Unde va fi amenajat cel mai mare parc din România. Pădurea Verde, „plămânul” încărcat de istorie
0
Pădurea Verde este astăzi o mică parte rămasă dintr-un imens codru secular care întindea din nordul Timişoarei până spre Arad. În urma unor săpături arheologice, s-a găsit chiar şi un mormânt sarmatic, ceea ce dovedeşte că a fost locuit din antichitate.
În 2020, după opt ani de discuţii, Guvernul României a transferat aproape 520 de hectare de pădure aflată în administrarea Romsilva în proprietatea Primăriei Timişoara. Înainte, Timişoara avea doar 50 de hectare din pădure. Aşa s-a deschis o nouă etapă în istoria Pădurii Verzi, care ar urma să fie amenajată în pădure-parc, fără să se taie copaci.
Pădurea Verde se întinde pe 700 de hectare, de ea beneficiază şi localităţile care o înconjoară: Dumbrăviţa şi Giarmata Vii. Pădurea are atât rol ecologic, de echilibrare climaterică a zonei, cât şi de recreere. Este locul ideal pentru petrecerea timpului liber în natură, plimbări, jogging, mers cu bicicleta sau picnic.
La marginea pădurii se află şi Grădina Zoologică din Timişoara, Muzeul Satului Bănăţean cât şi un monument ridicat în memoria partizanilor anticomunişti care au fost executaţi acolo, în 1949. În pădure se află şi poligonul de tragere Diana.
Totodată pădurea a fost înconjurată de noile dezvoltări imobiliare, vile şi blocuri.
Pădurea Verde este astăzi o mică parte rămasă dintr-un imens codru secular care întindea din nordul Timişoarei până spre Arad. În urma unor săpături arheologice, s-a găsit chiar şi un mormânt sarmatic, ceea ce dovedeşte că a fost locuit din antichitate.
Din datele cartografice din perioada 1723-1725 şi 1776 rezultă că exista pădure în zona unde este situată Pădurea Verde.
Pădurea Verde văzută de la balconului unui bloc turn FOTO Pădurea verde
Actuala Pădure Verde are caracter artificial. Prima amenajare a avut loc în anul 1860 de către Serviciul Silvic Maghiar, urmată de alte două amenajări în 1894 şi 1908. În anul 1947 este amenajată de Direcţia Silvică Arad şi inclusă în Ocolul Silvic Timişoara, ocol de vânătoare.
Pădurea este străbătută pe o lungime de 2,6 km de pârâul Behela (afluent al Canalului Bega), care alimentează, înainte de a intra în pădure, lacul de la Dumbrăviţa, loc de agrement pentru turişti şi pescari.
Întemeierea comunei Dumbrăviţa
La sfârşitul secolului al XIX-lea, o parte din Pădurea Verde a fost defrişată, iar pământurile vândute coloniştilor maghiari, majoritatea veniţi din oraşul Szentes. Aceştia au întemeiat localitatea Dumbrăviţa, care s-a numit Ujszentes (Szentesul nou) şi au dat viaţă unui petic de teren rămas gol după defrişarea Pădurii Verzi. În acel an 1891, au sosit 133 de familii de reformaţi maghiari.
„Guvernul Ungariei de la sfârşitul secolului al XIX-lea, mai precis Ministerul Agriculturii, a decis că pornind de la Făget până după Timişoara, să defrişeze mii de hectare de pădure, pentru a le transforma în teren cultivabil. Printre altele, au defrişat şi o porţiune din Pădurea Verde, care la vremea respectivă se întindea până spre drumul care duce spre Arad. Au decis apoi să colonize zonele defrişate cu agriculturii din diferite părţi ale Ungariei”, a declarat istoricul Ioan Szekernyes.
În toamna anului 1891, primii locuitori care s-au stabilit aici erau obligaţi ca timp de doi ani să-şi construiască o casă, cu cel puţin două camere şi anexe, după proiectele tip, fixate de Minister. Nu aveau voie să construiască oricum.
„În decurs de doi ani trebuiau să planteze neapărat 20 de pomi fructiferi în grădină, duzi în curte şi arbori în faţa casei. Au fost anumite prevederi. După ce a sosit grosul locuitorilor, s-au tras la sorţi parcelele. Având această atitudine urbană, chiar în 1892 au înfiinţat şcoala, la scurt timp au ridicat şi un internat, pentru că veneau copii şi din satele româneşti şi şvăbeşti. În 1906, şcoala avea aproape 400 de elevi, pe când satul avea cam 1.200 de locuitori. Avea un amplasament favorabil, fiind aproape de oraş. Au primit şi 140 de copii de la orfelinatul din Timişoara”, a mai afirmat Ioan Szekernyes.
Cartier lângă pădure FOTO Adora Vest
Animale sălbatice şi păsări
Special de arbori predominantă în pădure este stejarul, dar se mai găseşte arţar, ulm, palatin, corn, mulţi dintre arbori având vechime de peste o sută de ani. Din 1970 nu s-a mai permis tăierea copacilor astfel că vegetaţia s-a îndesit.
5 % din arborii existenţi au vârsta cuprinsă între 101 şi 120 de ani, 21 % între 81 şi 100 de ani, predominând arborii cu vârsta cuprinsă între 61 şi 80 de ani în proporţie de 41%.
În pădure trăiesc şi animale sălbatice, căprioare, iepuri, mistreţi, veveriţe şi varietate mare de păsări.
La marginea pădurii dinspre Dumbrăviţa se află un lac de acumulare unde se poate pescui.
În 2009 au fost marcate prin pădure patru trasee de bicicletă pe potecile existente, însumând 14 kilometri. Traseele sunt denumite prin culori: verde, roşu, portocaliu şi albastru şi traversează pădurea legând Calea Lipovei, Muzeul Satului, lacul Dumbrăviţa şi satul Giarmata Vii.
Liceul Silvic funcţionează din 1885
În interiorul pădurii se află şi Liceul Silvic din Timişoara, care a fost întemeiat în anul 1885.
În secolul al XVIII-lea, contele Claudius Florimund Mercy a solicitat restaurarea unei case de vânătoare ridicată în timpul ocupaţiei turceşti. Această casă de vânatoare exista înca din perioada marii epidemii de ciuma (1738-39). Aici au fost amenajate în acea vreme spitale.
În 1763, pavilionul a fost renovat, dată încrustată pe una dintre grinzile castelului. Aici a avut loc întâlnirea dintre generalul Bem, conducătorul armatei revoluţionarilor lui Kossuth, cu generalul Dembinski de la care a preluat comanda trupelor în 1849.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, castelul devenise loc de petreceri. Într-o monografie a Timişoarei din 1900 (Monografia scolii silvice din Timioşara”) este menţionat faptul ca aici se afla un restaurant spaţios care avea o sală de dans rotundă unde se dansa şi se petrecea până dimineaţa.
În 27 octombrie 1885 îşi începe activitatea Şcoala Silvică, cu o primă serie de zece elevi.
În 1919 aici funcţional Şcoala Silvică Medie (cu o durată de trei ani, la care se adaugă un an de practică), iar din 1956, Şcoala Profesională de Pădurari Silvici.
În perioada 1971-1990 funcţionează Liceul Industrial Silvic din Timişoara, după revoliţie poartă numele de Şcoala Profesională de Pădurari, iar din 2015, Colegiul de Silvicultură şi Agricultură ”Casa Verde”.
Vă mai recomandăm:
Pădurea Verde a ajuns în proprietatea Timişoarei. Avertismentul lui Robu pentru noua administraţie: Statul român o poate lua înapoi
FOTO Urşii fac spectacol la Timişoara. Rocky şi familia sa sunt vedetele Grădinii Zoo de la Pădurea Verde
Se încarcă comentariile...
