Nenorocirile din viaţa fizicianului care a pus bazele mecanicii cuantice. Fiul său a fost executat după ce a atentat la viaţa lui Hitler

Max Planck a fost un opozant al regimului nazist

Fizicianul german Max Planck a declanşat o adevărată revoluţie în fizică prin elaborarea teoriei cuantice a radiaţiei.

S-a născut la Kiel, în Germania la 23 aprilie 1858. Tatăl său a fost Julius Wilhem Plank, profesor universitar de Drept constituţional. Max Planck a făcut studiile liceale în oraşul său natal, după care a frecventat timp de trei ani cursurile Universităţii din Munchen, apoi a optat să meargă la Universitatea din Berlin pentru a se perfecţiona. Şi-a susţinut doctoratul în fizică în anul 1879, cu o teză inspirată de Clausius, un studiu în legătură cu aplicaţiile principiului II al termodinamicii.

La vârsta de doar 27 de ani a fost numit profesor asociat de fizică teoretică la Universitatea din Kiel, iar patru ani mai târziu a devenit profesor universitar la Universitatea din Berlin. În anul 1894 a fost ales membru al Academiei de ştiinţe din Berlin şi, de asemenea, tot din acest an, a fost numit director al Institutului de fizică teoretică. S-a ocupat de constituirea unui nou institut de cercetări, iar în anul 1914, la propunerea sa, Albert Einstein acceptat să ocupe funcţia de director al institutului de fizică “Kaiser Wilhelm” şi să fie profesor la Universitatea din Berlin. 

Cânta împreună cu Einstein

“Bun prieten cu Einstein, în perioada când acesta s-a aflat în Germania, cântau adesea împreună: Plank, cunoscut ca un bun pianist, şi Einstein la vioară. O altă pasiune a sa, în afara ştiinţei, era alpinismul, a cărui practicare a făcut să îşi păstreze vigoarea fizică până la o vârstă înaintată”, menţionează Nicolae Chiorcea. 

Max Planck nu a fost de acord cu politica guvernului nazist, mai ales în privinţa executării oamenilor de ştiinţă evrei. “Deşi a fost primit în audienţă de către Hitler, demersul său pe lângă şeful statului n-a avut succes”, menţionează Nicolae Chiorcea. 

A primit în anul 1918 premiul Nobel pentru pace, pentru descoperirea cuantei de energie.
 

„A reprezentat o recunoaştere a meritelor sale privind elaborarea teoriei cuantice a radiaţiei, descoperirea făcută publică cu mulţi ani mai înainte în cadrul unei şedinţe a Societăţii germane de fizică, ţinută la Berlin, în 14 decembrie 1900. Această zi poate fi considerată că dată de naştere a fizicii moderne, cunoscută astăzi numele de fizica cuantică. Punctul de plecare al noii descoperiri a fost studiul radiaţii termice emise de un corp negru (de exemplu o bucată de antracit în stare de incandescenţă). (...) La început, însuşi Planck avea reţineri asupra corectitudinii propriei teorii. Ea s-a dovedit a fi justă de către Albert Einstein, care a avut ideea (1905) de a aplica teoria cuantică la explicarea legilor efectului fotoelectric, un fenomen descoperit de H. Hertz în 1887, ce constă în emisie de electroni de către un metal sub acţiunea luminii incidente, ale cărui lege nu puteau fi explicată pe baza teoriei electromagnetice clasice a luminii”, menţionează Nicolae Chiorcea. 
 

Marea descoperire a lui Plank a marcat trecerea de la fizica clasică, fizica corpurilor macroscopice sau a mediilor continue, la fizica cuantică, fizica corpurilor microscopice.  

Nenorocirile din viaţa lui Max Planck

Fizicianul a fost căsătorit de două ori. O serie de nenorociri s-au abătut asupra vieţii sale. Primul său fiu a murit în timpul Primului Război Mondial, iar două dintre fiicele sale au decedat în timpul unor naşteri grele. De asemenea, cel de al doilea fiu a participat la complotul eşuat împotriva lui Hitler, din iulie 1944, şi a fost executat. Cu câteva săptămâni înainte de terminarea războiului, o bombă le-a distrus casa.