Pavel Popescu, „norvegianul“ din PNL intrat, la limită, în Parlament: „Politica ne pune pe toţi într-o oală a mizeriei“

Ajuns cunoscut după cazul Colectiv, când s-a implicat în aducerea în România a unor medici norvegieni care să ajute la tratarea răniţilor, Pavel Popescu a făcut înainte de alegerile parlamentare din acest an pasul în politică. În ciuda scorului dezastruos al PNL, Pavel Popescu a intrat în Parlament.

Anunţarea rezultatelor alegerilor parlamentare de duminică l-a găsit pe Pavel Popescu la sediul PNL Timiş, filială care l-a plasat pe locul trei la Camera Deputaţilor. La gradul de încredere de 76% cu care se lăuda primarul Timişoarei şi preşedintele PNL Timiş, Nicolae Robu, alegerea lui Pavel Popescu de pe locul trei ar fi trebuit să fie o simplă formalitate. „Norvegianul” ajuns în PNL înainte de alegeri, a intrat în Parlament după redistribuiri.

Aşteptarea redistribuirilor a adus şi tăcerea pe pagina de Facebook a lui Pavel Popescu, unde tânărul politician a fost extrem de activ atât înainte de campania electorală, cât şi în timpul campaniei. Într-un interviu pentru „Adevărul”, Pavel Popescu a vorbit despre campania „extrem de solicitantă”, dar şi despre activitatea sa parlamentară. Popescu a explicat şi prezenţa sa pe aceeaşi listă cu Ben Oni Ardelean, pe care tânărul liberal l-a criticat, „la pachet” cu parlamentarii români care s-au implicat în cazul Bodnariu.

ADEVĂRUL: După alegeri, am văzut că e linişte pe pagina ta de Facebook. Nu am văzut niciun mesaj pentru alegători. Ai aşteptat să vezi rezultatul?

PAVEL POPESCU: Au fost două luni pentru mine extrem de solicitante, cu o campanie foarte intensă. Am sperat în câştigarea acestor alegeri. M-am odihnit de duminică până astăzi (n.r. marţi). Nu aveam ce altceva să postez pe pagină. Este o reacţie normală şi umană la o înfrângere. Motivul pentru care nu am postat încă un mesaj este că nu a existat un comunicat oficial al redistribuirilor şi am preferat să o fac etapizat, aşa cum se şi procedează. Aştept un comunicat oficial al redistribuirilor şi le voi transmite mulţumiri celor care m-au votat.  

Ai spus că a fost o campanie foarte solicitantă. E prima ta campanie electorală. Cum a fost contactul cu oamenii? Ce impresie ţi-a lăsat această campanie?

 A fost o campanie extrem de solicitantă, dar cred că cel mai frumos lucru din orice campanie, cred eu, este experienţa şi interacţiunea cu oamenii. Experienţele sunt atât de variate, uneori atât de extreme. De foarte multe ori eşti obligat să priveşti cu tristeţe nişte cazuri atât de complicate şi atât de lipsite de speranţă. Pe de altă parte, întâlneşti oamenii din comunitatea ta, oameni capabili, oameni de succes, oameni cu realizări, care au speranţa că ţara merge înainte.

Cum comentezi rezultatul alegerilor?

Pentru mine nu a fost unul surprinzător. Este o opinie personală. Fiind nou în politică, la intrarea în campanie am început să simt oarecum o nesiguranţă vizavi de locul meu în Parlament, de exemplu. Atunci mi-am dat seama că nu ar trebui să am aşteptări mari vizavi de un rezultat bun, dar nu am încetat să fac maximul, tot ceea ce ţine de mine să obţinem ceea ce am obţinut. Rezultatul este unul pe măsura bagajului PNL-ului. PNL a venit în această campanie cu un bagaj deloc atractiv pe care şi l-a asumat, ceea ce este un lucru foarte bun, şi acesta a fost marele dezavantaj al nostru. Am intrat în campanie umbriţi de unele evenimente din trecut pe care ni le-am asumat, dar se pare că electoratul le-a sancţionat. Urmează o rearanjare a partidului. Este ceva firesc. Sunt etape normale în viaţa unui partid.

