FOTO Nicolae Posta, omul muntelui - modul inedit prin care îşi dă seama cât de bine stă cu analizele: „Nu tu cucereşti muntele, ci el te lasă să îl cucereşti“

Pornind încă de la vârste fragede pe cărări de munte, Nicolae Posta a continuat să descopere noi şi noi trasee şi să cucerească noi culmi. FOTO Arhiva personală

Deschizător de poteci pe cele mai înalte culmi din lume, dar şi un promotor al frumuseţilor naturale şi al educaţiei montane, Nicolae Posta poate fi numit, pe drept cuvânt, un om al muntelui. În cazul său, viaţa profesională şi-a urmat cursul ei, dar dragostea de înălţimi nu a cunoscut limite.

Nicolae Posta s-a născut la poalele Bucegilor, în comuna Pietroşiţa, penultima comună spre zona montană a judeţului. A fost cel mai mic dintr-o familie cu trei fraţi, iar prima dată când a pus piciorul pe munte a fost la vârsta 8 ani, împreună cu fraţii săi pe traseul Pietroşiţa – Scropoasa – Padina – Peştera – Babele şi coborâre pe Valea Jepilor.

Nicolae Posta este şi membru fondator şi consilier ştiinţific la Asociaţia Floare de Colţ din Fieni, care a avut în custodie Rezervaţia Paleontologică “Plaiul Domnesc” de lângă Sanatoriul Moroieni, preluată de la Ministerul Mediului. 

Nicolae Posta este inginer macanic, fost şef secţie la fostul LBE, fost mecanic şef la COS Târgovişte, fost inginer sef şi manager vânzări la Erdemir. Din 2010 este specialist pe fonduri europene în regiunea Sud-Muntenia. În acelaşi timp, Nicolae Posta este membru fondator şi copreşedinte al Fundaţiei Renaşterea Pietroşiţei Ruralia.

Cum îi făceau în trecut dascăli pe elevi să iubească natura 

“În sistemul pedagocic din anii trecuţi era o altă abordare vizavi de orele petrecute în natură. Ce se întâmplă acum cu Şcoala Altfel, atunci se întâmpla în mod normal. Dascălii noştri ne duceau cu trenuleţul, cu maşinica cu abur de la Pietroşiţa la Lotul 4, locul unde ajungeau funicularele cu calcar din Lespezi. De acolo mergeam pe jos, vizitam hidrocentrala de la Gâlma şi pe Valea Ialomiţei mergeam pe jos. Încă din copilărie atracţia spre munte a fost alimentată şi de mentorii mei din acea perioadă. Atunci am învăţat inclusiv elemente de botanică, nu doar din cărţi. Toate aceste s-au adunat într-un mod constructiv în mintea mea de elev”, spune Nicolae Posta.

Pornind încă de la vârste fragede pe cărări de munte, Nicolae Posta a continuat să descopere noi şi noi trasee şi să cucerească noi culmi.  

“În perioada liceului am început celebrele excursii în vacanţă şi am făcut multe trasee în Bucegi.  Am absolvit o facultate Tehnică la Braşov şi fiind o zonă de munte, cel puţin un weekend pe lună ne duceam în zona respectivă şi pot spune că alături de Bucegi, pe care i-am cunoscut în copilărie, am început să colind munţii Ţării Bârsei: Piatra Mare, Postăvaru, Măgura Codlei etc. Din adolescenţă am parcurs mare parte din munţii noştri”.

Se mai face educaţie montană?

“Se face şi noi suntem un pion în aceasă activitate. Prin Asociaţia de Turism Chindia am ininţiat un program <<Natura ne învaţă primii paşi în viaţă>> şi facem şcoli de iniţiere alături de instituţii şi diverşi sponsori. Cel puţin 4.000-5.000 de copii au participat la taberele noastre. De curând, printr-un proiect susţinut financiar de Primăria Târgovişte am avut o şcoală de educaţie montană în Bucegi – 36 de copii, timp de 3 zile au făcut alpinism, drumeţie, orientare turistică, echipament de munte. Am găsit nişte <<capete de pod>> în multe şcoli din judeţ, nişte profesori care ne cheamă să îi ajutăm. Suntem în relaţii bune şi cu UVT, cu Facultatea de Geografie, unde suntem chemaţi la anumite şedinţe ale cercului de geografie George Vâlsan. Noi venim cu o pată de culoare într-un sistem de învăţământ uşor tern, unde nu există o programă legată de educaţia montană”.
 

