Povestea canotoarei olimpice care se temea de apă. Marlena Zagoni şi-a învins temerile şi a ajuns în top VIDEO

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Marlena Zagoni. FOTO: arhiva personală
Marlena Zagoni. FOTO: arhiva personală

Marlena Zagoni s-a născut pe 22 ianuarie 1951, în comuna dâmboviţeană Lucieni. Este maestru internaţional al sportului, antrenor emerit, medaliată mondială şi olimpică la canotaj, performanţa ei fiind răsplătită de către trei preşedinţi ai României: Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu.

Marlena Zagoni este singura campioană olimpică a Dâmboviţei. Sportiva a făcut parte din lotul feminin de canotaj care a reprezentat ţara noastră mai bine de opt ani. 

A activat ca sportivă la cluburile bucureştene Nautic Universitar, Dinamo şi Steaua. A participat la două ediţii ale Jocurilor Olimpice şi cinci ale Campionatelor Mondiale (CM), precum şi la numeroase regate internaţionale. 

A făcut parte din echipajul feminin de patru rame cu cârmaci (4+1) al României care, în 1974, a cucerit medalia de bronz la prima ediţie a CM organizată pentru probele feminine. 

Cea mai mare performanţă a sa este medalia de bronz la Jocurile Olimpice de vară din 1980, de la Moscova, în proba de 8 rame cu cârmaci. 

De-a lungul carierei, ca sportiv, şi-a mai trecut în cont alte două medalii de bronz la Campionatele Mondiale, la Lucerna (1974) şi Nottingham (1975). De asemenea, s-a clasat pe locul şase la Jocurile Olimpice din 1976.  

„Mi-a fost frică de canotaj pentru că nu ştiam să înot“

Marlena s-a apucat iniţial de atletism, apoi a practicat baschetul şi, la aproape 20 de ani, a trecut la canotaj, sport despre care auzise accidental şi despre care nu ştia mare lucru. Titrata sportivă îşi aduce aminte că în 1973 a participat la Europenele de la Moscova, la un an după ce a luat vâslele în mâini. Practic, nu cunoştea nicio tactică de cursă, ştia doar să tragă cu putere, de la un capăt la altul. 

marlena zagoni


Marlena Zagoni. FOTO: C. S.

marlena zagoni

Sursa arhivă personală 

„Nu am intrat în primii şase, dar a fost o performanţă pentru mine. În 1974 a fost primul Campionat Mondial din istoria canotajului la fete şi am luat medalia de bronz, noi care plecaserăm doar cu gândul de a prinde finala. Antrenorul a semnat că echipa va intra în finală, în primele şase“, îşi aduce aminte fosta canotoare.

Marlena Zagoni mărturiseşte că s-a apucat cu teamă de canotaj, pentru că îi era frică de apă, neştiind să înoate. 

„Mergând la un curs de înot, profesorul care avea în specializare şi schi şi canotaj, m-a întrebat dacă vreau să fac canotaj. Mi-a spus să mă duc pe lacul Herăstrău, dar iniţial mi-a fost frică de canotaj pentru că nu ştiam să înot. Ambiţia m-a făcut să dovedesc că se poate face, cu multă voinţă şi încredere, chiar dacă era vorba de un sport pe care nu îl cunoşteam“, povesteşte fosta olimpică.

marlena zagoni


Marlena Zagoni Sursa arhiva personală

marlena zagoni

Sursa arhivă personală 

Dintr-o grupă de aproape 20 de fete, doar Marlena Zagoni a rămas să facă performanţă. „Am mers mai departe, m-am dus la antrenamente, chiar dacă nu eram cea mai dezvoltată. Mi-am învins cât de cât teama de apă şi de mare adâncime. Cred că nici un an nu mi-a trebuit să mă acomodez cu canotajul. În 1973 deja am participat la Campionatele Europene de la Moscova. Mi-a plăcut să fac asta şi eram serioasă. Mergeam la antrenamente cu perseverenţă şi au apărut şi rezultatele“, adaugă ea.

