FOTO Atelierul de jucării în care designerii sunt copii

„Coasem cu drag jucării după desenele copiilor“, aceasta este deviza croitorilor din „Atelierul Simpluş“, deschis în comuna Măneşti, din judeţul Dâmboviţa. Ideea le aparţine Mihaelei Vasiloi şi Loretei Isac, două tinere voluntare care fac parte din Asociaţia „Aliat“ şi care vor să arate că se poate.

Personajele care prind viaţă în micuţul atelier sunt realizate chiar după desenele copiilor care le vor deţine, iar asta face jucăriile să fie extrem de speciale.

Dincolo de aerul de poveste din atelierul de croitorie, în spatele ideii stau multă implicare, iniţiativă şi, mai ales, dorinţa celor două tinere de a-i învăţa pe oamenii din comună să se descurce şi singuri. Afacerea „Atelierul Simpluş“ a fost înscrisă în 2013 în competiţia „Fabricat în Ţara lui Andrei“, susţinută de OMV Petrom, şi a primit o finanţare de 32.000 de euro.

În cadrul atelierului lucrează trei localnici din Măneşti. „Ne-a fost foarte greu să alegem oamenii. Au venit oameni foarte talentaţi, care doreau să lucreze, care nu au avut oportunitatea să se angajeze. A fost dificil să alegem dintre ei, mai ales că ne gândeam că alegerea noastră le va schimba viaţa“, spune Mihaela Vasiloi, marketing manager.

CÂT COSTĂ JUCĂRIILE

Pentru că iubesc textilele catifelate, divers colorate, cu imprimeuri de tot felul, mosoarele, acele cu gămălie şi, în acelaşi timp, micile acte creative neaşteptate, provenite din imaginaţia oricui, cele două tinere s-au decis că acestea pot fi o reţetă de succes. În plus, au adăugat şi o componentă socială, angajând persoane fără un loc de muncă. „Am stat de vorbă cu persoane care au deja ateliere de croitorie şi am mai învăţat ce şi cum, pentru că nu ştiam mare lucru despre ce presupune o afacere în sine atunci când ne-am apucat de acest business. A fost greu până am început să lucrăm efectiv“, adaugă şi Loreta Isac, director executiv al „Atelierului Simpluş“.

Atelierul de croitorie din Măneşti s-a deschis în luna mai. „Oamenii ne-au primit bine. Preţurile jucăriilor noastre sunt puţin peste preţul jucăriilor venite din China, de exemplu, de calitate slabă. Oricum, vorbim la noi de jucării care au detalii lucrate manual. Se justifică preţurile pe care le avem: între 80 şi 250 de lei. Folosim doar materiale naturale: bumbac, lână, fetru, pluş, in. Umplutura din jucării este hipoalergenică, nu prezintă niciun fel de risc pentru sănătatea copilului“, explică Loreta Isac.

„NU ÎI REFUZĂM PE LOCALNICI“

Deşi atelierul de croitorie nu se axează pe retuşări şi reparaţii, sătenii vin să-şi modifice hainele. „Bineînţeles că vin vecinii noştri să le facem mici modificări, ba la un costum, ba la o rochie. Noi, în primul rând, ne axăm pe jucării, pe genţi şi pe huse din fetru. Asta vrem să facem. Ne-am dat seama încă de la început, încă din stadiul de planificare a afacerii, că trebuie să venim cu ceva în plus la produsele pe care le fabricăm. Ne-am gândit foarte bine asupra ariei în care vrem să ne ducem, astfel încât să ne găsim clienţii cei mai potriviţi. De aici ne-am dat seama că nu putem să ne axăm pe genul ăsta de mici retuşuri. Evident, nu refuzăm localnicii, pentru că în business nu trebuie să refuzăm niciodată clienţii“, mai spune Loreta Isac.