De ce ai ales PNL şi nu USR, care la prima vedere pare un partid pe profilul tău?

Personajul principal care m-a făcut pe mine să fac pasul spre politică a fost premierul Dacian Cioloş, înainte de orice partid. Într-adevăr au existat interacţiuni şi cu USR-ul, am prieteni şi acolo, dar în opinia mea USR-ul, deşi cred că ar fi construit pe profilul meu, nu a avut ca şi partid suficientă substanţă, din perspectiva unui istoric politic. Eu am fost mereu un liberal în sufletul meu, am apreciat PNL-ul în perioadele lui bune. Apartenenţa la un partid istoric este uneori identică cu apartenenţa la un cult religios. Dacă te duci în biserică şi te uiţi la creştinii din jurul tău, nu poţi decât să judeci. Uitându-te la aceşti oameni, poţi să îţi schimbi automat părerea despre valorile cultului respectiv, despre religie. Dacă am judeca ortodoxismul după calitatea oamenilor pe car îl practică, ne-am pierde orice speranţă. Dacă am judeca neoprotentantismul din perspectiva calităţii oamenilor, ne-am pierde orice speranţă. Cam aşa este şi experienţa mea cu PNL. Eu ştiu că există oameni de o calitate mai bună sau mai slabă, dar eu cred în liberalism. Din suflet mi-aş dori ca acest liberalism să nu aibă soarta altor partide bune din România care au dispărut. Nu mi-aş dori ca liberalismul să moară. Acesta este unul dintre motivele pentru care am decis să intru în PNL. Acest lucru nu ar fi fost posibil dacă PNL-ul nu ar fi venit cu oferta. Eu nu am venit în România trăgând pe cineva de mânecuţă şi zicând că vreau să candidez la parlaemntare. Am primit un telefon în timp ce eram în Oslo şi mi s-a făcut o propunere. A fost o decizie total nebunească din partea mea, dar mi-o asum şi sunt gata să pun osul la ceea ce se vrea o reconstrucţie a clasei politice.

Pe surse, s-a vorbit de faptul că ai fost susţinut pentru candidatură prin implicarea directă a premierului Dacian Cioloş. Ai avut discuţii pe tema asta? Ai resimţit sprijin în acest sens, dincolo de influenţa pe care a avut-o în a te determina pe tine să intri în politică?

Vorbind exclusiv de omul Dacian Cioloş, care pe mine m-a cucerit în ziua în care am avut prima întâlnire cu el, datorită onestităţii lui şi autenticităţii lui, nu aş putea să dau alte exemple. Nu am avut discuţii personale cu premierul vizavi de candidatura mea. Am fost sunat de cei de la PNL şi invitat să candidez aici. Toată lumea a spus că am fost paraşutat. Modul în care am fost plasat pe listă a fost în cadrul PNL Timiş unul total democratic. În momentul în care s-a pus problema candidaturii mele, eu eram foarte stingher vizavi de argumentele pertinente ale membrilor organizaţiei locale, unii dintre ei fiind reticenţi. Am luat cuvântul şi am spus că nu am venit în România să stric o organizaţie, să creez disensiuni, ci sunt gata să plec în următoarele 30 de secunde pe uşă. Nu a fost niciun plan malefic de paraşutism a unui candidat adus pe anumite filiere. S-a întâmplat ceva extrem de frumos în acea seară (n.r. a stabilirii candidaturilor). Domnul Balint Petrescu, care era pe locul trei şi cu două minute înainte de spech-ul meu a avut un spech împotriva mea, foarte bine argumentat. S-a ridicat apoi şi s-a retras. Ne-a surprins pe toţi. Era un moment în care eu eram de mână cu el sus şi nu realizam ceea ce se întâmplă. Mi-am dat seama că trebuie să îmi asum acel mandat spre care am fost trimis şi să îmi iau foarte în serios misiunea.