O fată mai băieţoasă, şefă de grupă la facultate

În copilărie îi plăcea să se joace fotbal cu băieţii, iar în anii care au trecut, sportul şi-a făcut cu uşurinţă loc în viaţa ei. „La început, nu a fost ideea părinţilor de a face sport, de a face canotaj. Am fost eu mai dinamică de mică, mai băieţoasă, cum se zice. Mă tot jucam cu băieţii fotbal, mă duceam cu animalele. Pe urmă, am mers la şcoală în Târgovişte, la Şcoala Nr. 2. Acolo am început o mişcare puţin organizată mai mult pe atletism: cros, alergare. Eram puţin mai dezvoltată“, îşi aduce aminte fost olimpică.

A urmat cursurile Colegiului Naţional „Constantin Carabella“ din Târgovişte, unde a practicat baschetul. „Mi-a plăcut foarte mult jocul. Eram în echipa şcolii. Mergeam la concursuri. Apoi am dat la facultate, la Sport, şi am fost cooptată la baschet, dar din cauza unor neînţelegeri nu am mai vrut să fac deloc. Atunci am spus că nu îmi mai trebuie sport. Eram şefă de grupă şi voiam să merg pe treaba mea. Îmi plăceau copiii şi aş fi vrut să devin profesoară“, mărturiseşte ea.

Occidentul, doar pentru sportivi şi securişti

Acum, după ce au trecut anii, Marlena Zagoni nu are regrete şi fără falsă modestie îşi aduce aminte că era chiar pricepută în ceea ce făcea. 

„Eram foarte bună şi câştigam selecţiile. Ştiam unde este locul meu. Am mai avut şi hopuri negative, pentru că mergeam în echipajul cel mai puternic, unde era concurenţa cea mai mare. Au fost situaţii în care mă duceam pentru medalie şi mă întorceam cu locul 4. În 1975 am fost desemnată cel mai bun sportiv la canotaj şi eram cotată să iau medalie de aur la Olimpiada de la Montreal. Cu o lună înainte de olimpiadă s-a îmbolnăvit colega mea, şi mi-a fost dată rezerva şi nu a făcut faţă. Am intrat în finala întâi, dar am ieşit pe locul 6“, îşi aminteşte ea.

marlena zagoni


Sursa arhivă personală 

marlena zagoni

Sursa arhivă personală 

Au urmat campionate balcanice, campionate mondiale, la care nu a întâmpinat probleme. Ţelul său era să ajungă să ia medalie şi se baza strict pe forţele proprii. 

„Nici măcar nu ştiam de favoritismele din ziua de astăzi. Voiam să ies afară să văd şi eu lumea, să mă plimb şi apoi să mă întorc acasă. Pe vremea aceea nu puteai să ieşi dacă nu erai sportiv sau securist. Am mers atunci şi în Noua Zeelandă, în RFG, RDG, în Anglia, peste tot pe unde aveam concursuri. Am avut o ambiţie foarte mare şi un fizic sănătos. Nu mă abăteam de la program, de la alimentaţie, de la somn. Mi-a plăcut, de asemenea, să muncesc în gospodărie. Îmi ajutam părinţii la orice“, adaugă Marlena.

Arbitru, profesor, mentor

Din 1998 a activat ca profesor-antrenor de canotaj la CSS Nr. 3 Steaua Bucureşti, dedicându-se cu prioritate activităţilor de selecţie, pregătire şi promovare a tinerilor. A primit titlurile de Maestru al Sportului, Maestru Emerit al Sportului şi Antrenor Emerit şi i-a fost conferit „Ordinul Meritul Sportiv“, clasa a III-a.

Ca antrenoare, Marlena a pregătit, între 2003 şi 2007, lotul naţional de juniori la canotaj, iar între 2007 şi 2012 a fost tehnician secund la lotul olimpic de canotaj. În 24 de ani de activitate, elevii pregătiţi de dâmboviţeanca Zagoni au obţinut peste 50 de titluri naţionale, 23 de medalii de aur la Campionatele Balcanice şi 17 clasări pe podium la Campionatele Mondiale, la diferite categorii de vârstă.

De asemenea, ea a contribuit la medaliile de aur şi bronz cucerite de canotori la Jocurile Olimpice de la Beijing (2008).

Marlena Zagoni se află pe lista celor 52 de arbitri activi ai Federaţiei Române de Canotaj. 

Vă recomandăm să mai citiţi:

Ascensiune îndrăzneaţă. Un profesor din Dâmboviţa încearcă să păşească pe un vârf ameţitor din Himalaya

Hotelul spaţial gândit de un elev român, premiat de NASA. Poate susţine până la 10.000 de persoane

Târgovişte



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite