Cum era turnat la Securitate de către propriii colegi preotul Gheorghe Ţurcaş: „Erau şapte sau opt cei care mă turnau. Patru dintre ei erau preoţi”
0Preot ortodox în perioada comunistă, însă cu o puternică filiaţie greco-catolică, părintele vicar foraneu greco-catolic Gheorghe Ţurcaş, din Şimleu Silvaniei, a trăit, recent, dezamăgirea de afla că, înainte de 1989 a fost turnat la Securitate chiar şi de unii dintre colegii săi pe care îi considera şi prieteni.
Preotul, acum pensionar, îşi aminteşte cum şicanele sale cu Securitatea au început în momentul în care a ajuns preot în localitatea sălăjeană Bădăcin, satul natal al lui Iuliu Maniu. "Fusesem înainte doi ani preot în Supur, dar acolo nu a fost nicio problemă. Totul a început în Bădăcin, pentru că - din câte am înţeles şi eu de la alţii - secretarul judeţului de la acea vreme primise nişte ameninţări, pe care le-a pus pe seama urmaşilor lui Iuliu Maniu. Aşa că tot satul era sub supravegherea Securităţii", povesteşte el.
Primul moment în care şi-a dat seama că este şi el însuşi ţinta supravegherii securiste s-a întâmplat în 1978, la un an după ce a ajuns, ca preot, la Bădăcin. "M-a întrebat un localnic dacă aş vrea să sfinţesc o răstignire, pentru că preotul care fusese acolo înaintea mea nu accepta aşa ceva. I-am spus că sigur că vreau, doar că, potrivit legii, nu aveam voie să merg acolo cu procesiune, aşa că voi merge la locul respectiv doar cu cantorul. Când am ajuns acolo, erau adunaţi pe lângă răstignire mai mulţi localnici, care puseseră pe masă mai multe icoane, pe care eu trebuia să le sfinţesc. Am făcut slujba, cu ajutorul unui molitfelnic vechi, şi am sfinţit şi icoanele. La vreo trei săptămâni după aceea, a venit la mine sfătul şi mi-a spus că s-au cerut două declaraţii la Securitate după acea slujbă, pentru că se bănuia că am slujit după carte catolică şi că am sfinţit icoane catolice", îşi aminteşte el. Părintele vicar spune că şi-a dat seama imediat că una dintre declaraţii a fost dată chiar de sfăt, care a şi recunoscut imediat. "Aşa mi-am dat seama că Bădăcinul este împânzit de informatori. Eu, însă, le-am zis tuturor enoriaţilor că pot să ştie că eu respect legea şi că nu mi-a frică", spune preotul.
Securitatea a vrut să-l facă informator
Gheorghe Ţurcaş povesteşte că în 1983 Securitatea a încercat să îl convingă să devină el însuşi informator. "Mă trezesc într-o dimineaţă la casa parohială din Bădăcin cu un civil, împreună cu şeful de post din pericei. Civil s-a recomandat a fi lt.col. Ghiţu. Mi-au zis că vor să-i ajut. Mi-am dat seama imediat unde bat şi le-am răspuns că noi, ca şi preoţi, suntem oricum de ajutor, pentru că noi îi educăm pe oameni. Nu s-au mulţumit cu răspunsul meu şi mi-au spus că aici, în Bădăcin, sunt duşmani ai ţării, urmaşi de-ai lui Maniu, aşa că voiau ca, din când în când, să le spun ce fac aceşti oameni, pentru că - spunea ei - şi alţi colegi de-ai mei fac asta şi chiar antecesorul meu din Bădăcin i-a ajutat. Am pus, atunci, punct discuţiei, iar ei au ieşit ameninţându-mă", îşi aminteşte el.
Turnat chiar de către şeful său, protopopul de Şimleu
Gheorghe Ţurcaş a aflat, apoi, că şi propriu şef, protopopul ortodox din Şimleu de la acea vreme, Victor Tăut, se afla pe lista informatorilor Securităţii. "Într-o zi, afându-mă la protopopiat cu treabă, părintele protopop mi-a zis: "Să ştii că ai fost pârât la Securitate că asculţi în biserică Europa Liberă". Altă dată m-am dus la protopopiat şi l-am găsit închis în birou cu securistul Roşca", explică el. Dovada concretă că protopopul dădea note informative securităţii despre el a găsit-o la Şimleu Silvaniei, unde a ajuns prin concurs în 1986. "Eram în altar cu un preot de la Parohia 2 când acesta a găsit, pe jos, un bilet. Era o informaţie scurtă despre mine, pentru securitate, semnată Iulian Temistocle. Am recunoscut, însă, scrisul protopopului. L-aş fi recunoscut dintr-o mie", explică părintele.
Preotul nu i-a spus nimic protopopului până la evenimentele din decembrie 1989, când a fost chemat să le vorbească şimleuanilor de la balconul Primăriei Şimleu Silvaniei: "Era acolo şi protopopul şi mi-a zis, dintr-o dată: "Îi cădea în cap, că lupţi contra mea". În replică, i-am zis că ştiu că a fost informator al Securităţii. Nu a zis mai zis nimic. A luat, însă microfonul şi a zis în faţa şimleuanilor că eu aş fi fost activist de partid. Eu nu l-am acuzat, doar le-am spus oamenilor cine sunt".
În urmă cu doi ani, a făcut cerere la Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii pentru a-şi vedea dosarul. După un an, l-a primit în fotocopie. "Are 49 de pagini. Cred că era şapte sau opt cei care mă turnau. patru erau preoţi, unul dintre ei - Tăutu. Cea mai mare durere a mea a fost printre preoţii care au dta note informative despre mine era şi un bun prieten, fost coleg de facultate. M-am mirat, pentru că era un băiat bine pregătit şi nu avea nevoie să devină turnător pentru a fi avansat", spune, cu regret, părintele vicar.
Acum, după câteva zeci de ani de la acele evenimente, Gheorghe Ţurcaş spune că nu le poartă ură turnătorilor săi şi nici nu caută răzbunare. "Am vrut doar să ştiu exact cine sunt. De aceea mi-am cerut dosarul. Mă gândesc, însă, să scriu o carte despre tot ceea ce s-a întâmplat atunci", încheie el.
Se încarcă comentariile...
