Istoria bătrânului pod de fier de la Lugoj, inaugurat în 1902, care nu se află lista monumentelor istorice

Podul de la Lugoj

Asociaţia Culturală Salvaţi Patrimoniul Timişoarei a solicitat Direcţiei Judeţene pentru Cultură Timiş clasarea de urgenţă a Podului de Fier din Lugoj.

Podul de Fier din Lugoj a fost un martor tăcut al procesului de urbanizare prin care a trecut Lugojul la începutul secolului XX. Reprezintă astăzi un reper arhitectural, atât pentru localnici, cât şi  pentru turiştii dornicii să se familiarizeze cu istoria fostei “capitalei culturale a românilor bănăţeni” din perioada dualistă. 

La sfârşitul secolului al XIX-lea, pe fondul dezvoltării economice a Lugojului, respectiv creşterea traficului dintre cele două comunităţi despărţite de râul Timiş, română şi germană, s-a simţit nevoia înlocuirea punţii de lemn, veche de două secole. Deşi chestiunea unui pod nou a fost ridicată în 1887 în mandatul primarului Constantin Rădulescu, proiect s-a materializat abia la începutul anilor 1900, graţie unui împrumut de 320.000 de coroane, pe care primăria l-a facut pentru ridicarea efectivă a podului. 

Licitaţia, la care s-au înregistrat 17 oferte, a fost câştigată de firma „Mandel (Julius), Hoffmann (Sándor) & Quittner (Vilmos)” din Budapesta, cu suma de 187.807 coroane, restul banilor (din cei 320.000) fiind utilizati pentru construirea celor patru căsuţe de vămă, montarea lămpilor electrice, astfaltarea trotuarelor etc.  

Lucrările au început în luna iulie 1901, circulaţia fiind deviată pe celălalt pod de lemn, numit al Economilor. 

Podul de fier are două deschizături de 35 metri fiecare, susţinute de un pilon central si cele două rambleuri. Are o structură din grinzi cu zăbrele, iar partea carosabilă, dublată de două trotuare, este aşezată pe legăturile ce unesc traversele (platelajul). Piesele din fier au fost fabricate la Uzinele StEG din Reşiţa şi montate ulterior la Lugoj. 
 

Inaugurarea solemnă a avut loc în data de 31 august 1902.

Deşi podul a rezistat vremelnic la numeroase indundaţii (1910,1912,1926,1949, 1966, 2000, 2020), starea lui s-a înrătăţit in ultimul deceniu. 

Asociaţia Culturală Salvaţi Patrimoniul Timişoarei cere trecerea acestui pod pe lista monumentelor istorice, conform Ordinul nr. 2260/2008 al Ministerului Culturii şi Cultelor privind aprobarea Normelor metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice.

„De la ultima verficare temeinică a podului (singura!), efectuată în 1962, când au fost întărite şi completate niturile existente, s-au mai executat periodic lucrări superficiale de mentenanţă care au vizat însă suprastructura podului: sablarea şi remedierea căii de rulare. În aceste condiţii, raportându-ne la valoarea arhitecturală a obiectivului, considerăm necesară clasarea lui ca monument istoric, respectiv urgentarea procesului de consolidare (structură metalică, picior de beton şi zidărie) şi conservare a bătrânului pod de fier. Prin urmare, considerăm extrem de relevante atât vechimea podului, considerabilă, dar şi celelalte criterii indicate în cadrul prevederii legale de clasare a Podului de Fier din Lugoj. Din punctul nostru de vedere faptul ca acest pod nu este deja monument istoric este o scăpare şi o eroare pe care dorim, prin efortul nostru şi bunăvoinţa Primăriei Municipiului Lugoj, a Direcţiei Judeţene pentru Cultură Timiş, sa o reparăm”, a transmis Ilie Sârbu, preşedintele Asociaţia Culturală Salvaţi Patrimoniul Timişoarei