Experienţa de coşmar trăită de o femeie într-un spital din România. „Medicul era foarte deranjat că are foarte multe cazuri la ora la care ar trebui să doarmă“

O pacientă din Târgu Jiu descrie modul în care a fost tratată atunci când a fost nevoită să meargă la spital

Emy Bărsăşteanu, patroana unei grădiniţe private din municipiul Târgu Jiu, povesteşte pe Facebook că a avut parte de o experienţă de coşmar la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Târgu Jiu.

Aceasta a ajuns la spital în noaptea de 26 spre 27 noiembrie cu o migrenă puternică. Pacienta relatează în postarea de pe Facebook că a fost nevoită să stea timp de mai multe ore lângă o fereastră, pentru că asistenta medicală a refuzat să o închidă. Mai mult decât atât, femeia a povestit că un medic era foarte deranjat de faptul că sunt multe cazuri de care trebuie să se ocupe, iar asistentele erau ocupate mai mult cu telefoanele mobile:

„27 noiembrie, ora 2.00, am îndrăznit să deranjez personalul spitalului, cu o durere infernală de cap care nu mai ceda la nici un analgezic. Acesta durere persista de două zile, am zis sa merg să mă vadă un medic, dar vă daţi seama că am îndrăznit la ora 2.00 dimineata, în situatia în care am lăsat acasă trei copii, dintre care unul de numai doi ani care este dependent de mine. De la intrare, în condiţiile în care abia mă mai ţineam pe picioare de durere, prioritar a fost semnarea acordului pentru prelucrarea datelor cu caracter personal şi abia apoi a început completarea fişei pentru examinare. Am fost preluată si aşezată într-un pat, cu un geam deschis deasupra capului, de unde venea un curent de nesuportat pentru un pacient cu migrenă. Am rugat asistenta să îl închidă, dar mi-a spus că o să îl închidă mai târziu, că trebuie să aerisească ca a fost cineva care mirosea urât. Nu l-au închis deloc în cele trei ore cât am stat acolo. Medicul foarte deranjat că are foarte multe cazuri la ora la care ar trebui să doarmă, asistente care petrec timpul pe telefon şi un calmant care a venit după aproximativ o oră şi jumătate. Singurul personal amabil era brancardierul, care îi cerea scuze doamnei de la RMN, de asemenea foarte revoltată că a fost chemată pentru o urgenţă“. 

Pacient certat că a sunat la ambulanţă

Emy Bărsăşteanu povesteşte că şi alţi pacienţi erau supuşi unui tratament asemănător: „Lângă patul meu era o doamna cu soţul, doamna a fost adusă cu ambulanţă. La un moment dat una dintre asistente îi spune soţului ca trebuie sa meargă în sala de aşteptare, ca nu mai are voie in interior, iar daca vrea neaparat o poate lua si pe doamna, adusa cu salvarea, cu dumnealui. Atunci domnul le-a întrebat dacă este vreo gluma sau pur şi simplu îşi bat joc de oameni. La 30 de minute este adus un domn în vârstă de aproximativ 65 de ani, care este certat de medic că a sunat la ambulanţă, atâta timp cât suferinţa lui este de două zile. Oare nu putea să vină singur, fără să deranjeze serviciul de ambulanţă?“.

„Sper că nu ne faceţi poze?“

Femeia a mai scris în postarea de pe pagina ei de Facebook că asistentelor le era teamă să nu le fotografieze în timp ce „butonau“ pe telefoanele mobile: „La un moment dat îmi dau seama că am temperatură şi o rog pe una dintre asistente să îmi dea un termometru, având temperatura de 37 cu 5. Dar mirarea mare a fost dimineaţa după ce am ajuns acasă şi am constatat pe fişa mea că am avut temperatura 35 cu 6. Dar aventura nu se termina aici, după ce merg şi la medicul ORL, de gardă, care doar se uita la mine si îmi zice «nu cred că aveţi nici o problemă», fără nici o consultaţie, mă trimit înapoi la camera de gardă unde asistentele erau foarte preocupate de ce se întampla pe telefon, iar eu îndrăznesc să scot telefonul din geantă, să trimit un mesaj pentru a vedea ce face puiuţul meu acasă, iar una dintre asistente, vizibil iritată, mă intreaba: «Sper că nu ne faceţi poze?». M-am şocat. După înca 30 de minute de stat în pat mă cheamă să îmi dea fişa de internare, fără să mi se pună un diagnostic sau să mi se dea un tratament, mă trimit la Spitalul 700 la neurologie, unde camera de gardă era încuiată şi cu lumina stinsă, probabil domnul ASISTENT îşi făcea somnul de frumuseţe. În schimb doamna doctor neurolog a fost destul de amabilă“. 

Emy Bărsăşteanu are şi un mesaj pentru cadrele medicale care nu îşi fac meseria cu pasiune: 

„Doamne fereşte să te simţi rău şi să fi nevoit să ajungi la camera de gardă, unde eşti umilit în fiecare minut prin comportamentul inuman al medicilor şi asistenţilor! Oare pentru ce plătim contribuţiile la sănătate? Pentru umilinţă? Domnilor doctori si asistenţi, dacă nu vă place meseria dumneavoastra, nu mai veniţi la serviciu doar pentru salariile uriaşe. Faceţi loc acelora care îşi fac meseria cu pasiune, nu pentru bani“.