Profesorul pensionar care-i învaţă şah pe copii: „Nu am timp nici să dorm la vârsta mea“. A înfiinţat un campionat de şah derulat într-un sat
0Are 86 de ani şi de mai bine de o jumătate de viaţă le predă copiilor şah. Pentru că în Roşieni, comuna Dobrun (Olt), toată lumea ştie şah, profesorul pensionar Nicolae Bădiţă a pornit prin judeţ, să le dezvăluie copiilor tainele sportului minţii.
Nicolae Bădiţă spune că este bunicul tuturor copiilor şi că şahul va salva lumea. Cei din jur, care nu-l cunosc, îl privesc ciudat, până să-i afle povestea. În centrul vieţii sale au stat întotdeauna pasiunea pentru şah şi dragostea pentru elevii săi, cărora le-a predat şah, limba română şi, mai ales, omenia.
Pe scurt, povestea sună astfel: un profesor din satul oltean Roşieni, comuna Dobrun, este atât de pasionat de şah încât, pentru că în sat toată lumea ştie să joace, bate zeci de kilometri până în Slatina, să predea sportul minţii. O face gratuit, îşi plăteşte singur transportul. Deja a devenit cunoscut la nivelul întregului judeţ în august, la Dobrun, de 31 de ani are loc Festivalul de Şah „Mihai Eminescu“, organizat neîntrerupt de profesor, că Roşieni se pregătesc elevii care la alte concursuri îşi bat măr adversarii, că este locul în care au revenit cu plăcere marile maestre Elisabeta Polihroniade, Teodora Georgescu, Daria Vişănescu. Puţini ştiu însă cum s-a născut pasiunea profesorului Nicolae Bădiţă pentru şah.
„Am plâns o vară-ntreagă“
Povestea fiului de ţărani Nicolae Bădiţă începe în satul Roşieni. A fost mai întâi o luptă să poată pleca la şcoală. „Am plâns o vară-ntreagă să mă lase la liceu, la Caracal . Şi m-au lăsat să plâng toată vara, iar la sfârşit tata mi-a zis: «Măi, eu te duc, dar să ştii c-ai să faci şcoala-n cipici!“. Şi-aşa a fost, am făcut liceul în cipici lucraţi de mama mea. Aveam colegi fii de mari ştabi, care veneau bine îmbrăcaţi, împopoţonaţi. Dar au trecut toate şi am realizat liceul“, îşi începe profesorul povestea.
De liceu se leagă şi pasiunea pentru şah. „În penultimul an de liceu, ne-au luat şefii organizaţiei de elevi la mare o lună. Ne-am distrat acolo, a fost extraordinar. Ei, şi cum stăteam pe plajă, o domnişoară, de undeva din Moldova, că să mă-nveţe şah. Eu aş fi vrut să ne hârjonim, să cutare, ea nu şi nu, că nu mă lasă până nu-nvăţ. Şi-aşa a fost, ceilalţi se bălăceau, iar noi jucam şah. Din păcate nu-mi mai aduc aminte cum o cheamă, dar am scris în jurnal, am un jurnal intim pe care-l ţin de peste 60 de ani. Probabil, dac-o mai trăi, are familie, are copii... Pe dumneaei am vrut s-o caut la un moment dat, să-i mulţumesc“, spune profesorul.
Din acel moment, totul s-a schimbat. A început să înveţe şi de la alţi oameni bine pregătiţi, iar atunci când a ajuns la catedră, în satul natal, le-a vorbit copiilor cu patimă despre Eminescu şi despre şah.
La Dobrun se joacă şah de la mic la mare FOTO arhiva personală Luminiţa David
Încă din comunism la Roşieni a-nceput să se joace şah ca nicăieri altundeva. „Din pricina asta, şefa mea, Elena Bărbulescu, sora ştiţi dumneavoastră cui (n.r. – sora lui Nicolae Ceauşescu), mi-a înjumătăţit salariul, de-am ieşit cu pensie mică, iar toate memoriile de după, pe la miniştri, nu m-au mai ajutat“, adaugă profesorul.
Elisabeta Polihroniade , la Roşieni
Pe la festivalul de la Roşieni, în cadrul căruia sute de participanţi erau cazaţi în sat mâncau şi, uneori, şi călătoreau pe cheltuiala profesorului, au trecut nume mari. „Daria Vişănescu a pornit de la noi, iar când a devenit maestră am chemat-o din nou la Roşieni şi am încoronat-o regină a şahului, am făcut şi film. Au mai trecut pe la noi Margereta Teodorescu, a venit la festival, de patru ori, Elisabeta Polihroniade“, îşi aminteşte profesorul.
