Cele mai cumplite epidemii şi dezastre din istorie. „Moartea neagră“, boala care a făcut prăpăd în Europa
0
Natura şi-a demonstrat de mai multe ori de-a lungul istoriei nu doar puterea creatoare, dar şi forţa distrugătoare, atât prin intermediul catastrofelor naturale, cât şi a viruşilor şi bacteriilor care au ucis milioane şi milioane de oameni.
Epidemile, foametea şi catastrofele naturale au devastat omenirea. Cele mai mari 100 dintre acestea sunt cuprinse într-un volum semnat de Stephen J. Spignesi.
Moartea Neagră
"Moartea Neagră" a fost una dintre cele mai violente pandemii din istoria lumii, care a redus drastic populaţia Europei, continent pe care s-a răspândit în Europa începând din 1347. În doar patru ani, boala a ucis peste 75 milioane de oameni, adică o treime din numărul locuitorilor Europei. Dacă pentru contemporanii săi, "Moartea Neagră" a fost un mister, după secole, teoria cea mai larg acceptată este cea conform căreia a fost vorba despre o pandemie de ciumă. Arma ei de atac era puricele, care ajungea dintr-o regiune în alta, cu ajutorul omniprezentului şobolan. Fixaţi de blana şobolanilor, puricii săreau pe gazdele umane ori de câte ori aveau ocazia, şi transmiteau prin înţepătură boala produsă de bacteria Yersinia pestis.
Ciuma se manifesta prin trei forme: ciuma bubonică, pulmonară şi septicemică. Toate trei atacau sistemul limfatic al organismului, provocând umflarea glandelor, ameţeală puternică, dureri de cap, febră, vomă şi dureri îngrozitoare în încheieturi. Ciuma pulmonară se manifesta prin tuse şi expectoraţie, iar cea septicemică provoca o culoare purpurie a pielii, deoarece toate celulele corpului au hemoragie. Victimele mureau în chinuri groaznice.
"Înfrângerea Morţii Negre s-a datorat, în mare parte, îmbunătăţiri igienei, care i-a împiedicat pe puricii transmiţători ai bolii să supravieţuiască", scrie Stephen J. Spignesi, în "100 cele mai mari dezastre din toate timpurile", adăugând că ciuma, în toate formele ei, nu a fost complet eradicată.
Marea epidemie de gripă
Marea epidemie de gripă a cunoscut două valuri, cel dintâi izbucnind la începutul anului 1918, iar al doilea, în vara aceluiaşi an, după ce virusul a suferit mutaţii. A apărut pentru prima dată în localitatea San Sebastian din Spania, de unde şi numele de "Gripa spaniolă" dat în mod eronat dat bolii. Gripa nu s-a limitat la o singură ţară, astfel că până în primăvara lui 1919, când s-a stins, atacase cea mai mare parte a Europei şi tot teritoriul Statelor Unite, lăsând în urmă circa 40 de milioane de morţi.
Simptomele bolii includeau stare de slăbiciune extremă, febră, dureri de cap, oboseală generalizată, tuse severă, vomă. Deşi au existat numeroase teorii în jurul originii şi naturii misterioasei boli, cercetătorii nu au putut stabili foarte clar care a fost focarul iniţial al pandemiei de proporţii apocaliptice.
Epidemia de variolă din Mexic (1520)
Variola a fost adusă pe continentul nord-american în 1519, de către unul dintre sclavii conquztadorului Hernando Cortes, infectat cu virusul acestei boli, dar imun. Contactul cu aztecii a declanşat, însă boala, şi a dus la moartea a aproximativ 4 milioane de nativi lipsiţi de orice apărare biologică.
Boala engleză a transpiraţiei (Anglia, 1485-1551)
Cunoscută şi ca "sudoarea engleză", maladia a cuprins Europa Occidentală, în special Anglia, în perioada 1485 - 1551 şi care s-a soldat cu circa 3 milioane de victime. Boala transpiraţiei a rămas în stare latentă timp de 23 de ani de la prima ei apariţie, şi a revenit în 1508, fiind urmată apoi de alte manifestări în vara anilor 1517, 1528, 1551. Se crede că epidemia din 1528 a fost cea mai cumplită. Boala transpiraţiei ucidea într-o singură zi şi, în unele cazuri, chiar în trei ore, tratamentul fiind inutil. Cercetările ulterioare au arătat că boala engleză a transpiraţiei este o formă de Hantavirus contractat prin inhalarea mirosului de fecale de şobolan.
Ciclonul din Bangladesh (1970)
Ciclonul Bhola a fost unul devastator, ce lovit Pakistanul de Est (în prezent Bangladesh) şi Bengalul de Vest din India, în 13 noiembrie 1970. A fost cel mai distrugător ciclon tropical înregistrat vreodată şi unul dintre cele mai mortale dezastre naturale ale timpurilor moderne. Cel puţin 500.000 de oameni şi-au pierdut atunci viaţa, unele surse raportând chiar un milion de morţi.
Marele cutremur din China (1556)
Cel mai devastator cutremur din istorie s-a produs în China anului 1556, fiind înregistraţi peste 830.000 de morţi. "Experţii consideră că, pe scara Richter de la 1 la 10 utilizată astăzi, cutremurul din Shensi a fost cel puţin de intensitatea 8, poate chiar 8,3. Câteva mii de oameni au murit îngropaţi de vii în timpul acestui cutremur", subliniază Stephen J. Spignesi.
Marea foamete din China (1876)
A fost cea mai cumplită foamete din istoria umanităţii, cauzată de o secetă care s-a abătut asupra provinciilor din nordul Chinei în anii 1876-1878 şi care a produs între 9 şi 13 milioane de decese.
SIDA
Sindromul Imunodeficienţei Dobândite (SIDA) este o boală provocată de virusul imunodeficienţei umane (HIV), care se răspândeşte prin intermediul sângelui infectat, prin contact sexual cu persoane infectate, transmiţându-se şi de la mamă, la făt. Boala se manifestă prin infecţii grave care determină pierderea accentuată în greutate, afecţiuni ale creierului şi ale sistemului nervos central. Până în prezent, cercetătorii nu au descoperit nicio modalitate de vindecare a bolii, însă există tratamente avansate care au transformat SIDA dintr-o maladie terminală, într-una cronică. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estima că în 2006 au sfârşit din cauza urmărilor acestei boli circa 2,9 milioane de persoane, numărul celor infectaţi pe plan mondial apropiindu-se de 40 de milioane.
Vă mai recomandăm:
Măreţia târgului românesc în secolul al XIX-lea: „Era parte din viaţa populară“
Zece greşeli comune: ce este „sunetul mării“ pe care îl auzim în scoică şi de ce urlă lupii la lună
Se încarcă comentariile...
