Gustul profitului din usturoi, după care românii se dau în vânt. „Poţi ajunge la o producţie de 10 tone“
0O cultură care de doi ani este şi subvenţionată va aduce din ce în ce mai mult profit, consideră fermierii care au făcut acest pariu. Cu o cheltuială de 15.000-20.000 lei/ha poţi ajunge la venituri considerabile, dacă faci lucrurile ca la carte.
Usturoiul este produsul agricol care poate aduce profituri bune, dacă foloseşti tehnologia adecvată şi dacă nu înfiinţezi cultura doar pentru subvenţie, ci chiar eşti interesat să faci agricultură ca la carte.
Faţă de alte produse agricole, nu eşti obligat să-l vinzi imediat, dacă preţurile sunt foarte jos, ceea ce e considerat un mare plus.
„Adevărul“ a întrebat un fermier cu state vechi ce ar trebui luat în calcul la startul pe un astfel de drum, cu atât mai mult cu cât producţia de usturoi din România nu acoperă nici pe departe consumul intern, aşa că e loc destul în piaţă.
Agronomul Teodor Riza are o fermă de 55 hectare legume în câmp şi 2,5 hectare solarii, la Cezieni, în judeţul Olt. De anul trecut produce şi usturoi, o cultură pentru care se acordă şi un ajutor direct, s-a spus iniţial de 3.000 euro/ha, dar care în acest an, dat fiind numărul mare de fermieri care a optat pentru usturoi şi suma fixă alocată, a scăzut la 1.500 euro.
Inginerul agronom spune că usturoiul este o cultură care poate aduce profit, chiar dacă producătorii români sunt obligaţi să facă faţă unor cantităţi uriaşe, aduse la preţuri foarte-foarte mici, din afară.
„Anul ăsta a fost mai dificil“
Cultura de usturoi devine rentabilă, spune fermierul, de la o producţie de peste 5 tone/ha.
„E o cultură profitabilă usturoiul, de la 6 tone în sus devine destul de profitabilă. Eu anul ăsta cam 5.700 – 6.000 kg am făcut, dar se poate să ajungi şi la 10 tone, cu tehnologie adecvată se poate. Usturoi pun de anul trecut, legume, de mult timp. Mi-am achiziţionat o semănătoare performantă şi suprafaţa cred că va fi în continuă creştere. Tot mecanic se recoltează, dar până la urmă, sortarea şi toate celelalte se face cu oameni, adică dislocarea o fac mecanic, dar strânsul şi toate celelalte operaţiuni se fac manual, sortare, totul se face manual“, explică fermierul.
Pentru prima cultură de usturoi a achiziţionat sămânţă din Spania (sămânţa românească este foarte-foarte greu de găsit, iar certificată, cu atât mai puţin), un soi foarte bun, îl descrie Teodor Riza, care s-a adaptat la condiţiile din România şi care dă producţii bune. De acum foloseşte sămânţă obţinută din cultura proprie.
Fermierul produce de zeci de ani legume în câmp, iar de doi ani mizează şi pe usturoi FOTO: arhiva personală Teodor Riza
„Sămânţă românească nu se găseşte, e cel mai mare păcat. Ca să poţi să înfiinţezi 10 hectare nu ştiu de unde le poţi lua. Sunt nişte bazine unde se zice că ar mai fi, pe la Botoşani, pe la Buzău, pe la Râmnicelu, dar nu ştiu acum cât de adevărat este că e sămânţă românească“, spune fermierul, care tocmai a încheiat un an apreciat drept dificil, cu preţuri destul de mici.
