Mărturii din „mica Siberie”: „Doamna Ica”, supravieţuitoare într-un gulag comunist din Bărăgan
0
Florica Măţău este numele simbolului feminin al deportării în Bărăgan. Timp de 13 ani şi-a scris încontinuu povestea vieţii din gulagul în care comuniştii au aruncat-o. Mărturiile s-au concretizat într-un volum care a apărut cu o lună înainte ca scriitoarea să moară, în 2011.
Poveşti cu „doamna Ica”
Florica Măţău a trăit într-o viaţă cât poate alţi 10 oameni la un loc. A suferit, a plâns, s-a bucurat şi a fost apreciată pentru ceea ce a făcut pentru oamenii din Fundata, satul unde în noaptea de Rusalii a anului 1951 comuniştii au deportat-o împreună cu familia ei.
Alături de ea au venit către locurile străine alţi peste 300 de oameni, vecini din satul natal şi comunele apropiate. Avea şase ani când s-a trezit peste noapte într-un loc pustiit, fără niciun fel de sprijin.
Drama deportării i-a dat însă puterea de a merge mai departe, aşa că din copilul Florica Măţău se va naşte o tânără ambiţioasă, pe care toată suflarea din Fundata o va aprecia şi-o va recunoaşte sub numele de „domnişoara Ica”, devenită mai apoi „doamna Ica”.
Ambiţioasă din fire, „Ica” a încercat în permanenţă să-şi depăşească condiţia pe care i-o oferea statutul de deportat.
Părăseşte satul deportaţilor şi pleacă la Iaşi, unde se înscrie la Facultatea de Biologie a Universităţii Alexandru Ioan Cuza, pe care nu reuşeşte să o termine, datorită faptului că devine mamă.
Totuşi, Florica Măţău se dedică vieţii la catedră. Devine în scurt timp una dintre cele mai apreciate învăţătoare pe care le-a avut Bărăganul. Chiar dacă originile sale erau foarte îndepărtate, „doamna Ica” a învăţat să aprecieze pământul pe care l-a considerat tot timpul „mica Siberi”.
Aşa se face că toată viaţa şi-a dedicat-o formării viitorilor tineri. La şcoală, Florica Măţău era dascăl, prieten, dar şi părinte. Ţine cursuri de vioara, dans şi conduce corul de copii al şcolii. Activitatea didactică durează până în anul 1998, când „Doamna Ica“ se pensionează. Anul în care îşi încheie viaţa la catedră este cel în care Florica Măţău se apucă de scris.
Timp de 13 ani lucrează ceea ce în 2011, cu o lună înainte ca ea să se stingă din viaţă, va ieşi de sub lumina tiparului cu numele de: „Paşi înainte sau paşi înapoi…copilărie deportată!” adică un mini-roman biografic în care „doamna Ica” a evocat viaţa sa în deportare.
„Se terminaseră toate proviziile, aşa că proiectele despre cum vom răbda de foame, dacă drumul va fi lung, erau pe primul plan în fiecare zi şi noapte. (...) Îmi amintesc că ultima noastră rezervă de hrană era o pungă cu puţin zahăr cubic“ rememorează autoarea într-una din paginile cărţii sale.
Citiţi şi:
Cum au înfruntat „Marele Viscol”, din februarie 1954, deportaţii bănăţeni din Bărăgan
FOTO Dramele istoriei României. Povestea dureroasă a deportaţilor din Bărăgan...
Se încarcă comentariile...
