Mesajul unei profesoare care i-a predat elevei-mamă de nota 9,96 din Vaslui: „Fiecare are războiul lui. Tu ne-ai arătat, fie şi fără să-ţi propui, cum se face“

Cazul elevei din Vaslui care a luat Bacalaureatul cu media 9.96, fiind a treia din judeţ, după ce în clasa a XII-a a adus pe lume o fetiţă, a stârnit un val de emoţie, tânăra mămică fiind copleşită de mesaje şi încurajări.

Pasionată de istorie, Maria Elisa Pălimaru îşi doreşte să ajungă arheolog, urmând să dea admiterea la Facultatea de Istorie. 

După aflarea rezultatelor la Bacalaureat, unul dintre cele mai emoţionante mesaje primite de eleva-mamă a venit din partea fostei sale profesoare de Istorie, de la Liceul ”Mihail Kogălniceanu” (LMK) din Vaslui, Carmen Cătălina Alexa, care s-a bucurat pentru nota 10 primită de Maria la Bacalaureat, la proba de Istorie, ”cât pentru restul notelor de zece la un loc”. 

O elevă care nu a chiulit niciodată, care a refuzat să se bucure de beneficiile pe care legislaţia le acordă celor aflate într-o astfel de situaţie, şi care a avut puterea a muta muntele din calea sa - astfel îşi caracterizează fosta profesoară eleva.

Redăm integral mesajul transmis pe profesoara Carmen Cătălina Alexa, printr-o postare pe contul de Facebook

„După nişte ani de plimbat printre bănci şi trăncănit verzi şi uscate în direcţia unui auditoriu ambiguu, începi să ai deja sentimentul că le-ai cam văzut pe toate din zona ta, că îţi sunt clare toate categoriile de elevi, singura ocupaţie care îţi mai poate suscita interesul la început sau sfârşit de ciclu fiind corecta repartizare a protagoniştilor jocului în căsuţele deja existente. Sunt unici- îţi zici. Ca toată lumea- îţi zici.

În LMK s-a întâmplat ca, în 20 de ani, să am (doar) două eleve care au rămas însărcinate. Despre prima, acum foarte mulţi ani, doar am auzit că ar fi fost însărcinată, pentru că în trimestrul al treilea de pe vremea aia nu a mai venitt la şcoală, oricum nu era o fidelă a cursurilor, aşa că nu prea am asociat-o cu imaginea unui copil decât vreun an mai târziu, când ne-am întâlnit pe stradă şi nu m-am putut decide cine arăta mai grozav- mama sau copilul.

Ultima tocmai a terminat clasa a douăsprezecea. Şi, ca să zic aşa, a făcut-o într-un stil de mare campioană. Pentru că a doua medie pe LMK şi a treia pe judeţ e, în absolut orice context, o performanţă. Am urmărit-o din toamnă cu o atenţie pe care am vrut-o cât mai discretă. Mai întâi şi-a pus nişte bluze mai largi. Apoi nişte pulovere care nu îşi propuneau şi de aceea nici nu reuşeau să mai ascundă ceva ce devenea tot mai evident.

”Şi-a păstrat locul din penultima bancă de la geam şi obiceiul de a răspunde doar când e întrebată şi doar la întrebările la care întreaga clasă tăcea. Nu a chiulit de la nicio oră. A născut în vacanţă şi a refuzat să profite de avantajele pe care legislaţia le acordă elevelor în această situaţie. A dat toate testele, tezele, a venit la recapitulări. Între timp, avea de prins nişte autobuze, de alăptat şi îngrijit un copil, de făcut faţă unor situaţii, stări, incertitudini pentru care nimeni nu a pregătit-o şi despre care a preferat să nu vorbească. Cel puţin nu cu noi”

Nu cred că doar din cauza primelor raze ale primăverii ochii i-au devenit parcă mai frumoşi şi mai expresivi, obrajii mai roz şi mai catifelaţi şi zâmbetul mai rafinat . Nu o să ştie niciodată cât de frumoasă şi strălucitoare a fost lunile astea, pentru asta e nevoie de nişte ochi care să o privească din exterior.

Medalia, măcar din când în când, trebuie şi întoarsă

M-am gândit astăzi că trebuie să scriu despre asta pentru că profesorii mai mereu aud lucruri de felul- mă bucur că mi-aţi fost profesoară, vă mulţumesc pentru tot, o să-mi amintesc mereu cu drag de dumneavostră, aţi fost printre profesoarele mele preferate etc...Când le auzi în timpul şcolii le ignori rapid din cauza unei mari suspiciuni de linguşeală enervantă, dar când lucrurile astea se spun la despărţire, tendinţa e să le cam acorzi ceva credit. Doar că trebuie să fii complet rupt de realitate ca să atribui cuvintele asteea unor merite personale. Am convingerea că şi cel mai nesuferit, antisocial, cinic şi antipatic profesor are segmentul lui de admiratori.

Cred însă că medalia, măcar din când în când, trebuie şi întoarsă. Atunci când reperele apar din rândul elevilor. Şi, ca profesor, să spui, de exemplu- Maria Elisa, ma bucur foarte mult că ne-am cunoscut. Că mi-ai dat ocazia să văd cum se ia muntele de chică şi se mută din loc dacă a avut proasta inspiraţie să se proţăpească în calea ta. Nu am întrebat şi nici nu mai contează cum s-a ajuns acolo, dacă s-a întâmplat doar să fie aşa sau ai ales să fie aşa. 

Fiecare are războiul lui de dus, dar tu ne-ai arătat, fie şi fără să-ţi propui, cum se face. M-am bucurat de nota ta de zece cât pentru restul notelor de zece la un loc- şi ştiu că restul nu o să nu se supere că spun asta- au dovedit că pot fi extrem de maturi şi responsabili şi protectori şi şi pentru asta am avut eu o vorbă să le spun şi am spus-o.

Şi pentru ca postarea să nu eşueze de tot în sentimentalism ieftin- nu că mi-ar păsa de asta, atâta timp cât am avut un mesaj de transmis- mă opresc aici. Şi închei tot cu o urare în latină (eu habar nu am latină, tu ai început! )- spun Vaya con Dios! Nu are legătură cu trupa, ci cu dorinţa mea de a auzi că ai ajuns cât mai departe, pentru că putere şi inteligenţă ai cât pentru toate zările la un loc“.
 

”Poate ca nu am mutat muntele. Poate doar l-am urcat si acum am ajuns in vârf. Dar mai am de coborât până voi ajunge la drum lin. Vă mulţumesc extraordinar de mult pentru toate cuvintele, în special pentru sentimentele transmise şi, vă asigur, că nu vă apreciază nimeni mai mult ca mine în acest moment”, a răspuns Maria, profesoarei sale.

Maria alături de fetiţa sa, la absolvirea liceului FOTO Facebook

Maria Pălimaru a adus pe lume o fetiţă, în luna decembrie 2015. A fost susţinută în permanenţă de mama sa, care o ajută la creşterea fetiţei, dar şi de tatăl micuţei, un tânăr de vârstă apropiată Mariei.