„Eu vând în piaţă, la Cluj, la Bucureşti, la Craiova foarte mult... En-gros am vândut, dar anul ăsta a fost mai dificil. Preţul n-a mai fost de 10 lei pe kilogram, a fost de 6 lei, foarte puţin, asta a fost situaţia. De la 6 lei preţ, în sus, se poate considera că e o cultură profitabilă, dar, să faci şi producţie. Acum, dacă faci 2 tone, 3 tone... Din punctul meu de vedere, va deveni o cultură foarte profitabilă. Anul ăsta deja am înfiinţat 5,7 hectare, o să mai pun nişte sămânţă din asta mai roşiatică, sunt nişte soiuri apărute acum, mai aromate, mai plăcute gustului, sper să reuşesc să pun o jumătate de hectar din ăsta, să-mi fac eu sămânţa“, explică fermierul.
Ponturi pentru o cultură cu care să nu dai greş
„La usturoi, ideea e să alegi căpăţâna cea mai bună, să fie sănătoasă. Lucruri pe care le ştim singuri şi se pot face. Acum, să ştiţi că nu toată lumea face usturoi. E o tehnologie mai aparte, atenţia este, din punctul meu de vedere, cea mai mare problemă. Odată ţi-apare ori o muscă, ori un putregai, de ţi-a terminat cultura. Aici trebuie să fii foarte atent. Să ştii că la umiditate excesivă apare putregaiul, la călduri puternice atacă musca“, atrage atenţia agronomul.
El menţionează de asemenea şi nevoia de a asigura necesarul de apă. Toate acestea costă, însă se vor transforma într-o creştere a productivităţii, de aceea este şi dificil de estimat o investiţie iniţială, pentru că depinde de foarte multe lucruri.
L-am rugat pe fermierul Teodor Riza să estimeze costul pentru o cultură de usturoi pe un hectar. „Dacă-ţi faci singur sămânţa şi bagi o cantitate de 1.000 kg la hectar, faci 10 tone, dacă bagi 500 kg, nu faci mai mult de 5 tone. Un grăunte face o căpăţână de 100 grame. Deci, din punctul meu de vedere, te duci la o producţie de peste 6 tone, te duci la o investiţie de 15.000 lei hectarul. O producţie mai mare, te duci, probabil, la 200 de milioane lei vechi. Acum, dacă ai apă, dacă ai..., că toate contează, costurile cresc, dacă aduci apa nu ştiu de unde, costă mai mult. Nu poţi să defineşti standardul, ajungi la 300 milioane lei vechi, dar undeva între 150 şi 200 milioane pe hectar ar fi o medie. Şi trebuie să obţii 400 milioane lei vechi. Obţii şi 500, obţii şi 600, dar cheltuielile mai cresc. Din punctul meu de vedere, e o cultură rentabilă şi usturoiul îţi permiţi să-l ţii trei-patru-cinci-şase luni. Am şase hectare de căpşuni, dacă n-am valorificat imediat, am pierdut, pentru că şi căpşuna este foarte rentabilă. Şi vă mai spun ceva: roşia e şi mai rentabilă, dar trebuie neapărat să ai timpii ăştia de păstrare“, explică fermierul ce variabile ar trebui luate în calcul şi ce anume face cultura de usturoi mai profitabilă decât altele.
„Dacă-l ţii 2-3 ani, obligatoriu îl tratezi“
Fermierul a vândut integral producţia de usturoi obţinută în acest an, chiar cu cozi la poarta fermei. Asta şi pentru că este un produs de calitate, spune Teodor Riza, obţinut în condiţiile în care a limitat cât a putut administrarea de produse chimice.
Sursa arhiva Teodor Riza
„Acum, la ora actuală, nu mai am un kilogram de usturoi, deşi nu credeam. S-a vândut, a venit perioada asta în care consumul e mult mai mare“, spune fermierul, care le-a dat clienţilor săi un usturoi de calitate, asigurându-i că nu vor avea, garantat, surprize neplăcute.
