Vin vremuri grele pentru profitorii Revoluţiei: „Nu vor rămâne nici 20% din cei cu certificate“. Luptători cu rol determinant, până la fuga lui Ceauşescu

La iniţiativa timişoreanului Adrian Sanda, Guvernul României schimbă Legea Revoluţiei. Vin vremuri grele pentru cei care au profitat de pe urma evenimentelor din decembrie 1989.

Timişoreanul Adrian Sanda, numit în 2014 secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Problema Revoluţionarilor, a început cureţenia în rândul revoluţionarilor. Mai exact, la sfârşitul lunii decembrie, la iniţiativa sa, a apărut Ordonanţa de Urgenţă nr.95/2014 prin care se modifică Legea 341.

Ordonanţa va intra în vigoare după publicarea ei în Monitorul Oficial. Din lista cu cei peste 22.000 de persoane cu certificat de revoluţionar vor dispărea foarte mulţi.  

Adrian Sanda (PSD) a mai ocupat această funcţie la sfârşitul anului 2003 şi începutul anului 2004, în perioada în care se preschimbau certificatele vechi şi se punea în aplicare Legea 341.

“A fost o perioadă foarte scurtă în care am făcut cunoştiinţă cu mecanismul acesta al preschimbărilor, dar în special cu conţinutul multor dosare solicitate pentru preschimbare. După mine a venit Petrişor Morar, a mai ţinut şi el steagul cât a putut, apoi a urmat dezastrul din 2008. Din 2009-2010 au apărut 10.000 de revoluţionari. S-a deschis fabrica de diplome. Au băgat la acte ce au vrut. Au fost mai mult decât o bătaie de joc la adresa revoluţionarilor”, a declarat Adrian Sanda.

Societatea civilă şi adevăraţii revoluţionari au tras numeroase semnale de alarmă şi au cerut oprirea „fabricii de certificate”, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Datorită numeroşilor falşi revolunţionari, au ajuns ca şi cei cinstiţi să fie arătaţi cu degetul.

„Nu s-a gândit nimeni că de aici va urma denigrarea cuvântului de revoluţie. Revoluţionarii autentici şi corecţi au sesizat pericolul. Dar preşedinţii de asociaţii de revoluţionari au fost cei care au promovat, au susţinut, s-au bătut chiar ca cei incluşi de ei pe liste să fie trecuţi indiferent de conţinut. Şi au reuşit”, a mai spus Adrian Sanda.

„Indemnizaţiile au luat minţile oamenilor”

În anul 1995, în România erau în jur de 7.000 de revoluţionari cu cerificat. Aici intră inclusiv răniţii, arestaţii şi duptătorii cu merite deosebite. În urma „Comisiei Balint”, constituită de CDR, pe vremea lui Emil Constantinescu, numărul revoluţionarilor a ajuns la 17.000. Astăzi sunt peste 22.000.

„Până în 1995 era un titlu mai mult de onoare certificatele de revoluţionari. De partea financiară se bucurau numai urmaşii şi răniţii. După 1996 s-au introdus acele beneficii, scutiri de impozite pe salarii, terenuri, închirieri de spaţii şi alte facilităţi. După 2004 s-a introdus acea indemnizaţie care ajunge la 2.000 de lei pe lună, care le-a luat minţile multora”, a mai afirmat Adrian Sanda, unul dintre timişorenii care s-au remarcat în balconul Operei în decembrie 1989.

Răniţi sunt consideraţi doar cei care au suferit în urma confruntărilor cu forţele represive 

Conform noii legi, titlul de rănit va primi cel care au avut de suferit "prin utilizarea armelor de foc sau a tehnicii de luptă de către forţele represive, prin loviri sau alte violenţe comise de reprezentanţii acestora”. cei răniţi prin diverse accidente vor dispărea de pe lista răniţilor revoluţiei.

Timişoreanul a dat şi un exemplu dintr-un dosar al unui revoluţionar din Bucureşti. „Este vorba de un rănit la revoluţie, pe când avea vârsta de cinci ani. În declaraţie apare scris că se afla în braţele mamei sale, probabil arăta cu degetul semnul victoriei. Într-o busculadă a căzut, s-a zgriat la mână, s-a dus la spital, a scos certificat, iar statul îi plăteşte 2.000 de lei pe lună”, a exemplificat Adrian Sanda.