Văzând rezultatul alegerilor şi scorul partidului, unul foarte slab, regreţi intrarea în politică?

Nu regret intrarea în politică.  La nivel personal, orice om, indiferent de istoricul lui şi de modul în care el acţionează, pe parcursul lui politic sau nepolitic, în momentul în care decide să facă politică va avea un uşor regret personal vizavi de imaginea distorsionată pe care alegătorii o vor avea asupra lui. Politica ne pune pe toţi într-o oală a mizeriei şi îmi asum ceea ce spun. În momentul în care tu te decizi să faci ceva, eşti stigmatizat de o anumită masă de oameni. Nu poţi mulţumi niciodată întreaga populaţie.

Apropo de chestiunea asta. Toţi vor să se schimbe clasa politică, dar când un om de valoare intră în politică, este într-un fel stigmatizat inclusiv de prietenii lui. E chiar un paradox.

Se întâmplă două lucruri diferite. Unii prieteni nu mai vor să audă de tine şi alţi prieteni care nu au auzit de tine până să intri în politică, dintr-o dată devin prietenii tăi. Fiecare dintre noi aşteaptă un Mesia al politicii care să ne salveze. Din păcate toţi suntem oameni, toţi suntem oameni cu greşeli, dar în momentul în care îţi asumi o intrare în politică contează ceea ce vrei să faci. În politică este foarte simplu să fii penalizat pe chestiuni concrete, dar la fel de simplu este să fii criticat. Critica la adresa mea este că nu sunt experimentat, că nu am fost un antreprenor de succes, că toate aceste lucruri pe care vreau să le fac au un anumit interes. Niciodată nu vei găsi oameni perfecţi care să intre în politică. La calitatea politicii din România, tot mai puţine elite decid să facă pasul şi să îşi asume reconstrucţia României. Pe de altă parte, reconstrucţia este un proces pe un termen extrem de lung. Eu nu mi-am imaginat că şi dacă am fi luat guvernarea, am fi schimbat peste noapte tot ceea ce avem nevoie să schimbăm. Dacă schimbarea nu începe pas cu pas şi nimeni nu îşi asumă, chiar şi cei care stau pe margine, schimbarea la nivel de individ, nu vom face niciun pas înainte.

A fost o situaţie interesantă în campania aceasta. Prezenţa ta pe aceeşi listă cu Ben Oni Ardelean, pe care l-ai criticat în cazul Bodnariu. Cum aţi gestionat relaţia din acest punct de vedere?  

Nu am avut o discuţie foarte detaliată pe acest subiect. Pot să vă spun că a fost o surpriză imensă pentru mine faptul că am ajuns pe aceeaşi listă cu Ben Oni Ardelean. Viaţa este atât de complicată şi plină de surprize încât nu şti niciodată ce îţi rezervă viaţa. În cazul Bodnariu, modul şi ceea ce am criticat a fost atitudinea politicienilor noştri şi nu era vorba doar despre Ben Oni Ardelean. Niciodată nu m-am referit doar la el, dar a existat un grup care din punct de vedere diplomatic nu s-a comportat conform relaţiilor diplomatice pe care le-am avut cu Norvegia. Sărbătorim în 2017 100 de ani de relaţii diplomatice cu Norvegia şi am considerat că afirmaţiile făcute pe treptele Parlamentului Norvegian (n.r. potrivit cărora Norvegia ar fi un Gestapo) erau uşor exagerate. Pe de altă parte, mi-am asumat şi îmi asum tot ce am spus în spaţiul public. Acum sunt o persoană publică şi aş fi un ipocrit să nu îmi asum lucrurile pe care le-am postat. Pentru fiecare lucru pe care l-am postat şi l-am regretat, mi-am cerut scuze public. Tot ceea ce reprezintă Pavel Popescu este asumat de mine. Dacă nu ai onestitatea şi disponibilitatea de a comunica într-un mod deschis cu oamenii, nu ar trebui să ai curaj să îţi asumi acest proces de a face ceva. Toate acele afirmaţii din trecut, mi le-am asumat, dar pe de altă parte, în toate aceste surse există extrem de multă intoxicare şi minciuni. Niciodată Pavel Popescu nu a fost membru al unui partid politic din România în afara PNL în care am intrat acum două luni. Informaţia aceasta a fost transmisă inclusiv pe site-ul de integritate a alegerilor parlamentare. Nu am semnat niciodată o scrisoare împotriva acţiunilor parlamentare pentru familia Bodnariu în Norvegia. Este o altă intoxicare pe care cei care vor să păteze imaginea unui om o fac. Nu există semnătura mea pe acea scrisoare pentru că nu am luat parte la ea.

