Aurel Anton, şahist de talie mondială: "Tata mă bătea aproape zilnic. De asta am pornit la drum cu un fizic şubred"

Timişoreanul în vârstă de 88 de ani a făcut din sportul minţii un mod de viaţă, fiind unul dintre cei mai mari şahişti din lume. Aurel Anton s-a născut în satul timişean Sălbăgel, într-o familie cu cinci copii. Încă de mic a rămas orfan de mamă, iar tatăl său s-a recăsătorit.

Din cauza mamei vitrege, acesta a avut mult de suferit. „Tata mă bătea aproape zilnic. De asta am pornit la drum cu un fizic şubred. Mintea era însă ascuţită, probabil şi pentru că tata îmi dădea numai în cap cu pumnul şi cu palma”, a spus, râzând, bătrânul.

Are 30.000 de scrisori

În ciuda situaţiei precare, Aurel Anton a reuşit să „evadeze” din infern, să facă o şcoală de ucenici la Reşiţa, iar mai târziu Facultatea de Electrotehnică din Timişoara. În paralel a început să joace şah, ajungând să aibă performanţe la nivel mondial în acest sport, în special în şahul prin corespondenţă.  În perioada 1960-1963, Aurel Anton a participat la prima ediţie a campionatului naţional de şah prin corespondenţă, devenind primul campion naţional la acest sport.

În 1970 a ocupat locul trei în Europa, iar în 1976 a devenit primul român campion european la şah prin corespondenţă. Performanţele timişoreanului nu au rămas în Europa, iar în anii ’80 a ajuns în primii patru jucători de şah ai lumii, fiind selecţionat şi în Naţionala de Şah a României, unde a susţinut 20 de partide, fără să piardă vreuna din ele (15 victorii şi 5 remize). Pentru că fiecare mutare dintr-o partidă de şah prin corespondenţă înseamnă o scrisoare, Aurel Anton a adunat de-a lungul anilor aproximativ 30.000 de scrisori şi 3.000 de vederi şi ilustrate.

„Dacă îmi trimitea cineva o vedere de la New York, Moscova sau Londra, trebuia să îi trimit şi eu să vadă cum arată oraşul. Pe lângă asta, dacă întârzia o mutare, trebuia să trimit scrisoare pentru că partenerul pierdea la trecerea timpului. Toate astea costă şi am cheltuit aproximativ 30.000 de lei până acum”, a spus Aurel Anton. 

Toate premiile posibile

Pentru performanţele sale, Aurel Anton a primit mai multe distincţii naţionale şi internaţionale. Titlurile de Maestru al Sportului (1976) şi Maestru Internaţional (1980) sunt doar câteva dintre distincţiile primite de timişorean. În 2007 a primit titlul de cetăţean de onoare al Municipiului Timişoara, iar săptămâna trecută a fost decorat de Traian Băsescu cu medalia Meritul Sportiv.

„Este recolta unei vieţi de muncă. Nu s-a ţinut evidenţa, dar cred că sunt unic în lume. Nu am avut profesor de şah, calculator pentru a juca prin corespondenţă, nici informatoare şi enciclopedii”, a spus Aurel Anton.

Întrebări şi răspunsuri
Sunteţi şi profesor de şah? De ce aţi recomanda acest sport pentru copii?
Este bine din mai multe puncte de vedere. Le dezvoltă răbdarea, tenacitatea, perseverenţa, dar mai ales memoria şi logica, lucruri absolut necesare în şcoală, dar şi pentru restul vieţii. Cu aceste calităţi, imediat intuieşti omul, dacă e cinstit sau nu, spre exemplu.

Care a fost cel mai important moment al carierei?
Poate pare paradoxal, dar momentul cel mai important a fost cel în care am ieşit primul campion naţional. M-am bucurat mai mult decât atunci când am luat titlul european, pentru că acolo au mai câştigat şi alţii.

Ce-i place
„Îmi place să antrenez copiii, nu neapărat isteţi, dar serioşi, cuminţi, care pun întrebări. Până la Palatul Copiilor schimb trei mijloace de transport, fac cel puţin o oră până acolo, dar îmi place”, a spus maestrul.

Ce nu-i place
„Nu-mi plac hoţia şi minciuna. În viaţa mea nu am minţit şi nu am furat. Nu-mi place să fumez sau să beau. Fiind de la ţară, eu am băut mai mult până la 14 ani, decât în restul vieţii, pentru că tata ne dădea păhărelul de mici”, a mai spus Aurel Anton.

Profil
Născut. 30 martie 1928, Sălbăgel, Timiş
Studii. Facultatea de Electrotehnică din Timişoara
Experienţă. A debutat în şahul prin corespondenţă în anul 1959