Ucrainenii care au construit una dintre cele mai prospere comune din Banat
0
În timp ce majoritatea satelor din Timiş se confruntă cu îmbătrânirea şi depopularea, o localitate din Timiş înfloreşte. E vorba de Ştiuca, unde trăieşte cea mai mare comunitate de ucraineni din Banat.
La Ştiuca s-au construit sute de case noi, iar comuna este una cu cele mai scăzute medii de vârstă din România. Aproximativ 70 la sută din locuitorii comunei, formată din satele Ştiuca, Dragomireşti, Zgribeşti şi Oloşag, sunt ucraineni. În satul Ştiuca, reşedinţa de comună, peste 90 la sută din locuitori sunt ucraineni. Tinerii de aici, foarte buni meseriaşi în construcţii, au lucrat în ultimii ani în străinătate sau la ridicarea cartierelor rezidenţiale din jurul Timişoarei. Cu banii strânşi din munca pe şantiere, ucrainenii de la Ştiuca şi-au amenajat gospodării foarte frumoase în care i-au primit cu braţele deschise pe fraţii lor fugiţi din calea războiului ruso-ucrainean.
Istoria ucrainenilor din Ştiuca
Nicolae Benzar, director al şcolii gimnaziale din Ştiuca, a povestit cum au ajuns etnicii ucraineni în Banat. „În 1967 este primul etnic ucrainean care soseşte în Ştiuca. Noi suntem proveniţi din judeţul Maramureş. Se ştie că maramureşenii au fost foarte buni muncitori forestieri. Se ştie că judeţul Caraş-Severin este un judeţ împădurit. Aşa că foarte mulţi muncitori din Maramureş, etnici ucraineni, au lucrat în Caraş-Severin. Fiind foarte aproape zonele acestea împădurite, ei sâmbăta, duminica se mai duceau şi aşa au ajuns în Ştiuca, cu gândul să îşi caute un loc mai bun de trai. La Ştiuca, fiind sat cu etnici germanI, se găseau deja case de vânzare. Unii germani plecau în Germania, alţii plecau în oraşele mari. În 1969-1970 au fost deja în jur de 20-30 de familii care şi-au cumpărat casă în Ştiuca”, a povestit directorul şcolii, potrivit căruia cererea pentru case în Ştiuca era atât de mare între etnicii ucraineni din Maramureş încât casele scoase la vânzare erau vânate de cei stabiliţi deja în localitate pentru rudele din Maramureş.
„Îi caracterizează pe toţi hărnicia”
Potrivit primarului Vasile Bejera, ucrainenii din Ştiuca sunt veniţi din comunele maramureşene Ruscova, Repedea şi Poienile de sub Munte. „Acolo convieţuiau la un moment dat circa 60.000 de ucraineni. E o zonă muntoasă şi nu mai aveam loc să ne dezvoltăm. De prin anii ’60 au venit primii etnici ucraineni aici. Sigur că îi caracterizează pe toţi hărnicia. Aici, fiind pământ suficient, specificul şi cultura ucraineană este să ai o locuinţă frumoasă, aranjată, dotată cu tot ce trebuie. Majoritatea ucrainenilor din Ştiuca sunt constructori. Multe case din jurul Timişoarei sunt construite de constructori din Ştiuca”, a declarat primarul Vasile Bejera.
Refugiaţii ucraineni, primiţi cu braţele deschise la Ştiuca
Ştiuca a fost prima localitate din Timiş în care refugiaţii ucraineni au ajuns în grup organizat. Cele două autocare cu refugiaţi au ajuns la Ştiuca prin intermediul Bisericii „Impact” din Timişoara. Chiar dacă primarul a pregătit spaţii de cazare la căminul cultural, nu a fost nevoie ca refugiaţii să fie cazaţi acolo. Localnicii din Ştiuca „s-au bătut” ca să primească refugiaţi ucraineni, în special mame cu copii, pentru a le oferi o masă caldă şi un aşternut curat şi călduros, dar şi o încurajare în limba ucraineană, pe care localnicii din Ştiuca o vorbesc între ei acasă, dar pe care încearcă să le-o insufle şi copiilor.
„Părinţii vorbesc limba ucraineană, dar copiii din ce în ce mai puţin. Trebuie să intervenim şi noi cu familia ca să îi ajutăm. Avem sprijin şi de la Uniunea Ucraineană. Copiii sunt motivaţi ca să nu se piardă ce e al nostru. Prin limbă, prin tradiţii, dacă le transmitem copiilor reuşim să trăim ca naţie, să nu pierdem ce e al nostru”, a declarat Maria Clempuşac, profesor la şcoala din Ştiuca.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Primar ucrainean, într-o convorbire cu Dominic Fritz: „Îi vom înfrânge cu inimile noastre fierbinţi”
Se încarcă comentariile...