Cele două tinere spun că sunt încă în faza în care încearcă să se dezvolte pe partea de vânzări. „Întotdeauna este loc de mai bine. Oricum, noi suntem încântate de locul în care ne-am deschis această afacere. Oamenii au fost grozavi, vecinii au fost grozavi, inclusiv primarul care ne-a ajutat cu tot ce trebuie. Am făcut tricouri pentru echipa de fotbal a comunei. Oamenii au început să ne cunoască, să ne aprecieze şi să ne caute“, dezvăluie Mihaela Vasiloi, marketing manager.

Plata se face odată cu livrarea produsului, iar comenzile pot fi date de oriunde din ţară şi străinătate sau pe internet, la adresa: ateliersimplus.ro. „Au fost comenzi mai mari pentru gama de jucării de serie. Comenzile astea au venit din partea companiilor. Abia acum au început să vină mai multe comenzi de jucării făcute după desene. Oamenii erau puţin reticenţi, însă le-a plăcut ideea“, mai spune Loreta.

PLANURI DE DEZVOLTARE

Profitul „Atelierului Simpluş“ contribuie la finanţarea proiectelor Asociaţiei „Aliat“, care luptă împotriva consumului abuziv de alcool, cele două tinere vor să dezvolte în comunitate şi alte proiecte. „În perioada următoare vrem să dezvoltăm nişte activităţi de prevenire a consumului abuziv de alcool, pentru că acţionarul principal al atelierului este Asociaţia «Aliat», un ONG care de 20 de ani asta face: prevenire, intervenţie pentru consumatorii de alcool şi droguri“, adaugă Loreta Isac.  

Cea mai mare parte din finanţarea primită a fost investită în maşinile de cusut şi în plata salariilor, iar clădirea în care funcţionează atelierul este închiriată. „Avem de gând să extindem investiţia. Am accesat şi nişte fonduri europene, dar aşteptăm să vedem dacă se concretizează ceva, pentru că am vrea să deschidem tot aici, la Măneşti, o broderie. Noi avem nevoie de serviciile astea aici în atelier, care momentan sunt externalizate“, adaugă Mihaela Vasiloi.

În viitor, o parte din banii obţinuţi din vânzarea jucăriilor vor fi folosiţi pentru alte activităţi ale asociaţiei, cum ar fi reintegrarea dependenţilor de alcool, dar şi acţiuni de prevenire a consumului de alcool. Un alt obiectiv este crearea de locuri de muncă în comuna Măneşti. 

Cine sunt angajaţii?

Cei trei angajaţi ai atelierului de jucării se simt încântaţi de locul în care lucrează, mai ales că nu mai sunt nevoiţi să facă naveta. „Am susţinut interviul, am venit aici, am văzut despre ce este vorba şi mi s-a părut interesant. Nu am mai făcut aşa ceva. Am lucrat toată viaţa în croitorie, dar jucării nu am făcut. Încet, încet, a început să îmi placă. Înainte am lucrat în Târgovişte, la Sârguinţa. Este mult mai bine să lucrezi aşa aproape de casă. Nu mai fac naveta. Jucării facem la cerere. Cele mai multe jucării pe care le facem sunt pisicuţe“, spune Nicolae Duţu, unul dintre angajaţi. Pentru Aurelia, locul de muncă este la doi paşi de casă. 

„Este foarte bine, pentru că stau la două case distanţă de croitorie. Am experienţă. E foarte bine aici, cel puţin pentru mine. Înainte, trebuia să mă trezesc la ora 4.00 dimineaţa ca să prind autobuzul de 5.00 şi să ajung la ora 7.00 la program. Aproape trei ore le pierdeam pe drum cu naveta. Confec-ţionez cam cinci jucării pe zi“, explică şi Aurelia Pavel, o altă angajată cu experienţă.

În schimb, Beatrice s-a perfecţionat la locul de muncă. „Am învăţat. La început mi-a fost mai greu, pentru că eu nu aveam experienţă. Nu visam să ţin acul în mână, nu mă vedeam făcând meseria asta. Dar trebuie să recunosc: îmi plăcea să desenez când eram mică“, spune şi Beatrice Catinca, cea de-a treia angajată a „Atelierului Simpluş“.