarea statului este ca şi cum am schia doar în clăpari, fără schiuri.

2. Educaţia digitală pe primul loc, astfel încât să ne adaptăm rapid avansului tehnologic şi procesului de digitalizare. România are cel mai mare procent de persoane analfabete digital şi tehnologic din Europa, iar 17% din adulţii români nu au folosit niciodată internetul. Cu o industrie IT competitivă, care a contribuit cu aproape 6% la PIB-ul ţării în 2019 prin cei, doar, 100.000 de angajaţi din sector, România se confruntă cu un deficit de personal specializat care să sprijine atingerea potenţialului real pe care sectorul IT îl poate avea în ansamblul economiei, estimat de industrie la aproximativ 10% din PIB. Acestui impact în PIB trebuie să i se adauge contribuţia potenţială pe care digitizarea altor ramuri strategice ale economiei îl poate aduce. Ce va conta pentru a avea succes în acest demers este îmbunătăţirea competenţelor digitale ale românilor şi creşterea numărului de absolvenţi de studii universitare în ştiinţe, tehnologie, inginerie şi matematică (STEM). Regândirea sistemului educaţional pare inevitabil, mai ales în actualul context. Dar această regândire ar trebui să înceapă cu învăţarea profesorilor să fie confortabili cu noile tehnologii. Ulterior, elevii şi studenţii ar putea să beneficieze de cursuri avansate de codare şi tehnologie în liceu şi facultate

3. Încurajarea şcolilor de antreprenori şi a unui ecosistem de startup-uri digitale şi companii cu departamente de cercetare şi dezvoltare. O bună parte din sectorul IT&C românesc este vulnerabil fiind construit pe un model de lohn. Este esenţial să susţinem produse şi servicii cu valoare adăugată mare, dar şi scalarea business-urilor româneşti pe pieţele europene şi globale. Pentru a construi noi generaţii de mari companii în România, trebuie să începem cu educaţie antreprenorială care vor să pornească pe acest drum. Cu un sistem capitalist de doar 30 de ani, în care afacerile s-au făcut în general pe prietenii, afacerile care au potenţial internaţional trebuie să respecte anumite standarde de guvernanţă, comunicare şi raportare financiară, altfel investitorii serioşi nu vor investi niciodată în scalarea acesteia. Statul poate oferi spaţiile pentru amenajarea spaţiilor comune de muncă, care să permită coagularea experţilor, iar restul lăsat în seama ecosistemului.

4. În avangarda noutăţilor. Alături de o conexiune rapidă la Internet, o realitate care a plasat constant România în clasamentul ţărilor fruntaşe la nivel mondial în ultimii ani trebuie să continue prin dezvoltarea reţelei 5G. Apoi, prin implementarea rapidă la nivel naţional a cărţilor electronice de identitate (eID), care să fie emise de statul român cu semnătură electronică calificată înscrisă pentru toţi cetăţenii. Doar aşa România se asigură că toţi cetăţenii ei vor deţine o identitate virtuală şi o semnătură electronică care să poată fi utilizate pentru o mai bună şi rapidă comunicare şi interacţiune între societate şi instituţiile statului, o măsură pe cât de necesară, pe atât de elementară pentru orice stat care înţelege cum arată, deja, societatea şi economia digitală a Secolului XXI. Votul electronic cade în aceeaşi categorie, dar succesul său este dependent de dezvoltarea unei infrastructuri digitale critice deja menţionate şi decizie politică.

5. Clarificarea şi îmbunătăţirea cadrului juridic care să asigure protejarea proprietăţii intelectuale în România şi încurajarea brandurilor digitale „Fabricat / Dezvoltat în România”.