Ai avut o poziţie moderată în cazul Bodnariu încă de la început. Cum ai văzut acest caz şi protestele fără precedent care au avut loc pe această temă? Crezi că au afectat imaginea României?

Pot să spun un singur lucru. Dumnezeu îmi e martor. E foarte simplu să iei dintr-o emisiune două fraze fără a prezenta întregul video în care am spus şi am repetat că îmi doresc ca acest caz să se rezolve favorabil. Vizavi de acest caz, ceea ce pentru mine a fost şocant, a fost faptul că în jurul acestui caz au fost prezentate alte x cazuri de români şi nu numai care erau total neadevărate. Atunci, văzând această dezindormare masivă şi mutilare a adevărului, pur şi simplu mi-am expriamt părerea, exact cum putea să facă orice cetăţean liber. Părerea mea vizavi de acest caz este următoarea: sistemul de protecţie norvegian Barnevernet trebuie reformat. Eexistă câteva reguli şi câteva metode de funcţionare ce trebuie reformate de la zero, dar pe de altă parte în Norvegia, a-ţi bate copilul este egal cu mersul la închisoare. Ceea ce s-a întâmplat acest caz a fost extrem de dureros pentru o familie care şi-a pierdut copiii, extrem de duresor pentru ţara noastră, dar niciodată nu am criticat faptul că cineva se luptă pentru câştigarea drepturilor cetăţenilor noştri, a propriei mele ţări. Dimpotrivă, am fost la două dintre marşurile făcute împotriva sitemului Barnevernet şi am susţinut modificările acelui sistem, dar niciodată nu am susţinut minciunile şi dezinformările care au venit anexate acestui caz.

Pentru că acum eşti parlamentar, te-ai gândit la vreo propunere în domeniul  proecţiei copilului care să fie preluată din sistemul norvegian?

Nu m-am gândit la o iniţiativă concretă, dar am vizat serios acest sector. În România, situaţia este gravă comparativ cu Norvegia şi mi-aş dori o reformă în cadrul acestei instituţii. Violenţa este la nişte cote alarmante în România. Este alarmant. În fiecare lună un copil român moare din cauza bătăilor. De exemplu, într-o ţară civilizată nu vei întâlni astfel de statistici. Aceasta este una dintre iniţiativele pe care aş putea să lucrez pentru a veni în prevenirea unor astfel de situaţii.

Ce alte propuneri concrete ai?

Cum spuneam, la intrarea în Parlament, eu am vizat următoarele arii mari. Tinerii şi antreprenoriatul în rândul tinerilor şi educaţia. Acestea sunt două arii mari pe care le vizez şi care cred că  putea să schimbe România pe o perioadă îndelungată de timp. Tinerii suferă din lipsă de resurse pe care ei le pot folosi pentru a-şi pune în valoare resursele lor proprii. Una dintre iniţiativele pe care vreau să le am, se regăseşte şi în programul nostru politic, este iniţierea unui credit pentru studenţi cu o dobândă infimă. Este o metodă care se practică în ţările dezvoltate şi ajută studenţii să îşi ducă la sfârşit anii studenţiei pentru că în ziua de astăzi, studentul nu are nicio sursă de venit. Salariile sunt foarte mici, iar job-urile pentru studenţi sunt aproape inexistente şi un student nu are şansa de a-şi plăti cărţi, a-şi plăti cheltuieli şi a duce viaţă la standarde europene. De exemplu, în ţările civilizate acest credit se dă dacă îţi iei toate examenele cu o anumită notă şi rambursarea se face la 3-5 ani după ce ţi-ai luat primul job. Cred că ar fi o modalitate de a-i motiva pe tineri să îşi atingă maximul de potenţial. Fără a le oferi acestor tineri resursele necesare, nu le vom putea atinge maximul de potenţial.