“Marea albastră” are farmecul ei 

“Din orice sărbătoare găseam un motiv să mergem la munte. Asta nu înseamnă că nu am mers şi la mare. Marea are segmentul ei, dar din punctul meu de vedere, te plictiseşti după trei zile prin uniformitatea imaginii sau a senzaţiilor trăite. În schimb, la munte, de la o zi la alta se schimbă unghiul, se schimbă vremea, răsăritul sau apusul de soare, râul, plantele, animalele etc”.

 Atenţie, se moare şi cu analizele bune 

“Muntele înseamnă o ţintă pentru mine, dar nu neapărat atingerea vârfului, ci performanţa de a ajunge pe vârf. Lumea mă întreabă cât de des îmi fac analizele. Analizele mele sunt simple: mă duc cu autobuzul până la Buşteni, urc pe Valea Jepilor, urc pe Jepii Mici şi dacă fac sub trei ore şi jumătate de la Buşteni la Babele, înseamnă că am picioare bune, plămâni buni, inimă bună şi toate astea sunt coordonate de un creier în funcţiune. Astea sunt cele mai bune analize. Asta nu înseamnă că dacă avem analizele bune nu vom păţi ceva vreodată. Muntele mai înseamnă un hobby personal, dar şi acest hobby este alimentat cu multă documentare despre zona în care urmează să merg”.

Ghid montan 

După terminarea facultăţii a urmat Şcoala de Ghizi din Târgovişte şi în acelaşi an a fost promovat monitor al Şcolii de Ghizi şi preşedinte al Corpului de Ghizi la BTT Dâmboviţa, unde a fost şi este un lider. Toate cunoştinţele sale a avut grijă să le transmită multor generaţii de ghizi. În 1983, cu un nucleu de ghizi ai BTT a înfiinţat  Clubul de Turism Sfinx care ulterior şi-a schimbat numele în Chindia. 

“De atunci, prin acest club au trecut sute, mii de oameni cărora le plăcea muntele şi tuturor le-am dat din experienţa noastră anterioară. Am iniţiat şcoli de alpinism, şcoli de speologie, şcoli de ciclism, tabere ecologice, reparare podeţe şi refacere marcaje. Până în 1989, în colaborare cu Salvamontul şi instituţiile judeţene am făcut aceste activităţi”, mai spune acesta.

Cel mai dificil traseu 

Nicolae Posta a încercat cucerirea vârfului Elbrus din Caucaz, cu 5.642 de metri, în 1996, când Târgovişte împlinea 600 de ani de atestare documentară, dar a fost nevoit să se retragă la 5.250 de metri. “Pot spune că după 5.000 de metri în sus a fost o aventură pentru că lipsa de oxigen se simte la creier, ai tendinţa de a te odihini, de a-ţi ozona creierul, iar această pauză poate genera somnul alb, adică moarte sigură. Şi la mine, la pragul de 5.000 de metri, la mine a apărut o tendinţă de renunţare”. Pe vârf, din echipa sa, a ajuns doar Geo Badea.

Cel mai înalt vârf atins de Nicolae Posta a fost Toubkal (4.165 m) din Atlasul Mare (Maroc), un vârf de unde se pot vedea nisipurile Saharei.

Nu tu cucereşti muntele, ci el te lasă să îl cucereşti  

Are în minte mereu o vorbă care circulă printre alpinişti: “cel mai valoros alpinist este cel care face vârful şi se întoarce acasă, nu trebuie să faci vârful şi să mori pe acolo”. 

“Muntele e frumos, dar trebuie să îl respecţi, pentru că poate deveni foarte periculos. Nu tu cucereşti muntele, ci el te lasă să îl cucereşti. Ca şi la fotbal, nu portarul apără penalty-ul, ci îl ratează atacantul”. 

Cu membrii Asociatia Chindia Jurasic Park, Nicolae Posta a pornit proiecte îndrăzneţe, cum ar fi Top 7 -  topul cuceririi celei mai înalte cote de pe fiecare continent, Top 27 -  topul cuceririi celor mai înalte culmi din fiecare ţară membră a UE, care s-a transformat ulterior în Top 28 sau Top 14 Senectute, topul cuceririi celor 14 vârfuri cu o altitudine peste 2.500 metri din România. 

Echipa a bifat până acum 22 dintre cele 28 de vârfuri.

Expeditii-montane-externe-2007-2016 by Dima Ionuţ on Scribd

EXPEDIŢII MONTANE RELEVANTE ALE ASOCIAŢIEI CHINDIA JURASIC PARK

Expeditii-montane-externe-2007-2016 by Dima Ionuţ on Scribd