Cum au apărut revoluţionarii pe bandă rulantă? „A apărut celebra Ordonanţă de Guvern 84/1999, în care se spunea negru pe alb că preşedinţii de asociaţii pot face propuneri Secretariatului de Stat, pe bază de liste, dosare, de persoane care să fie prezentaţi preşedintelui pentru a li se dea titlul de luptător, rănit, arestat. Aceşti revoluţionari au apărut pe criterii subiective. Nu există niciun dosar, nimic, ci nişte liste care au fost trimise preşidenţiei, acesta a tipărit cerificatele şi s-a ajuns la 22.000. Au fost peste 5.000 de revoluţionari pe decret prezidenţial, fără dosare. Preşedinţii de asociaţii au propus, nu au decât să răspundă”, a explicat Adrian Sanda.
 

Acesta ordonanţe au apărut la diferite presiuni şi după gerevele revoluţionarilor care se legau cu lanţuri. „Ne-am trezit în 2003 cu mii de revoluţionari, cu zone din acestea <foarte periculoase>”, a mai spus Sanda. 

Adrian Sanda susţine că cineva trebuie să plătească pentru numărul mare de certificare de revoluţionari, însă nu este însă un demers simplu. „În mod normal să plătească cei care au făcut aceste lucruri. În mintea celui care a obţinut un certificat, el se consideră efectiv îndreptăţit. El a depus o cerere. Spune că fost la revoluţie, că a fost acolo”, a adăugat Sanda.

Legea 341 spunea foarte clar: titlul de luptător cu merite deosebite se acordă numai celor care s-au remarcat prin ceva, liderilor, celor care au condus grupuri de oameni, care au ridicat baricade, care s-au detaşat de restul. „Ce treabă are 23-24-25 decembrie comparând numai cu Timişoara? Ce minunea revoluţiei s-a întâmplat la Dorohoi? Ce s-a întâmplat atât de extraordinar încât să-l determine pe Ceauşescu să fugă? Absolut nimic! Era una din carenţele Legii 431. Nu avea nicio legătură cu adevăratele fapte. Dacă e să suprapui harta revoluţiei, a evenimentelor, a importanţei, harta revoluţionarilor, te îngrozeşti. În Constanţa, în 22 decembrie 1989, nu era nimeni în piaţă. Dar sunt 1.500 de revoluţionari. Le fel la Piteşti, sute de revoluţionari. Aşa şi la Suceava, Vaslui şi lista e lungă”, a mai declarat Adrian Sanda.

Aproximativ o mie de revoluţionari în Timişoara

Din cei peste 22.000 de revoluţionari din România, în Timişoara – oraş care s-a luptat singură timp de o săptămână împotriva regimului comunist, există un număr de aproximativ 1.000 de revoluţionari. „Sunt foarte puţini la Timişoara. La cei o mie de revoluţionari avem 300 şi ceva de arestaţi. 400 şi ceva de răniţi şi urmaşi. Procentul e mai mult decât echilibrat şi reflectă realitatea. Dar sunt zone unde nu există niciun rănit, dar sunt sute, mii de luptători. Nu există în Braşov niciun rănit. Sunt peste 17.500 luptători cu merite deosebite împrăştiaţi în toată ţara”, a mai spus Adrian Sanda. 

Din toată masa aceasta de peste 17.500 de luptători cu merite deosebite, se va extrage o categorie nouă, de revoluţionari cu „rol determinant” în declanşarea şi în victoria revoluţiei. Acţiunile revoluţionarilor cu rol determinant trebuie să fi fost până în 22 decembrie 1989. În legea veche, meritele deosebite erau considerate până în 25 decembrie. 

„Am considerat că se pot afla revoluţionari cu <rol determinant> doar în localităţile unde în confruntările dintre lume şi forţele care îl apărau regimul au existat confruntări. Iar în urma acestor confruntări au rezultat morţi, răniţi sau reţinuţi. Asta până la fuga dictatorului. Pentru că după ce a fugit dictatorul...a început prostia maximă, a început dezmăţul”, a mai declarat Adrian Sanda.

Nu vor avea calitate de luptători cei care se aflau la serviciu în acele zile, angajaţi la radio sau televiziune, militari etc. Reţinuţii fără grad de invaliditate şi reţinuţii nu vor mai primi indemnizaţii. 

Adrian Sanda, secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Problema Revoluţionarilor

Ca atare, Ordonanţa Nr.95 îi selectează pe luptători doar din oraşele în care au avut loc confruntări între cetăţeni şi forţele de oredine, până la fuga lui Nicolae Ceauşescu.

„Cei cu rol determinant vor beneficia de indemnizaţie. Ei şi-au pus viaţa în pericol până la fuga lui Ceauşescu. De exemplu, la Cugir, în 21 decembrie cei de la miliţie au făcut un scut în faţa sediului lor. Au tras fără somaţie, au urmat morţi şi răniţi. A urmat furia oamenilor, care au răspuns cu violenţă. Mulţi miliţieni au fost ucişi. Cadavrele lor au fost incendiate. Din clădirea miliţiei nu a mai rămas nimic. Asta e revoluţie violentă. În alte părţi nu au existat acte de violenţă, nu a existat opoziţie din partea forţelor”, a explicat Adrian Sanda. 

Oraşe cu morţi înante de fuga lui Ceauşescu sunt Timişoara, Lugoj, Caransebeş, Cugir, Sibiu, Cluj Napoca, Târgu Mureş şi Bucureşti.

Se aşteaptă noile cereri

Adrian Sanda susţine că s-au făcut presiuni asupra sa, venite din partea reprezentanţilor unor oraşe în Parlamentul României. 

„Sunt senatori şi deputaţi care sunt prieteni cu şefii asociaţiilor de revoluţionari. În urma discuţiilor cu ei, majoritatea înţeleg fenomenul. Îl acceptă, dar din considerente electorale fac interpelări şi merg cu ele mai departe procedural. Mă simt în stare să fac faţă, fără problemă. Sunt şi ameninţări, chestiuni minuscule, pe Facebook, pe portaluri, pe forumuri. Nici nu le citesc, le aflu de la prieteni. Dar nu mă interesează. Merg înainte. Atâta timp cât Guvernul este 100 la sută în spatele meu. Este determinat să pună capăt acestei situaţii care nu mai poate fi toletară”, a mai afirmat Adrian Sanda. 

Hotărârea de Guvern nr.99 este în procedură de publicare în Monitorul Oficial. „Îi aştept pe cei care doresc să primescă Titlul de luptător cu rol reterminat, să depună cererile model. Nu vine nimeni cu documente din exterior, absolut niciunul. Dosarele sunt la arhiva SSPR-ului”, a mai expliat Sanda. 

Militarii n-au ce căuta în rând cu revoluţionarii

O altă parte bună a legii este că foştii angajaţi ai armatei şi al forţelor de represiune nu vor mai putea beneficia de aceste titluri. „Nu e o ordonanţă anti-militară. Dar dacă se aplică principiul confruntărilor până la fuga lui Ceauşescu, întrebarea se pune: confruntarea a fost între cine şi cine? Sunt două-trei cazuri de militari care au trecut de partea revoluţionarilor, printre care Mircovici şi Oancea de la Timişoara, până la fuga dictatorilui. Nu se vor mai regăsi cadrele. Sunt presiuni şi din partea lor. Însă nu mă face nimic să mă întorc din drum. Cu toate mitingurile organizate de aşa zişi revoluţionari. Această lege chiar se va aplica”, a avertizat Adrian Sanda.

Acesta afirmă că selecţia va fi extraordinar de dură. „Nu vor rămâne nici 20 % dintre luptărori. Sunt cătune unde sunt revoluţionari în ţara asta. Sunt familii întregi, şapte-opt persoane, toţi sunt revoluţionari. Toate părţile implicate au parte lor de vină, dar în special preşedinţii de asociaţii. Au susţinut şi au convins membrii comisiilor prin persiuni şi alte mijloace să coboare ştacheta. Eu nu aş vrea să fiu în locul lor! A celor care au dat avize”, a încheiat Adrian Sanda. 

România are 22.000 de cetăţeni care deţin certificat de revoluţionar: 2.300 de urmaşi ai eroilor martiri, undeva la 2.600 de răniţi, 800 de arestaţi şi circa 16.000 de luptători cu ,,merite deosebite”.