Scriitoarea oarbă şi surdo-mută, femeia care a învins întunericul şi tăcerea şi a schimbat destine
0Experienţa de viaţă a Helenei Keller, în ciuda triplului său handicap, oferă o lecţie de umilinţă şi îndeamnă la reflecţie profundă.
Născută în 1880, Helen Adams Keller a rămasă oarbă, surdă şi mută la nici doi ani, din cauza unei boli neidentificate - cel mai probabil meningită - motiv pentru care a crescut izolată, frustrată şi violentă. La 6 ani, în viaţa ei intră Anne Sullivan, o absolventă a unui institut pentru persoane cu deficienţe de vedere, care a învăţat-o să comunice folosind mâinile, mintea şi imaginaţia. Deşi debutul colaborării dintre cele două a fost unul extrem de dificil, din cauza refuzului micuţei Helen de a coopera, Anne a perserverat şi, după un timp, a reuşit ceea ce nimeni nu credea. Primul cuvând învăţat a fost "DOLL" (păpuşă - n.n.), pentru a o ajuta pe copilă să înţeleagă cadoul pe care i-l oferise.
Relaţia elevă-dascăl s-a întins pe parcursul a 49 de ani; cu Anne alături, Helen a absolvit "Magna cum laude" Colegiul Radcliffe, fiind, de altfel, prima persoană cu surdocecitate care a reuşit să termine acest nivel de învăţământ.
În tot acest timp, Keller a învăţat mai multe metode de comunicare, inclusiv citirea buzelor vorbitorului, prin atingere, limbajul Braille, scrisul literelor cu degetul în palmă, dar şi dactilografierea. Cu ajutorul lui Sullivan şi al viitorului soţ al acesteia, John Macy, Keller a scris prima sa carte, "Povestea vieţii mele".
A devenit conferenţiar, abordând o serie de probleme de interes major precum pacifismul, dreptul femeilor la vot, revoluţia anticoncepţionalelor, condiţia persoanelor surdo-mute în societate şi îmbunătăţirea calităţii vieţii acestora, socialismul etc. S-a adresat Congresului SUA militând pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a persoanelor cu dizabilităţi şi a discutat pe numeroase teme de interes public cu toţi preşedinţii Statelor Unite din timpul vieţii ei.
În 1946 s-a alăturat Fundaţiei Americane pentru Nevăzători, pentru ca în deceniul ce a urmat să călătorească în 35 de state de pe cinci continente, reamarcându-se prin munca sa neobosită ca activist şi vorbitor în public, prin care a atins milioane de inimi, a schimbat destine şi a devenit o inspiraţie pentru mulţi. A primit numeroase medalii şi a fost desemnată membru de onoare la mai prestigioase instituţii de învăţământ superior, precum Harvard, Delhi, Berlin, Temple, Glasgow, care au recunoscut şi onorat impactul uriaş pe care viaţa ei o are în rândul oamenilor de pretutindeni.
La vârsta de 75 de ani a pornit într-o călătorie lungă şi istovitoare călătorie, de 60.000 de kilometri, prin Asia. A murit în somn, cu 26 de zile înainte de a împlini 88 de ani.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