Roşieni respiră şi astăzi, datorită profesorului, acelaşi aer deosebit. „A fost educatorul total. A fost şi director de şcoală, şi profesor. A făcut şah, a făcut orchestră, a înfiinţat un muzeu, a făcut căluş în şcoală, a făcut voluntariat în sat şi-a învăţat toţi elevii să respecte bătrânii şi să-i preţuiască. Nu ştiu, ca tată, dacă a stat să ne-nveţe, n-a avut timp. N-a fost însă nevoie de cuvinte. L-am văzut ascultând muzică clasică, citind, vorbind cu păsările, cu florile şi cu animalele şi l-am imitat. Cât despre şah, noi am deţinut tot timpul monopolul, elevii pregătiţi de profesorul Bădiţă au câştigat întotdeauna concursurile. De ani buni, avem disciplina şah opţională în şcoală. Şi eu predau şah“, mărturiseşte Luminiţa David, fiica profesorului, astăzi directorul Şcolii din Dobrun.
Nicolae Bădiţă are cinci copii (patru fete şi un băiat) şi 10 nepoţi şi doar cel mai mic, de nici doi ani, nu ştie şah. „Cred c-ar fi o tragedie dacă un nepot n-ar învăţa şah. Cutia de şah a fost cadoul preferat al tatălui meu pentru toată lumea, are tot timpul la el o cutie, chiar şi când vine la noi, în Franţa. Oriunde ar merge, încearcă să găsească un partener să joace şah. Nepoţilor le-a pus şahul în faţă de la un an şi jumătate, cu răbdare, cu blândeţe“, îşi aminteşte o altă fiică a profesorului, Loreley, care locuieşte în Franţa.
Nepoţii joacă şah de la vârste foarte mici FOTO arhiva personală Luminiţa David
„Casa Binelui“
Satul Roşieni chiar pare desprins din poveşti, în orice zi din an. La o răscruce se află „Casa Binelui“, o clădire din piatră, viu colorată, care vara e animată de copiii concentraţi în faţa tablei de şah. „Dacă l-aţi vedea cu şahul mare, vechi, sub braţ, cu paşii greoi de-acum, mergând din casă-n casă, duminica, să-i scoată pe copii la şah, să lase Facebook-ul şi să le lumineze mintea! Deschide uşa şcolii când e frig, în rest joacă la Casa Binelui. Ce-a făcut omul ăsta chiar e muncă de sacrificiu. Cine, astăzi, trăind în viteză, nu se mai gândeşte la propria viaţă şi îşi mai rezervă timp să se gândească la o mutare? Au şi râs de el, ştiţi cum sunt unii tineri! Însă cred că până la urmă se va ajunge la conluzia că a fost un exemplu şi că ce făcea el merită continuat“, îşi exprimă speranţa Luminiţa David, fiica profesorului Bădiţă.
Copiii pregătiţi de nea Bădiţă câştigă premii peste tot FOTO arhiva personală Luminiţa David
Mestrul de şah ar mai sta de vorbă, dar nu se-ndură nici să-şi lase elevii singuri: „Nu am timp nici să dorm la vârsta mea“. Trece de la unul la altul, le arată mutări din fugă, în timp ce părinţii şi bunicii copiilor îl privesc fascinaţi. La Slatina se strâng deja, cu fiecare joi, mai mulţi pasionaţi. „Mulţi m-au întreba de ce-l mai las să plece, că e bătrân, că dacă i se întâmplă ceva? Şi mie mi-e frică, are 35 de kilometri dus, 35 întors, uneori vine cu ocazie, e fie prea cald, fie prea frig, nu e tocmai uşor. Asta aş vrea, dacă cineva găseşte o posibilitate, măcar să fie adus acasă, joia, cu o maşină, cu ceva. Nu concepe să nu mai facă asta, l-am omorî!“, încheie Luminiţa David.
Unde au loc cursurile gratuite de şah
De şase luni, de când a început să vină şi în Slatina pentru a-i învăţa pe oameni şah, profesorul Nicolae Bădiţă a lipsit într-o singură joi, în miez de iarnă, atunci când, de fapt, a fost la funeraliile maestrei internaţionale a şahului Elisabeta Polihroniade. Cursurile lui Nicolae Bădiţă sunt găzduite în pizzeria Pepitto.
CITIŢI ŞI:
Se încarcă comentariile...