Crezi că ar fi necesară o lege care să îi oblige pe medicii tineri să returneze costurile de şcolarizare dacă pleacă din ţară, înainte de a lucra o anumită perioadă în România? 

Consider că o astfel de lege corecitivă nu ar aduce un plus imaginii noastre şi climatului nostru. În condiţiile în care sistemul de sănătate arată în modul în care arată nu am avea dreptul să obligăm medicii să lucreze aici. Pe de altă parte, medicii noştri sunt mult mai bine educaţi, în comparaţie cu alte ţări mult mai dezvoltate. În Norvegi sunt două ţări a căror educaţie medicală este considerată peste media europeană: România şi Ungaria. Aceşti medici, ca să lucreze aici, au nevoie de salarii bune şi spitale. Cea mai mare problemă a unui medic tânăr este că e plătit prost şi nu are un mediu dotat minim pentru a-şi desfăşura activitatea. În condiţiile acestea, medicii tineri aleg să plece din ţară şi fac efoturi inimaginabile în învăţarea unei noi limbi sau a unei noi metode pentru a duce un stil de viaţă normal.

Crezi că poţi mişca lucrurile din postura de parlamentar aflat în opoziţie?

Ţinând cont de rezultatul acestor alegeri, cred că în acest moment, rolul nostru al opoziţiei este împărţit în: monitorizarea a tot ceea ce se întâmplă din punct de vedere al partidului aflat la guvernare şi de a semnala tot timpul trăsnăile, ca să le numesc aşa, din programul de guvernare al PSD-ului. Există nişte puncte din programul de guvernare al actualei majorităţi parlamentare care nu sunt fezabile. Aceste lucruri care s-ar putea aplica ar avea un impact negativ major asupra climatului social, economic şi politic. Vrem să facem o opoziţie sănătoasă. Nu ştiu câte legi am putea trece, dar eu mizez pe aceşti oameni noi care au intrat în Parlament, inclusiv din PSD. Mizez pe acest dialog pe care politicieni din toate partidele al putea să îl aibă. Mizând pe acest dialog, sunt convins că vom putea face o schimbare indiferent de la cine vine iniţiativa legislativă.

Care va fi în continuare relaţia ta cu Norvegia? Te stabileşti în România?  

Eu m-am mutat în România acum două luni. Am făcut o tranziţie relativ scurtă. Soţia mea se va muta şi ea în România. Nu e atât de simplu să îţi iei carafusele şi să pleci dintr-o ţară în care ai stat cinci ani. Decizia a fost asumată şi de mine şi de soţia mea. Ea m-a încurajat foarte mult să fac acest pas. Iubind România, în curând se va muta şi ea aici. Nu ştiu ce timp aş avea să fac naveta atât de des în Norvegia. Am foarte mult de lucru în teritoriu. Aici, Timişul, este câmpul de luptă al meu şi cred că noi, ca parlamentari de Timiş, avem datoria de a ne ocupa de cele trei mari priorităţi ale Timişului: centura Timişoarei, un spital regional care este absolut necesar pentru judeţul Timiş, care este un judeţ extrem de important şi al treilea punct foarte important este Timişoara Capitală Europeană a Culturii 2021. Este un proiect, îndrăznesc să spun, chiar de ţară. Ca şi parlamentar, am foarte mult de lucru pe aceste trei arii, la fel ca şi colegii mei din toate partidele.