Povestea primului cinematograf din Timişoara, pus în funcţiune în 1908. Banii mergeau la orfelinat, azilul de bătrâni şi la Fondul săracilor oraşului

Publicat: 10.11.2015 12:20

Ultima actualizare: 10.08.2022 22:23

Primul cinematograf din Timişoara - "Mozgokep Szinhaz" a fost inaugurat în 1908. Vechea clădire a fost demolată, iar în locul ei s-a construit, în 1929, noul Cinematograf Capitol.

Cinematograful din Cetate - intitulat „Mozgokep Szinhaz” (în traducere Teatrul Imaginilor în Mişcare), s-a dat în folosinţă în 27 iunie 1908. În anul următor, Ecker a ridicat o clădire şi în Fabric, la capătul Parcului Coronini (Parcul Poporului), denumit „Teatrul Apollo”, care s-a dat în folosinţa publicului în 4 mai 1909. Cinematograful cunoscut de timişoreni cu numele Capitol a devenit proprietatea Primăriei în 1913 (la fel şi cinematograful Apollo), când a fost răscumpărat de la arhitectul Joseph Ecker junior, cel care a construit clădirea, şi Georg Pflum.

Cei doi primesc de la Primărie suma de 7.500 coroane pentru cinema Cetate şi 37.000 coroane pentru cel din Fabric.

Veniturile cinematorgrafelor comunale erau destinate orfelinatului Regina Maria, Azilului de bătrâni şi pentru Fondul săracilor oraşului. Aici se organizează şi spectacole culturale şi ştiinţifice pentru tineret.

Cinematograful din Cetate se afla pe unde este statuia lui Mihai Eminescu. Grădina de vară s-a amenajat în anul 1920 şi a fost inaugurat la 14 august 1920.

Clădirea construită de arhitectul Joseph Ecker jr.

O primă modificare a clădiri se va face în 1921, însă autorităţile locale vor decidă să construiască un nou cinematograf, cel vechi fiind într-o stare cât se poate de proastă.

“În şedinţa delegaţiei comunale din 17 mai 1927, inginerul oraşului, aduce la cunoştinţă că examinând Cinematograful comunal din Cetate a constatat că gronzile de lemn din sala de spectacole fiind putredere, plafonul s-a slăbit şi ameninţă prăbuşirea. Pentru înlăturarea acestui pericol este necesar a se aplica şase construcţii de lemn interne”, scrie Nicolae Ilieşiu, în Timişoara – Monografie istorică.

Cinematograful modificat în anii '20

Pentru construirea unui nou cinematograf, Primăria decide însărcinarea arhitectului bucureştean Duiliu Marcu (cel care a proiectat actuala faţadă a Operei), cu proiectul de execuţie a noului cinematograf comunal.

“În şedinţa Delegaţiei premanente din 3 mai 1927, se ia la cunoştinţă proiectul definitive de execuţie al noului cinemaotograf, împreună cu seria de preţuri a materialelor şi lucrărilor de instalaţiuni, condiţiunile caietului de sarcini şi memorial ethnic întocmit de arhitectul Duiliu Marcu. În baza acestor devize costul lucrărilor noului Cinematograf se cifrează la 20,125.000 lei. La licitaţia public pentru zidirea cinematografului, s-a primit oferta anteprenorului Iosif Steiner, în suma de 15.002.713 lei”, mai scrie Ilieşiu.

Prima piatră din fundaţia noului cinematograf, numit Cinema Capitol, s-a aşezat în 6 decembrie 1929, iar deschiderea oficială s-a făcut în ziua de 25 decembrie 1930.

Citește și: Povestea cimitirului soldaţilor francezi care au „arbitrat“ retragerea armatei sârbilor şi instaurarea administraţiei româneşti la Timişoara

Clădirea realizată de arhitectul Duiliu Marcu

“Să intrăm – cu gândul – în marele lăcaş timişorean al „artei pe celuloid” care a fost şi rămâne Capitol-ul. Cei care l-au cunoscut acum acum câteva decenii (prin anii ‘50 fusese rebotezat, primind numele cunoscutului scriitor rus Maxim Gorki), au fost uimiţi de eleganta decoraţiune interioară. Pereţii şi tavanul aveau zugrăveli în culori pastelate, cu motive inspirate din stilul artei vechi egiptene (predominând forme stilizate de frunze de papirus). Spectatorul de azi mai poate observa asemenea motive pe grilajul din fier forjat, păstrat la uşile principale de intrare în foaier. Apoi, la iluminarea sălii (care nu se făcea, pe atunci, cu tuburi fluoriscente) s-au folosit plafoniere având geamuri şlafuite cu motive de manieră caracteristică pentru anii 30, ale artei Deco, - plafoniere rămase şi acum în lojile din partea din spate a sălii. Să mai adăugăm că, dacă se întâmpla să intri după începerea filmului, erai condus de una din plasatoare, care te ajuta cu o lanternă discretă, să-ţi găseşti – în întunericul sălii – locul însemnat pe bilet. De fapt, aşa era procedeul în toate marile cinematografe”, scrie Paul Răzvan în volumul "Timişoara de altădată"

Sediul Filarmonicii Banatul -în 2015

Cinematograful Capitol, la fel ca toate celelalte din Timişoara, a aparţinut Regiei Autonome a Filmelor (RADEF). După Revoluţie au urmat însă retrocedările către vechii proprietari. După mai multe procese, Cinema Capitol (alături de grădina de vară) a revenit în posesia Primăriei Timişoara –cea care avea să o construiască cu mult înainte să fie comuniştii şi RADEF-ul. Astăzi, în clădire îşi duce activitatea Filarmonica Banatul, însă se mai organizează, ocazional, şi proiecţii de filme. Grădina de vară a fost şi ea cosmetizată şi redată circuitului cultural din Timişoara.

Citește și: Linguşeală dusă la extem. Un primar a denumit o stradă din comună cu numele socrului lui Victor Ponta. Localnic: „Noi pe domnul Ilie Sârbu îl iubim”