„Nu discutăm de albăstreala aceea. Să ştiţi că orice usturoi, dacă-l ţii 2-3 ani, obligatoriu îl tratezi, ca să-l ţii atâta, altfel... Ăsta e secretul, cel puţin aşa ştiu eu. Un tratament puternic, ca să reziste. Usturoiul nostru, sau cel puţin ăla produs de mine, mie mi se pare cel mai bun. Tratamente am făcut cât se poate face un tratament să ţii cultura viabilă, dar nu se compară cu cel adus din afară. Nu accept să fac asta. Şi să ştiţi că am avut usturoi de 150 grame căpăţâna, masiv. Aici e vorba de genetica soiului. Dacă n-ai aerisire, dacă n-ai lumină la usturoi, nu poţi să faci. Şi în final trebuie să ai apă, că dacă n-ai apă, iar nu poţi să faci. Avem un sistem de irigat care e pus la punct şi merge. Sistem propriu“, a mai spus fermierul.
„Eu, unul, aş da foarte mult la producţie, aşa, ne lenevim“
Ce le lipseşte fermierilor români astfel încât să poată concura cu cei din afară? Le lipsesc multe, începând de la cuantumul subvenţiei şi structura acesteia, până la atât de necesarele depozite performante, care se impun pentru tot sectorul legumicol. Fermierul din Cezieni spune că s-ar mulţumi ca reprezentanţii statului să respecte cel puţin termenele de plată, dacă nu se poate mai mult.
Sursa arhiva Teodor Riza
„Ajutorul statului eu n-aş vrea să fie decât: s-a zis data de..., să fie data de... Aş mai insista, de pildă, să se acorde un pic de subvenţie la producţie, adică dacă fac 10 tone de usturoi, dă-mi pentru 10 tone, nu-mi da pentru 2 tone sau pentru 3 tone, aici sunt nişte neclarităţi. Eu, unul, aş da foarte mult la producţie, aşa, ne lenevim. Uite, şi programul ăla, Tomata, a fost ce-a fost. A fost bun, nu zic că n-a fost bun, dar a dus şi la fărâmiţarea fermelor şi s-au mai întâmplat şi altele. Dacă pui an de an numai tomate, se-alege praful. Şi de solul respectiv, şi să combaţi dăunătorii respectivi va fi din ce în ce mai greu“, e de părere fermierul, care susţine în continuare acordarea de subvenţii micilor fermieri, care „de multe ori, ei au ţinut piaţa, şi preţurile“, însă resimte şi nevoia încurajării agriculturii performante, considerată singura cale de a putea face faţă concurenţei venite din exterior.
• CITIŢI ŞI: Comuna care în comunism livra cartofi şi usturoi în Germania trimite acum zilieri la sparanghel. „Duceţi-vă, fraţilor!“
„Vindeam la Cluj un usturoi extraordinar. N-am mai putut să mai vând. A venit din Ungaria cu 5 lei kilogramul, dar şi din Polonia. Şi te întrebi - Bă, dar transportul nu costă, cu cât iau produsele astea? - Că mai mult de 10-12 tone la hectar nu se poate face, pentru că luăm densităţi, toate calculele inginereşti, nu poţi să faci. Ori, are subvenţie foarte mare pentru că exportă, că aşa, cum poţi să vinzi?! Eu nu-mi permit să dau cu 5 lei. Cum se întâmplă, cum ajungi la preţul ăsta? Atunci trebuie să se impună treaba asta. (...) Eu acum, ce spun, spun pentru fermierii care produc, care au condiţii să producă. N-aş vrea să lovesc în săracul fermier mic, pentru că şi el trebuie ajutat să producă. De multe ori el a ţinut piaţa, şi preţul, cât a putut el. Şi atunci ar trebuie diferenţiat şi ajutat, şi ăla care face producţie mare, şi ăla care face producţie mică. (...) Loc în piaţă este. Trebuie stimulat producătorul român şi nu vom mai avea usturoi din alte ţări. Sau vom avea, dacă el vine cu 2 lei şi eu îl dau cu 5 lei. Dar al meu niciodată n-o să albăstrească“, a conchis fermierul.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
