Înjunghieri, decapitări, ochi scoşi: soarta tristă a voievozilor moldoveni care au condus ţara între domniile lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare
0
Iliaş I a murit în Polonia, după ce fratele său Ştefan al II-lea i-a scos ochii şi l-a fugărit de pe tronul Moldovei, iar acesta din urmă a fost omorât de Roman al II-lea, fiul lui Iliaş I. Bogdan al II-lea, tatăl lui Ştefan cel Mare, a fost decapitat de fratele său vitreg, Petru Aron, marele voievod moldovean reuşind să-şi răzbune părintele după câţiva ani, când îl omoară pe Petru Aron.
Perioada dintre cele mai longevive domnii din Moldova, respectiv cea de 32 de ani a lui Alexandru cel Bun şi cea de 47 de ani a lui Ştefan cel Mare, a fost una zbuciumată atât pentru ţară cât şi pentru conducătorii ei. Între 1432 şi 1457, în Moldova au urcat pe tron şapte voievozi, parte dintre aceştia chiar de mai multe ori, însă fiecare a avut un destin nefericit, fiind fie omorâţi, fie lăsaţi fără ochi sau au murit de tineri departe de ţară.
După moartea lui Alexandru cel Bun, de 1432, pe tronul ţării a ajuns fiul său, Iliaş I, care a domnit singur între ianuarie 1432 şi octombrie 1433, dar şi alături de fratele său Ştefan al II-lea, între august 1435 şi mai 1443. Cei doi fraţi nu erau într-o relaţie foarte bună, astfel că Ştefan l-a alungat de la conducerea ţării pe fratele său Iliaş, însă cei doi au fost împăcaţi de regele Poloniei - Vladislav al III-lea, care i-a convins să conducă împreună Moldova. În 1443, fiii lui Alexandru cel Bun au avut o nouă neînţelegere, în urma căreia Ştefan îi scoate ochii lui Iliaş şi îl obligă să se refugieze în Polonia, unde moare.
Fiul lui Iliaş, Roman al II-lea, reuşeşte să-şi răzbune tatăl în 1447, când îl omoară pe Ştefan al II-le şi devine domnitorul Moldovei. Roman rămâne la conducerea ţării până în februarie 1448, când este alungat de un alt unchi, Petru al III-lea. Roman a fost şi el nevoit să se refugieze în Polonia, murind la Cracovia la vârsta de doar 22 de ani.
Petru al III-lea a fost domn al Moldovei timp de un an, până în februarie 1449, perioadă în care ungurii au reuşit să ocupe Cetate Chilia, un punct strategic al frontului antiotoman. Petru a fost înlăturat de la conducerea ţării de Alexăndrel, care a fost domn al Moldovei de trei ori, între februarie şi octombrie 1499, februarie 1452 - august 1454 şi februarie 1455 - mai 1455. Despre acesta nu sunt cunoscute foarte multe date, însă se bănuieşte că a fost înmormântat la Cetatea Albă.
Bogdan al II-lea, tatăl lui Ştefan cel Mare, a fost unul dintre cei mai importanţi domnitori care au decis destinele Moldovei în această perioadă. El s-a aflat pe tronul ţării între octombrie 1449 şi octombrie 1451, când a fost decapitat de fratele său Petru Aron. Conform istoricilor, Bogdan al II-lea a fost fie fratele, fie fiul din flori a lui Alexandru cel Bun. El a avut o relaţie bună cu Iancu de Hunedoara, care l-a ajutat în momentul în care a preluat frâiele ţării.
Bogdan al II-lea, tatăl lui Ştefan cel Mare. FOTO: www.moldovenii.md
În octombrie 1451, fratele său vitreg Petru Aron, ajutat de mai mulţi mercenari, au dat buzna la nuntă ce se desfăşura la Reuseni, în judeţul Suceava. Atacat mişeleşte, Bogdan al II-lea a fost omorât chiar de fratele său, care i-a tăiat capul. În locul în care a murit, fiul său, Ştefan cel Mare, a ridicat o biserică.
După moartea lui Bogdan al II-lea, Petru Aron a devenit domn al Moldovei, însă pentru a avea o domnie liniştită a fost nevoit să poarte mai multe lupte cu Alexăndrel, pretendent la tronul ţării, reuşind abia în martie 1455 să-l învingă şi să-l oblige să se retragă la Cetatea Albă. Timp de doi ani de zile, până pe 12 aprilie 1457, în Moldova lui Petru Aron nu au fost purtate bătălii şi datorită tributului plătit de acesta polonezilor şi otomanilor.
Petru Aron, ucigaşul tatălului lui Ştefan cel Mare. FOTO: Arhivă Adevărul
În aprilie 1457, el pierde două lupte purtate împotriva lui Ştefan cel Mare, care reuşeşte să-l înlăture de la conducerea ţării. Petru Aron a fost nevoit să se retragă în Regatul Ungariei, unde a stat până în 1470. În luna decembrie a acelui an, el a strâns armată şi a încercat să recupereze tronul Moldovei, însă atacul său a fost respins de Ştefan cel Mare, care l-a decapitat precum făcuse şi el cu tatăl marelui voievod.
”Perioada dintre domniile lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare a fost una nu foarte bună pentru Moldova. Disputele interne şi schimbările dese din fruntea ţării nu au fost de bun augur pentru moldoveni. Mai toţi domnitorii din acea vreme au avut o soartă tristă, murind în urma comploturi organizate în mare parte de boierii nemulţumiţi de modul în care era condusă Moldova. Abia în momentul în care Ştefan cel Mare a ajuns pe tronul ţării, aceasta a început să aibă o economie înfloritoare”, a declarat istoricul Ilie Gliga.
Se încarcă comentariile...
